1.Poezie de octombrie
A apărut „Nu există un loc unde să fugi”
Tocmai a plecat la tipar cel mai recent volum al meu de poezii – Nu există un loc unde să fugi (Editura Junimea, Iași, 2024). Mă însoțesc cu recomandările lor doi tineri poeți și critici literari mai tineri, la care țin și îi apreciez foarte mult: Șerban Axinte și Silviu Gongonea.
Iată ce spun cei doi despre poezia mea în general și, mai ales, despre acest volum…
„Începînd din anul 2012, odată cu apariția volumului Povești filosofice cretane și alte poezii din insule, substanța lirică a lui Liviu ANTONESEI s-a schimbat radical. Asta nu înseamnă că forța poemelor din Căutarea căutării a dispărut, ci că s-a alchimizat într-un alt tip de forță. Într-o putere de a distinge realitățile suprapuse, de a capta ideile ce decurg din diversele stări de agregare ale naturii. Poveștile filosofice cretane sublimează unele toposuri ale gîndirii elene, dar maximalismul tematic apare îmblînzit, relativizat printr-un frison nostalgic care umanizează perspectivele. Poemele abundă de reverii și proiecții, de fantezii marine și rostiri oraculare. Nisipurile fierbinți ale Sudului, pe care au pășit cîndva zeii, formează tot felul de figuri și corpuri efemere ca durată în lume, dar eterne, dintr-o perspectivă extinsă de înțelegere a realității. Există tot felul de citări subtile sau dialoguri cu filosofii, nu doar ai Eladei străvechi, ci și cu cei mai apropiați de noi cu cîteva secole. În ciuda acestor afirmate mai sus, nu avem de-a face cu o diafanizare a existenței, ci cu o evidențiere blîndă a unui tragism de fond. În definitiv, lumea asta paradoxală în care Nu există un loc pentru a fugi este cea în care însuși Dumnezeu bate din cînd în cînd în retragere.” (Șerban AXINTE, coperta 4)
„Poezia lui Liviu Antonesei a căpătat tot mai pregnant o limpiditate clasică, lucru indus și de aspectul formal, într-o dispunere aparent previzibilă în catrene și strofe egale sau trădând ici-colo jocul scăpărărilor sonore ieșite din potrivirea unor rime. La o privire mai atentă, poemele sunt purtătoarele aceluiași flux marcat de coordonatele ideatice pe care le reia cu obstinație și în care sunt topite temele preferate, printre care căutarea și trecerea (…) Ajungă morții măreția ei, volumul publicat acum patru ani, tulburător prin revolta în fața sentimentului asociat sfârșitului sau, recent, Întotdeauna și încă o zi. Poeme 2021-2022, deși sunt scrise, așa cum se poate observa, în timpul pandemiei și lasă impresia unui jurnal de senzații, miza lor o constituie un discurs suprapus ce își devoalează mesajul în adâncime. Poezia sa e plină, în schimb, de un alt tip de concretețe, care atinge în treacăt aspecte biografice inedite ce se topesc insesizabil în narațiunea amplă proiectată într-o imagine cuprinzătoare, sinonimă cu lumea văzută ca text și, implicit, ca salvare în fața crepusculului existențial.” (Silviu Gongonea, clapeta 1)
Volumul poate fi procurat din librăriile cu care editura colaborează, lista pe site-ul http://www.editurajunimea.ro , sau direct de la editură la una din adresele de mail următoare: [email protected] sau [email protected]
- Prima pagină…
În ciuda aprehensiunilor mele – în ultimii ani evit evenimentele cu mulți participanți – am avut parte săptămîna aceasta de întîmplări literare foarte plăcute. Miercuri (23 octombrie) de la 16, am participat la o întîlnire cu publicul la Casa FILIT, marele cort din Piața Unirii, împreună cu poeții din generația anterioară Vasile Baghiu și Bogdan O. Popescu. Ne-a prezentat și a moderat Vlad Alui Gheorghe. Am citit poezii, am răspuns la întrebările formulate de moderator și din public. Foarte mulți participanți, cortul plin, cum s-ar spune, foarte mulți tineri, dar și oameni maturi, alți scriitori etc., atmosferă caldă și foarte vie. Aș fi vrut ca secțiunea dedicată întrebărilor publicului să fi fost mai lungă, întrebările puse au fost inteligente și nu neapărat cu răspuns de-a gata. Ne-am lungit noi vreun sfert de oră, dar mai mult nu s-a putut, de la 18, urma o altă întîlnire. M-am „răzbunat” cumva la întîlnirea de două ore din această dimineață cu elevii de la Liceul A. I. Cuza, la care am participat împreună cu prozatorul Lucian Dragoș Bogdan. Doamnele profesoare Monica Boțoiu și Carmen Ciobotaru au întrebat puțin, lăsînd elevilor aproape o oră la dispoziție. Chiar prezentările invitaților au fost făcute de două eleve. Am recitat și aici din volumul meu tocmai apărut, am răspuns la întrebări, am dialogat cu celălalt invitat. Mi-au fost solicitate autografe pe volumul meu de acum trei ani Umbra mării nu este marea, apărut tot la Junimea. M-am simțit nespus de bine între niște tineri inteligenți și preocupați într-adevăr de literatură și umanioare în general.
3.De la prieteni…
Dorian Obreja: L. A., poetul îngerilor unui Dumnezeu în retragere
De mai bine de o săptămînă, vechiul meu prieten, poetul Dorian Obreja, face mai multă promovare a lansării mele decît reușim eu, Gabriel și editura laolaltă! Încheie astăzi cu un poem inspirat cumva din poezia mea, din viața mea. Nu știu unde a găsit fotografia, eu nu cred că o mai am! Îi mulțumesc din inimă și îl îmbrățișez!
L.A., poetul îngerilor unui Dumnezeu în retragere
Nu există un loc
unde să fugi
fără să dai
de un poem,
sau măcar
un vers,
cu amprenta
L.A.
Nici nu e de mirare:
poetul e urmărit
pretutindeni
și necontenit
de către cele
mai nemiloase
creditoare
din lumea asta
(și cealaltă):
muzele.
Iar acestea,
indiferent de loc
(pe o plajă cretană
ori într-un bloc ieșean)
sau de timp,
îl obligă
să plătească
măcar dobânda
la harul cu care
l-au înzestrat,
așa încât
îl execută silit,
punându-l să scrie;
dacă nu are
la îndemână pix,
creion sau tabletă,
cu scrumul
de la cigarillos
ori chiar cu
propriul sânge
sau cu foc
în carnea sa.
La anii când
se simte… înconjurat
de aspra singurătate
din toate părțile”,
dar neconvins
să îmbătrânească,
și-ar dori din toată inima
să poată lipsi
de la propria
înmormîntare.
Și este de prevăzut,
că așa cum regizează el
toate momentele,
va fi coborât
în pământ
numai un cufăr
cu cărțile sale,
fiindcă
„față de viață
moartea e vie”.
Iar pe piatra tombală
va fi scris doar
Ehych asher ehych.
Estimp, L.A.
va continua
să se lase
vânat/vizitat/șantajat
de muze.
Venin adevărat
Vară nimeni prin preajmă și trebuie să îmi înfrunt geniul.
Asta nu este poezie acum vezi război adevărat, prietene,
Ar fi simplu să spun am învins două năluci ora mileniul
Pumnii mei atacau dar atunci cum putea unul să pieptene
Înveninat brațul nebun din care porneau legile visului?
Lupta mi s-a părut fair-play l-am zdrobit rapid pe cel negru
Cel alb un fulger pe antebraț repeta electric legile scrisului.
Ce poți face pe lume cu o singură mînă? Cadavru integru.
M-am gîndit că e vreme să caut un prieten pînă mă prăbușesc
În luptă totul se petrece fără sunet toate limbile au tăcut
Nu poate fi măsurat timp ultima intifadă în atlasul ceresc
In persecutione extrema cînd sîngele aspru cere tribut.
Vară nimeni prin jur – o, prietene, nu există pe lume străin
Mușcat de același șarpe, nici soartă să împartă același venin.
Dezvirginare
„Prima dată” este o experiență personală, pe care fiecare o percepe diferit. În cazul primului contact sexual, experiența poate fi dureroasă sau plăcuta, ori ambele. Senzația dureroasă se datorează ruperii himenului și poate să fie de intensitate mică sau mai mare, uneori urmată de o mică sângerare. Nu trec toate fetele printr-o experiență similară, pentru că lucrurile sunt diferite pentru fiecare în parte, iar eventuala durere nu este cauzată doar de ruperea himenului. Pereții vaginului, insuficient lubrifiați, pot fi una dintre principalele surse de durere din timpul sexului, iar eventualul disconfort poate fi cauzat și de componente psihice.
Un caz celebru… La 10 septembrie 1898, Elisabeta de Wittelsbach, împărăteasa Austriei și regina Ungariei, a fost asasinată. Cu câțiva ani înainte de crimă, ea a încredințat rudelor sale trei cutii cu amintirile sale. Cu porunca să fie publicate după 60 de ani de la moartea ei. În aceste cutii erau niște însemnări intime destul de sincere…Iată una, despre noaptea nunții ei. Este evident că „noapte nunții” a fost pentru Sissi neplăcută și chiar dureroasă. Unul dintre cei mai nefericiți împărați ai Europei (și ai lumii, am putea zice – n.a.) a fost Franz Josef al Austriei. Deși a avut o foarte lungă domnie (peste 53 de ani!), aceasta a fost presărată, marcată de tragedii și de drame. Selectez din articolul consacrat tristeților, suferințelor sufletești ale „dragului nostru crai” (cum îl numeau, disciplinați, cuminți, românii transilvăneni și bucovineni, prin secolul XIX) de către remarcabilul publicist Paul Ioan: „Urcat pe tron în 1848 (la numai 18 ani!), el suportă prima încercare a soartei în 1853, când un naționalist ungur îl atacă de la spate, cu un cuțit, dar gulerul dur, gros al uniformei îl salvează. Parcă fusese un semn al destinului! În 1864, fratele său, Maximilian, ajunge împăratul Mexicului, dar este executat de republicanii revoltați, în 1867. Celălalt frate al său, Karl Ludwig, a fost tatăl arhiducelui Franz Ferdinand, asasinat la Sarajevo în 1914 – pretextul pentru izbucnirea primului război mondial. În 1889, propriul său fiu și – de fapt – unicul moștenitor legitim la tron – Rudolf de Austria, se sinucide (!?) împreună cu amanta lui, pe domeniul regal de vânătoare de la Mayerling. (Alt subiect de film). Atunci, despre Rudolf s-a spus, oficial, că ar fi murit de inimă. Apoi, s-a acceptat, tacit, ideea unei duble sinucideri, din dragoste. Cu dispensă greu obținută de la Papă, tristul tată a reușit să-și înmormânteze fiul în cripta imperială. Dar iată că recent – în anul 1990 – împărăteasa Zita (soția ultimului „împărat-moștenitor” austro-ungar, cel ce încercase să salveze , fără succes, în 1918, monarhia bicefală printr-un soi de „federalizare” tardivă) scrie cu „limbă de moarte” că la Mayerling, în 1889, s-a comis, de fapt, un asasinat politic, cauzat de simpatiile pro-ungare ale prințului moștenitor, Rudolf. Din arma lui Rudolf lipseau șase gloanțe și a fost găsit doar unul! Funebra enumerare mai cuprinde asasinarea soției sale. Împărăteasa Elisabeta de Austria („Sissi”) a fost înjunghiată de un anarhist italian, la 10 septembrie 1898 (cu doar șase luni înaintea dramei de la Mayerling!). Sissi avea 44 de ani, iar pierderea ei l-a distrus, psihic, pe împărat, deși cei doi nu avuseseră o căsnicie tocmai fericită. P.S. 1.Cei ce coboară curbele spre Transilvania, dinspre Pasul Oituz, nu pot ignora acel monument/obelisc ridicat, cândva, în memoria grațioasei împărătese Sissi. Ce păcat că nimeni nu se învrednicește să-l repare, pună în valoare. 2. Mai nou, am descoperit pe Valea Vaserului – în zona Făina – în Maramureș o frumoasă capelă, ridicată, se pare, pe la 1900, de Bela Kostenszky, pădurar în acea splendidă zonă, unde accesul e posibil doar cu mocănița. Capela conține un tablou-icoană al iubitei și nefericitei Sissi și este îngrijită azi de silvicultorii din zonă.
- Semnalări amicale
Pe 21 Octombrie, Dorin Spineanu ar fi împlinit 70 de ani. Asta dacă nu ar fi fost atît de grăbit să părăsească această lume cînd nu avea decît 61. La începutul lui decembrie 2015, am postat aceste rînduri pe pagina mea de Facebook, părăsită în zilele următoare: „Scriitorul Dorin Spineanu a plecat. Sper că într-o lume mai bună. Asta nu i-a plăcut din cale afară, altfel era mai grijuliu cu el însuşi. A avut un talent poetic uriaş, unul de prozator la fel de puternic şi a fost unul din cei mai redutabili polemişti şi pamfletari ai presei post-decembriste. Din păcate, a avut şi o vocaţie a autodistrugerii la fel de mare. În urmă cu 8 – 9 ani i s-a diagnosticat o ciroză. A tratat-o şi cu medicamente, dar şi cu multa nepăsare. Azi, pe la 15.45, aceasta l-a răpus. Ştiam că asta se putea petrece oricând în ultimii ani, ştiam că la prânz l-a spovedit preotul din parohia sa, dar este imposibil să mă obişnuiesc cu gândul acestei plecări, al acestei despărţiri”.
Crize 1
o tristă zăpadă, săracă
dimineață mahmură, înguste
biete iluzii odată, odată…
nici ura măcar, doar dezastrul
nici dezastrul măcar
doar dezgustul…
Oh, My Lord…
Erau ei, ei care își lăsau amprenta
plămînilor pe fețele de masă
extatici, cu pleoapele fardate, stridente
mari viziuni nu, ei nu știau, exersau
tragismul colectiv, corectiv…
Uluitor chipul desperării zdrențuit
ai spus, însă lor, lor nu le e frică
nu le e frică nu le e frică nu le
(și acum vîntul mai împrăștie pe străzi
mireasma solitudinii sinucigașe)
fratern, mă aplec și le mîngîi
suava lor inconsistență. Slăviți!
A apărut „Kerouac blues” de Gabriel Chiriac
Iată o veste bună – după publicarea a trei romane, prietenului nostru Gabriel Chiriac, colegul din Cercul Poeților Apăruți, i-a apărut primul volum de poezie, Kerouac blues (Editura Junimea, Iași, 2024). Cum a debutat ca poet pe blogul meu, mă bucur să dau vestea, cum m-am bucurat să însoțesc apariția cu aceste cuvinte pe coperta a patra a volumului: „L-am cunoscut pe Gabriel Chiriac la începutul pandemiei, l-am cunoscut atunci ca prozator, autor deja al trei romane – despre cel de-al treilea aveam să scriu, un roman realist situat în istoria recentă, excelent scris. Nu-mi imaginam atunci că îl voi cunoaște și ca poet. Dar în iarna anului 2022, am citit primele poezii, plăcut surprins de dimensiunea infuzată oriental a acestora. Autorul scria atunci un fel de „japonezării”, poeme marcate de experiența haiku și tanka, dar asumată excelent experienței personale, un fel de „stampe” ale interiorului apelînd la expresive semne ale lumii din afară. Au urmat alte cîteva faze lirice, neoromantism, poezia beat, poezia digital. Volumul de față este o selecție foarte drastică, el cuprinde cele mai bune poeme din aceste etape de creație, mai puțin ultima, cea digitală, poemele acesteia urmînd să fie incluse într-un alt volum. Kerouac Blues este unul dintre cele mai mature volume de debut în poezie citite de mine în ultimii destui ani. Sigur, și autorul era deja un scriitor matur, chiar dacă prozator, în anii în care l-a scris… Reiau un foarte scurt poem din faza „niponă”: „își vor face loc/ în mine/ cu întunericul în palme/ continui/ să/ înot.” (Furtuni)”
A apărut „Flori de piatră/ Flores de piedra” de Liviu Mățăoanu
A apărut recent ediția bilingvă, româno-spaniolă a volumului Flori de piatră/ Flores de piedra (Editura Eikon, 2024). Traducerea spaniolă aparține remarcabilului și regretatului poet și traducător chilian Mario Castro Navarrete, dispărut în acest an. Mario a tradus cîteva zeci de poeți din română în spaniolă și invers, onorîndu-mă și pe mine cu ediția bilingvă a unui volum. Dumnezeu să-l odihnească în pace, a făcut pentru literatura română cît o întreagă instituție.
Alternanțe, revistă de cultură, XII, 4 (45), octombrie 2024
Tocmai am primit de la poetul Eugen Popin, liderul fondator al publicației, cea mai recentă apariție a excelentei reviste de cultură pe care o editează în Germania, împreună cu o mică dar foarte vrednică echipă de redactori: Vasile Gogea, Mircea Petean și Herbert – Werner Mühlroth. Reamintesc că mulți ani au fost membri ai redacție și regretații poeți Miron Kiropol și Andrei Zanca. În acest număr, semnează: Pier Paolo Pasolini, Andrei Zanca, Mirela Roznoveanu, Miron Kiropol, Mircea Petean, Magda Ursache, Rainer Maria Rilke, F.G. Klopstock, Hanoch Levin, Nicolae Silade, A.I. Brumaru, Radu Ciobanu, Ioan Cr. Teșu, Kocsis Francisko, Mircea Pora, Delia Muntean, Icu Crăciun, Benone Păsărin, Rosemarie Haineș, Mircea M. Pop, Bianca Marcovici, Luca Cipolla, Dan Dănilă, Clelia Ifrim, Dan Damaschin, Carmelia Leonte, Alexandru Cazacu, Dragoș Niculescu, Cătălin Boghiu, Caliopia Tocală, Herbert-Werner Mühlroth, Paula Bârsan, Renate Done, Heinz-Uwe Haus, Albu Victor, Mihela Oancea, Damaschin Pop-Buia, Eugen D. Popin. Cum acest număr nu apare și tipărit, nu există versiune pdf. În schimb de la linkul care urmează aveți acces la versiunea htlm, unde numele autorilor sînt linkuri active. Lectură plăcută!
http://www.revista-alternante.de/html/revista.html
Am primit de la prietenul nostru, poetul Nicolae Coande, informații despre două evenimente culturale importante legate de Teatrul Național, dar și de activitatea sa de promotor al activității acestuia. Mai întîi este vorba despre apariția ediției speciale a revistei SpectActor (2, 53, mai-august 2024) dedicată celei de-a treizecea ediții a Festivalului Internațional Shakespeare. E un număr atît de bogat și de atractiv încît nu pot face recomandări fără a discrimina. Las opțiunile la îndemîna cititorilor. Revista poate fi citită și descărcată în format pdf la linkul
(https://tncms.ro/wp-content/uploads/2024/10/SpectActor_nr-2-mai-sept-2024_web.pdf)
Al doilea eveniment privește activitatea marelui regizor Silviu Purcărete. Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova (TNCMS) l-a sărbătorit pe Silviu Purcărete între 7 și 13 octombrie într-un eveniment care a celebrat 50 de ani de carieră internațională. Săptămâna Purcărete a oferit publicului și invitaților din țară o incursiune în universul actual al autorului și a invitat cinci spectacole din repertoriul curent al teatrelor din țară: „Povestea prințesei deocheate” (Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu), „Lexiconul amar” (Teatrul Odeon din București), „Gertrude” (Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București), „O tragedie veninoasă” și „Plugarul și moartea” (Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași), precum și proiecțiile filmului „Undeva la Palilula” și documentarului „Furtuna”, regizate de Silviu Purcărete. Silviu Purcărete a fost prezent la o serie de întâlniri cu cei care îi sunt și i-au fost, deopotrivă, colaboratori, prieteni și surse de inspirație: artiști, manageri sau producători și spectatori. De la linkul următor poate fi descărcat catalogul manifestărilor
- Shakespeare – Sonete
Dacă e luni dimineața, e vizita Marelui Will cu un nou poem în măiastra tălmăcire a poetului Adrian Vasiliu. Am constatat că ziua care începe așa este mult mai plăcută decît celelalte! Lectură plăcută!
Sonetul CXXV
Were’t ought to me I bore the canopy,
Mi-ar folosi să stau cu demnitate
Sub baldachin, să onorez serbări,
Ori să clădesc pentru eternitate
Ceva sortit totalei ruinări?
Nu i-am văzut vânând doar aparența
Pe cei ce pierd chiar tot în goana lor
După plăceri, disprețuind esența,
Bieți bogătași, privind pierduți în gol?
Nu, lasă-mă să-ți fiu eu credincios,
Primește darul meu, din sărăcie,
Care nu-i nici murdar, nici mincinos,
E-un dar mutual, ce mi-l întorci tu mie.
Piei, martor fals! Un suflet devotat
Nu-i sub puterea ta, chiar acuzat.
Traducere: Adrian Vasiliu
Rîdem din răsputeri…
Un grupaj de bancuri scurte și foarte scurte de la scriitorul Ion Fercu și o caricatură de C. Pătrășcan, se înțelege că de la Emanuiel Pavel… Enjoy!
* – Doctore, îmi sună ceva în ureche.
– Nu răspunde!
* Anunț mortuar:
„După o viață grea, chinuită și plină de lipsuri, Dl. Ion Popescu, născut la 15.03.1965, și-a găsit, în sfârșit, pacea și liniștea. Înmormântarea soției va avea loc marți, la cimitirul catolic…”
* – Vă pot deranja puțin?
– Da, cu ce vă pot fi de folos?
– Cu nimic. Am vrut doar să vă deranjez.
* – Ai ceva de băut?
– Apă.
– Dar ceva mai tare?
– Gheață!
* La alimentara:
– Brânză roquefort aveți?
– Ce-i aia?
– O brânză specială, cu mucegai.
– Nu, doar pâine și legume roquefort avem.
* – Nevastă, ciorba asta-i de ieri?
– Da! Și dacă nu mănânci, va fi și cea de mâine!
* La poliție:
– Deci, hoțul v-a furat cerceii, brățara de aur și lănțișorul de la gât?
– Da, domnule polițist.
– Și de ce nu ați strigat după ajutor?
– Riscam ca hoțul să-mi vadă și dinții de aur…
* A venit popa, mi-a sfințit o factură și acuma am mai primit trei.
* – Ce faci? Ești bine? De 2 ore încerc să dau de tine.
– Eram pe stradă, veneam la tine, s-a auzit o împușcătură și toată lumea a început să alerge. După 3 ore și o medalie de aur, mi-am dat seama că era un maraton.
* Azi, la sală.
Eu – 252, 253, 254…
Trainerul
– Vă rog opriți-vă din număratul plăcilor de gresie și faceți ceva exerciții fizice!
* Ziua 17 fără alcool. Dacă aș reuși să nu beau nici noaptea, ar fi super!
* La maternitatea din Suceava s-a născut bunicul șoferului… care va conduce primul pe Autostrada Moldovei!
* – Ieri am făcut cunoștință cu părinții iubitei mele… – Și cum a fost?
– M-au primit ca pe propriul lor fiu. Tatăl ei chiar m-a bătut…
* Cei mai mulți bărbați sunt familiști convinși… de neveste!
* În Italia, 4 români au construit cea mai înaltă clădire din lume pentru că nu știau să oprească betoniera.
* Nu râdeți de cei cu burtă… Sculele bune se țin sub acoperiș!
* Nu știu cum e la voi, dar la noi dacă vine cineva în vizită cu 3 litri de pălincă, este considerat rudă!
* Când ți-o trage Enel-ul se numește regularizare!
* E atât de frig încât mi-a crăpat piatra de la rinichi și mi-a înghețat apa la genunchi!
* Subiecte care se vor da în 2025 la BAC:
1. Se dă un triunghi cu unul din unghiuri de 30 de grade și perimetrul de 120 de cm. Colorați-l.
2. Scrieți o strofă favorită dintr-o manea de-a lui Florin Salam. Dacă nu ați învățat să scrieți, nu-i problemă, important e să știți să o cântați.
3. Recitați Luceafărul în gând. Bifați DA, dacă ați reușit și NU, dacă nu. Oricum, orice ați bifa, se acordă 3 puncte.
4. Se dau două linii drepte paralele. Se trag pe nas.
* A plecat vara și sunt trist. Mi-a plăcut tare mult! N-am înțeles de ce nu i-a plăcut nevestei. Doar era vara ei…
* Noi râdem de cei cu școala vieții, dar n-ați văzut tot: urmează cei cu școala online!
* – Cum îți dai seama că e frig afară?
– În loc să calci într-un rahat, te împiedici de el.
* Azi am dat o fugă la Baia Mare..
E pe hol, vizavi de baia mică.
* – Alo!? Compania de apă?
– Da!
– Auziți? Din robinet, curge apă?
– Da! Sigur! Dar cum altfel?
– Păi, la cum mă uit pe factură, ar trebui să fie minim Jack Daniel’s!
* După sărbători, toate femeile cumpără în draci teste de sarcină, sperând că sunt gravide și nu grase !
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
