Prezența mea la ediția din acest an, prima după pauza pandemică de trei ani, a fost parcimonioasă și aproape exclusiv basarabeană. Prezența activă s-a limitat la participarea la lansarea excelentului volum de poeme în proză al Radmilei Popovici, din care am publicat acum o săptămână cîteva poeme, anunțînd evenimentul. Dar înaintea lansării, l-am ascultat pe Dumitru Crudu, care a vorbit la lansarea volumului unei tinere poete tot de dincolo de Prut. Am primit volumul după lansare, l-am citit și îl voi semnala la un moment dat. O seară plăcută, cu doi din cei mai buni scriitori români, o poetă și un prozator, dramaturg și poet, apăruți în ultimii circa 15 ani, pe care i-am urmărit mereu cu atenție, semnalîndu-le frecvent noile apariții. Îmbrățișări, fotografii, aplauze pentru autori, autografe, bucuria reîntîlnirii… Am vizitat standurile, au cumpărat cîteva cărți, am primit altele. Poate din pricina pauzei de trei ani, poate pentru că, în aceste zile se desfășoară un tîrg la Oradea, erau mai puține edituri decît îndeobște, dar atmosfera era bună, primitoare…
2.Poezii noi, de mai…
Ochiul dinăuntru
cînd tu ești aici lumea mare și lumea mică
devin una, e floare la ureche, nesfîrșit vizibilă,
parcă aș fi un fel de microscop-telescop laolaltă,
dar mai important este ochiul din mintea mea,
care cercetează neobosit infinita adîncime
a lumii care ești, apărută printr-un miracol…
și atenția mea nu ocolește nimic, suprafețe
și adîncimi, dealuri, văi și păduri, peșteri,
nici explozia orbitoare a florilor de liliac.
un`e ești, un`e pleci, misterioasă copilă?
15 – 16 Mai 2023, în Iași
Numerologie
Primesc semne dintr-un anume trecut,
semne scrise, semne întipărite în memorie,
era vremea semnelor roșii pe un cîmp galben –
privesc mîinile, podul palmei, degetele nervoase,
încheieturile subțiri și la fel de nervoase,
nu înțeleg unde s-a risipit toată lumina aceea,
de ce s-a reașezat în picioare optul unei
vremi care îmi dă semne greu de priceput…
poate nu e vina lor, poate că doar împrejurimile
s-au modificat, au devenit neclare, iar lumina
nu e absentă, e numai invizibilă…
poate că totul se reîntoarce dacă scrii 16
în formula aritmetică 8 + 8…
se apropie explozia salcîmilor, asediul de roiuri de gîze,
vom muta prisaca acolo, acum e momentul –
și nu-l vom rata!
18 Mai 2023, în Iași
3.Semnalări amicale…
Ioan Big (Ed.) – Ghidul festivalurilor din România 2023
Tocmai am primit de la prietenul Ioan „The” Big, cel care scoate revista de informație culturală și artistică Zile și Nopți, vestea despre un produs de informare editat de asemenea de el, Ghidul festivalurilor din România, ediția 2023. Ghidul este foarte cuprinzător, chiar dacă nu exhaustiv, se referă la toate festivalurile pentru care Ioan a primit informații clare în timp util. Cred că acest ghid poate fi de mare folos celor care tocmai își fac planurile de vacanță.
O dată pe an, uneori chiar mai des, prozatorul Cristian Teodorescu mă ia la întrebări. Cum formulează întrebări bune, stau de vorbă cu plăcere, mai ales despre temele zilei… https://www.catavencii.ro/liviu-antonesei-mai-grav-stau-lucrurile-cu-un-fel-de-coloana-a-cincea-involuntara-fraierii-dusi-de-nas-de-profesionistii-diversiunilor/
18 – 19. 05 Conferință: Securitatea împotriva studenților
Joi 18 mai (C.C.S, ora 17) și vineri 19 mai (UPA, ora 11) a avut loc la Iași conferința Securitatea împotriva studenților. 40 de ani de la descinderea poliției politice comuniste în casele revistelor studențești ieșene. În prima zi, dr. Mioara Anton a abordat tema Supraveghere și control. Societatea românească în anii `80, dezbatere moderată de Sorin Antohi, iar în a doua zi, prof. dr. Sorin Bocancea a tratat despre Presa studențească ieșeană în comunism. Abordări cantitative. Fotografia de pe afiș este realizată de Alex Sciurievici, la nunta Monei și a lui Sorin Antohi, la un an de la declanșarea marii anchete a Secu, care a afectat peste 30 de persoane – studenți, cadre didactice, cercetători, redactori și colaboratori ai revistelor Dialog și Opinia studențească. În prim-plan: Liviu Antonesei, Cecilia Călinescu, Alexandru Călinescu (fam. Călinescu erau nașii). În planul secund, de la stînga la dreapta: Mona Antohi, Sorin Antohi, Dan Petrescu, Tereza Culianu-Petrescu, Paula Gheorghiu, Mihai Dinu Gheorghiu, Andrei Corbea-Hoișie și un fragment din Radu Andriescu.
4.De la prieteni – Gela Enea
Un nou și excelent poem sosit de la Craiova, de data aceasta de la prietena noastră Gela Enea. Dacă mă gîndesc la parafraza din Flaubert din ultimul vers și la semnificația numelui ales, îmi dau seama că se potrivește oricărui poet adevărat, dar nu toți au îndrăzneala să-și asume…
nadejda
ține posturi cântă pe nas și hrănește un pluton de execuție instruit
să ucidă de la fereastra dormitorului
sub masca băieților de treabă nadejda știe că-ntr-o bună zi
unul îi va gâdila ceafa cu o bucată de gheață
nadejda își adună plânsul într-o găleată are pete ce nu ies altfel
i-ar fi plăcut să se mărite cu actorul care-a râs până s-a sinucis
i se terminase râsul cum li se termină flămânzilor mâncarea
și s-a grăbit
nadejda a vrut casă bărbat
niște mucoși la masă care să-i ceară pizza
alături de o colivie cu doi papagali să aibă
cu cine-ntreține discuții politice
nadejdei i-a crescut în cap altă muiere și altă muiere în piept
cu ele nu se mai teme de nimic
știe despre moartea care te face țăndări care
te-amestecă printre rămășițele miliardarilor
ce-și regurgitează coșmarul în avioane personale
moartea aceea la care râvnesc oamenii cât timp dețin
legal și meritoriu o inimă-n piept și alta de ghips pe care
o tot sfărâmă și-o recompun pentru că altceva mai bun
nu au de făcut
nadejda e tributară măreției gablonzului
și muncii în folosul comunității
nadejda sunt eu
5.Tot de la prieteni – Alexia Ema Burneci
Din păcate, cu acest poem se epuizează rezerva trimisă de poetul Florentin Sorescu din noile creații ale Alexiei. Dar măcar este unul foarte bun, cum ne-a obișnuit!
doar așa
pe întuneric ne putem vedea
nu trebuie să știe nimeni
că vii aici copile
am tras mai devreme draperiile
și ți-am pregătit hăinuțele
nu te-am întrebat niciodată
cum reușești să dai la o parte
piatra aia de pe mormânt
și nici cum de mă mai recunoști după atâta timp
da, am făcut și brăduțul
dar nu putem merge în sufragerie
e sora ta mai mică acolo și-l așteaptă pe Moș Crăciun
așa cum îl așteptai și tu înainte să te ascunzi în beznă
fără să mai apuci să-ți deschizi cadoul
nici eu nu l-am deschis
stai liniștit
toate jucăriile tale le-am dat
hai nu plânge
nici cu mine n-au mai vrut să se joace
încearcă să adormi
e aproape Crăciun și mama
trebuie să facă prăjituri
6.Tot de la prieteni – Maria Grădinaru
Nu mai primisem de multă vreme, cred că de mai bine de jumătate de an, de la Maria Grădinaru. Tocmai mă gîndeam să o întreb cum mai merge scrisul. Merge bine, probabil după vorba „gînd la gînd”, am primit un poem care îmi place foarte mult. Enjoy!
dincolo de noi
mereu îmi va fi dor
de cei care eram atunci
când totul părea încremenit
și numai luna se zbătea
între ramuri
ca o inimă agățată de cer
eram frumoşi şi puri
în acel început de lume
fără să bănuim
că un regizor
drămuia lumina
7.Și încă de la prieteni – Maria Ivanov
Acum mai puțin de o săptămînă am anunțat lansarea volumului Totul va fi bine de Maria Ivanov la Tîrgul de carte Librex de la Iași, unul din cele mai bune volume de debut din ultimii ani. Am publicat atunci și două poeme. Cum am promis că voi recidiva, trimit azi un alt poem, unul mai lung, cel care dă și titlul volumului. Și voi avea ocazia să mai cad o dată în recidivă!
Totul va fi bine
Adi desenează pe tablă,
o urmăresc cu atenție,
sub cerul albastru,
se nasc trei cercuri
a câte două picioare fiecare.
Când am întrebat ce-a desenat
mi-a zis: mami, Adi și-o girafă,
ciobul din ochii ei
mi s-a înfipt în inimă,
în timp ce o frunză roșie se așeza pe pervaz.
Voi relua căutarea iubirii adevărate,
mi-am zis.
Mă voi recăsători și
Adi va desena familii integre.
Iau buretele și șterg
coada celui de-al treilea cerc.
Iau creta roșie,
desenez soarelui un zâmbet,
o iau pe Adi în brațe
„totul va fi bine”.
Dar știu eu cum va fi?
Bărbații și mamele lor
nu iubesc copiii străini.
Mama lui îi va aminti mereu
că nu e a lui.
El o va privi încordat.
Nu va accepta să doarmă singur,
așa cum eu voi continua să dorm cu ea.
Uitându-se la ea, se va gândi la tatăl ei
și-mi va face scene de gelozie.
Banii lui nu vor fi niciodată și banii mei,
căci eu am niște cheltuieli care nu-l privesc.
Vom fi noi și el –
noi vom dori să mergem la Licurici,
iar el la Geneza Art.
Noi – să ne uităm la Frozen,
Iar el la Don’t Look Up.
Și atunci, va avea un tată care vine
când își mai amintește
și un bărbat care nu se știe
cine este și
ce face la noi în casă,
și nu va mai desena deloc –
O las din brațe pe Adi,
iau creta albă,
desenez coada girafei
și-i zic că a realizat
un desen minunat.
- Nechifor Bugeac…
Hronicariu deaspre cum datu-am censtea pre rușine la Vedenia Evropii…
De rușinea ce-au pățit-o o făptură de neam cu noi pre podișca Vedeniei Evropii
Aveau râmlenii o voroavă cumcă norodului de-i dai pâne si bâlci, șade blând si nu se răscoală. Ci dacă pânea se află den ce în ce mai anevoie, panaramă căpătăm cu vârf și îndesat. Iaște, deci, in velcare leat, o intrecere de cântari de-i đice „Vedenia Evropii” ce se mută ca o șatră den loc în loc, si dacă nainte vreme au apărut acolo oameni vestiți si cu dar de la Domnul precum Avva au Iuliu Beseareci, de la o vreme s-au stricat si această parastiseală, că au apărut draci încornorați den ținuturile de miadanoapte au un flăcau ce se crede muiare cu barbă de la Beci. Deci, ca să nu se lase si ai noștri mai pregios, au trimes o făptura în Inglitera la Limanul Ficatului, unde nainte vreme cântau Carcalacii; ci-i đice acestei făpturi Theodor Andrei. Deci s-au înveștmântat mai intâi acesta intr-un caftan de piele de cal vărgat, iară apoi aburcându-se pre podișcă s-au înfatișat naintea privitorilor in veștminte boite ca triandafilul; ci, deschiđând rostul, amar s-au tânguit acesta naintea norodului gura-cască de cum muiarea sa îl gioacă pre degete și au iaște cu dânsul, au ba, dupre cum îi vin acesteia pohtele, si cum de are drag de aceasta macar ca-l minte, si cum de-i dice voroave spurcate. Ci l-au certat juzii de asa spovedanie rușinoasă, si nu i-au dat răspuns bun la județ, deci l-au trimes pre acesta acasă cu coada între picioare. Ci s-au rădicat unii den norodul nostru, și au dis dirept că se cuvine ca teara noastră sa nu mai cheltuie arginti si să nu mai trimeată pre nimenea la asa parastiseală, că n-avem pre cine, și că în leatul trecut când a fost a da vot, ni l-au răstălmacit. Ci de are să se pretreaca astfel dupre voia norodului nu avem încă știintă, numai una știm fără tăgadă – cumcă Epstenie de mâna altuia s-au savârșit.
9.Shakespeare – Sonete
Aici e o zi minunată de primăvară, sper că și la cititori să fie la fel! Un moment numai bun să citim un nou sonet de-al Marelui Will în excelenta transpunere românească a poetului Adrian Vasiliu…
Sonetul XLVIII
How careful was I when I took my way,
Ce grijuliu am fost când am plecat,
Orice nimic sub lacăt să-l închid,
Să-l am la îndemână, nefurat
De mâini viclene, într-un loc ferit!
Dar tu, cel mai de preț dintre odoare,
Chin fără margini, dar și dulce-alint,
Tu, singură a mea preocupare,
Pradă rămâi oricărui hoț de rând.
Căci eu nu te-am închis în vreo cutie,
Decât unde nu ești, dar simt că ești,
Adică-n pieptul meu, unde, se știe
Tu poți veni-pleca oricând dorești.
Dar și atunci, mi-e teamă că te fură,
Cinstea hoțind și ea așa făptură.
Traducerea: Adrian Vasiliu
10.Rîdem din răsputeri…
Ziceri despre mersul pe jos și bătrînețe!
Primite mai de mult de la prietenul și prozatorul Constantin Arcu, dar rătăcite pe ecran… Și o glumă grafică de la alt scriitor, Ion Fercu. Tot despre destinul nostru, al bipedelor!
Mersul pe jos poate prelungi viața ta. Asta te face ca la 85 ani să petreci in plus 5 luni într-un azil de bătrâni.
Când a ajuns la 60 de ani Bunicu’ a început sa meargă cam 5 km pe zi. Acum are 97 și nu știm unde este.
Admir lungile reprize de mers pe jos, în special când sunt făcute de tipi care mă enervează.
Trebuie să merg pe jos dimineața foarte devreme, înainte să-mi dau seama ce fac.
M-am înscris la un jogging-club anul trecut și am cheltuit deja vreo 400 E. Nu am dat jos nici un kilogram. Se pare că trebuie să și merg acolo.
Unul din avantajele mersului pe jos este că atunci când mori lumea zice: „Nu-i asa ca arata bine?!”
Suntem mai grei cu cât avansăm în etate. Asta deoarece se adună foarte multă informație în capul nostru.
Cea mai mare minciună pe care o spun zilnic este că nu trebuie să notez pentru că țin minte.
Sigur ca vorbesc uneori cu mine însumi! Din când în când am nevoie de sfaturile unui expert.
La vârsta mea „mulțumirea de sine” e totuna cu a intra într-o cameră și a-ți aminti pentru ce ai intrat.
Mi-am schimbat claxonul de la mașină în ceva care imită focurile de armă. Lumea dispare din calea mea mult mai repede.
Nu-mi place sa fac planuri. La tribunal cuvântul „premeditat” atrage pedepse mult mai mari.
Una peste alta, două ore de mers pe zi nu strică decât pantofii.
Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține o veșnicie.
Un banc de la vechea prietenă Dana Scumpu, furnizoare cam parcimonioasă în vremea din urmă, și o glumă grafică sosită din Canada, de la eseistul Emil Belu…
Lepădarea de vicii
–Am lăsat tot, fumatul, băutura, jocurile de noroc, nevasta…
-Dar nevasta, de ce?
-Nu merita ea un băiat așa bun, fără vicii!
Shabbat… așa că s-ar potrivi să cîteva glume evreiești, tocmai extrase din rezerva strategică asigurată de Cezar Straton. Și o glumă grafică de la Dan Cristian Ionescu…
Păcate. Ițic se duce la rabin și se confesează:
– Tata mi-a interzis să mă duc la localuri de noapte… de pierzanie.. Dar eu m-am dus, totuși…
– Foarte urât din partea ta – zice rabinul! Desigur, tu ai văzut acolo… ceea ce nu trebuia să vezi, tinere!
– Da… l-am văzut pe tata… în prima masă de lângă ringul de streeptease…
Itzic.
– Vrei să te căsătoreşti cu fata mea?
– Da, domnule, cu orice preţ.
– Bine. Să auzim prima ofertă.
Bani. Itzic o sună pe doamna Goldstein:
– Alo, sărut-mâna, ce mai faceți?
– Ce să fac, sunt singură, soțul e pe teren de-o lună …
– Atunci, poate îmi permiteți să trec pe la dumneavoastră, bem o cafeluță, apoi… facem amor.
– Vai, domnule Itzic, credeți că sunt o prostituată?
– Da’ cine a pomenit de bani?
Iubire. Sună un evreu la linia erotică. Îi răspunde o voce suavă:
– Iubitule, ce bine-mi pare că m-ai sunat. Fac orice pentru tine.
– Chiar orice, orice?
– Bineînţeles, de aia mă aflu aici.
– Bine, atunci notează numărul meu şi sună-mă tu.
Numere. În centrul Ierusalimului, unul striga cât îl ţinea gura:
– Heil Hitler! Heil Hitler!
S-au scandalizat câţiva trecători şi-l întreabă surprinşi:
– Ce-ai păţit omule? Cum poţi să strigi aşa ceva?
– Am câştigat la loterie!
– Bine, şi? Nu eşti evreu?
– Ba da, sunt evreu, dar, zise el, ridicându-și mâneca de pe mâna stângă, el, Adolf… el mi-a dat, la Auschwitz, numerele câștigătoare!
Dorință. Un evreu sărac şi singuratic trăia în acelaşi apartament cu mama lui, care era oarbă. În rugăciunile sale zilnice, îl tot implora pe Dumnezeu să-i îmbunătăţească viaţa. La un moment dat, Domnul s-a îndurat de el şi i-a spus că îi poate împlini doar o singură dorinţă. Evreul spune:
– Mulţumesc, Doamne! Singura mea dorinţă este ca mama mea să vadă cum frumoasa și blânda mea nevastă viitoare agaţă de gâtul fiicei noastre un colier de 20.000.000 dolari în Mercedesul meu, parcat lângă bazinul vilei mele superbe din Beverly Hills! Dumnezeu concluzionează, căzut pe gânduri:
– Mai am multe chestii de învăţat de la evreii ăştia!
Business. O evreică din New York, de vorbă la telefon cu mama sa din Israel:
– Divorțez de Ițik. Tot ce vrea e sex anal… și am gaura cu*ului cât o monedă de 50 de cenți… înainte era cât o monedă de 5 cenți… nu mai pot!
Mă-sa îi răspunde:
– Ești măritată cu un avocat milionar, trăiești într-o vilă cu opt dormitoare, conduci un Mercedes, cheltui pe săptămână 10.000 $, ai șase vacanțe pe an… și vrei să renunți la toate astea pentru 45 de cenți?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
