- Melancholy Man
Nimeni nu știe cum se bifurcă, se amestecă,
se împletesc în rețele secrete gîndurile,
ascultam cîntecul și brusc am înțeles, am înțeles
că nu există frumusețe dacă nu ești învelit
într-un cocon mătăsos de melancolie, un fel de
bulă transparentă care te cuprinde și te distanțează
de zumzetul opac, confuz, din afară…
așa a fost acum jumătate de veac, așa este,
așa a fost mereu, ca o mîngîiere rar întreruptă.
Cît aceasta există, frumusețea mai poate mîntui.
Nu lumea, pe mine mie redîndu-mă!
Ascult cîntecul, asta fac de cînd am deschis ochii…
7 Ianuarie 2023, în Iași
- Aki Khamenei special guest star în „Charlie Hebdo”
La șapte ani de la sîngerosul atentat de la redacția revistei pariziene de satiră Charlie Hebdo, publicația îl are invitat special în caricaturi pe liderul religios și politic de la Teheran. Tema Khamenei a fost supusă unui concurs internațional de caricatură, așa că ediția cuprinde creații ale unor artiști din toată lumea. Iranul amenință Franța cu represalii, de parcă în Hexagon presa e la dispoziția guvernului, ca în țara molahilor.
Postez coperta, dar tare mi-ar plăcea revista cu totul! Dincolo de semnificația comemorativă a ediției, redacția își afirmă și solidaritatea cu protestele, care continuă de mai multe luni, împotriva regimului fundamentalist din țara molahilor…
- De la prieteni – Adrian GRAUENFELS
Nici de la prietenul nostru Adrian nu mai primisem de multă vreme vreun poem. Mi-a sosit acesta, pe care l-am recitit de cîteva ori. Foarte bun, puternic și sugestiv. Interesant cum, deși compus numai din întrebări, care nu au cum să nu aibă efect centrifug, te conduce spre esențial…
Interogatoriu
Cine i-a ucis pe evrei?
Unde este băiatul care are grijă de oi?
Ce ții în dulap?
Ai niște lână pe aici?
Unde este băiatul care are grijă de oi?
Unde ai fost ieri?
Ai ceva arme?
Câte fire de păr de evreu intră într-o o perucă?
Unde ai fost azi?
Câte mile sunt până la Mecca?
Câte fire de lână are un hijab?
Acum vrei mâncare ? Asta e o listă pentru un rege…
Câte mile ai făcut spre Mecca?
Câți mergeau la rugăciune?
Nu era ăsta un cuțit de pus în fața regelui?
Al cui câine ești tu?
Ai citit ce scrie în Coran?
Ce crește în grădina ta?
Al cui câine ești tu?
Sunt copiii tăi în paturile lor?
Cum crește grădina ta?
Ce aveți în dulap?
Sunt copiii nevestelor tale?
Cine l-a ucis pe Itzhak Rabin?
4.De la prieteni – Nechifor BUGEAC HRONICARIU
Hronicariu a purces iară pre urmele dachilor…
De-a doua belea a dachilor
Primit-am carte de la învățatul den Bălgrad, boiar Borangicul, și cadră cu chipul cotoiului seu, degi grabnic fac părtășie dintr-ânsele cu domniile voastre, nădăjduind că la rândul vostru veți face părtășie cu aceia carii vă cetesc. Dice deci învățatul acesta:
„Precinstite hronicar,
Întâiu și întâiu mă rog domniei tale să-mi dai ertare cum că nu a lăsat truda zilei să răspund domniei tale ceea ce se cuvenea la vreme.
I pak dau de știre însă că am primit răvașul ce mi-ai trimes și mă silesc să-ți întorc ce m-ai întrebat.
Află dară că pricina pentru care n-am răspuns a fost, cum bine știi, zăbava ce o am pentru cetitul cărților și pentru că mă silesc neîncetat să caut cu toat râvna ce o am lucruri neștiute despre neamul dachilor ce în vechime zic învățații că au sălășluit prin locurile noastre.
Și cum m-ai întrebat așa îți răspund ce am aflat desic cărțile elinești, dară mai mult ale papistașilor cumcă dachii au fost viteji de seamă între noroadele de demult și împărăția Romei, cea mai în putere crăie de pe atuncea, a adus o armie grozav de mare de au năpădit Dachia. Și nici dachii văzând primejdia n-au stat cu mânurile-n sân ci au tocmit multe cetăți de peatră pe vârfurile cele mari ale munților, unde și vulturii amețesc de au se sui în acele locuri. Și au bătut mult fer de săbii și sulițe și au săgetat de din susul acelor cetăți armia cea nesfârșit a râmleni. Dară numărul acelor râmleni era atât de mare și adunați de prin toate locurile ce le nepădiseră mai nainte că au biruit pe dachi, care au fost cei mai înverșunați împotriva acelora.
Și riga dachilor, pre numele lui cel avea Dechevaliu, nevoind a se lăsa prins s-a jertfit pe sine întru mântuirea norodului seu. Și așa au stăpânit râmlenii peste țara dachilor și de la o vreme au și plecat zic unii de răul dachilor care mai sălășluiau pe la magini, prin codrii cei întunecați ori prin alte locuri de unde în cârdășie cu alte neamuri varvare cumplit stricau marginile împărăției râmlenilor că aceia mai bine au lăsat locurile acestea de atât sfadă și s-au tras către țara lor.
Nu voi apuca acum să așez în slove cele ce s-au petrecut apoiu, ci îți voi lăsa altădată acestea de vom hi sănătoși.
Dar dzic Domniei tale ce am aflat de dachi cum că aceia nu erau numai oșteni de seamă, ci și meșteri făurari și lemnarii ce lucrau lemnul cel aveau în pădurile lor, ciopleau peatra cât de tare cu mare meșteșug, scoteau aur mult din nisipul râurilor și aveau ocale de argint nenumărate și giuvaergicale câte stelele pe ceriu, de unde s-a și lăcomit împărăția râmlenilor să le ia țara lor. Tăiau sare cum pe la noi astăzi ocnașii se muncesc de zile, turmele lor hălăduiau pășunile și multe alte lucruri ce făceau, fiștecare după starea și locul lui. Care negustorea, care merea cu vitele sale, care trudea la obcina sa, fiecare dând dijma nobililor lor și aceștia stăpânirii cum și astăzi binevedem că e întocmită lumea.
Ca și acuma, călugării și preoții lor, maram că erau păgâni și iereau solomonari vestiți, țineau sărbătorile lor și toată știința de ce avea trebuință și erau la mare cinste, cum că nici regele lor nu le ieșea din cuvânt și sfaturile lor erau legile pământului și nimeni nu le nesocotea fără să-și piardă capul fără zăbavă. Și toată țara lor era bine întocmită și adesea primeau oșteni sau meșteri elinești ori de oricare neam ar fi fost găsea slujbă la aceia și se silea să-și câștige traiul cum se și întâmpla.
Iară de ce m-ai întrebat iată ce am aflat. Nicăieri nu aveau vrăjitori carele să sape hrube pe supt munți dintro parte în alta a pământului, ci și aceștia se preumbla ca toți oamenii care călare, care cu carul ori trăsura, după puterea pungii fiecăruia. Ori cu luntrii pe luciul apelor ori apostolește cei sărmani.
De ai auzit altceva, să știi că sunt basne din cele mincinoase care smintesc omul drept. Nice vorbă nu este ca dachii să fi vorovit între ei ori cu alții pe limba râmlenilor dei zice latinească cum fac papistașii. Ci dachii aveau lumba lor osebiră căci este lăsată mărturie cum că râmlenii nu pricepeau limba dachilor și aveau tălmaci tocmiți anume să poată înțelege unii ce zic alții.
De ai auzit altceva, minciuni ai auzit.
Nici un loc din toată țara dachilor nu era învăpăiat cu vlavie cerească ori cu strălucire dumnezăiască cum zic unii cum că ar hi. Ci aveau un munte, Cogaion numit de ei nude făceau hagialâc la soroace. Dar mergeau la acel munte cum ar fi mers la oricare altul, ci acolo se-ntâlneau să facă închinăciuni și petreceri păgânești, târguri de fete și cumetrii. Altă vlavie nu ierea și de-ai auzit că ar fi fost, mincinos este cine ți-a dzis.
Să știi Domnia ta că înaintea dacilor au fost alții în locul lor, gheții numinduce ei, iara mai demult alții cărora nu li se mai știe numele dar oasele lor umplu tot locul până în ziua de azi. Iară după dachi s-au puiat alte neamuri din aceia și tot așa până-n zilele noastre, locul acesta n-a rămas gol de neam.
Acestea și multe altele ți le voi mai scrie cu literele noastre, cum și popii dachilor tot cu litere din acestea arareori lăsau scris ceva.
Sănătate îți doresc și zi-le acestea pizmașilor care caută să te ispitească mincinos, căci ceeace am scris este adevărul ca si cum l-am loat din scripturi. Iară cine nu crede ce am scris aicea să vie să cercetăm împreună urmele dachilor, cărțile înțelepților de demult și oasele și cioabele ce au lăsat fiecare pământului.
Drept chezășie las chip de mâță căci sunt încredințat că și dacii le cinsteau, având măcar câteva de soi și sămânță.
Dada ot Apoulon dei dzice astăzi cetatea Bălgradului”
5.William Shakespeare – Sonetul XXXI
S-a încheiat lungul șir al sărbătorilor de iarnă. Vom ieși din ele tot sărbătorește, cu un nou poem de Shakespeare, în traducerea inspirată a poetului Adrian Vasiliu…
Sonetul XXXI
Thy bosom is endearèd with all hearts
Inima ta-i de alte inimi plină
Pe care moarte eu le-am bănuit;
În ea domnește dragostea deplină,
Și-s prieteni presupuși că au murit.
Dar câte lacrimi sfinte și amare
Au curs din ochii mei îndurerați
Pentru cei morți, care acum se pare
Că sunt de fapt în tine strămutați.
Tu ești mormânt iubirii încă vie,
De foștii mei iubiți devoratoare,
Care-ți dădură părți din mine ție.
Ele acum sunt numai ale tale.
Pe foștii mei iubiți îi văd în tine,
Iar tu, prin ei, mă ai în întregime.
Traducerea: Adrian Vasiliu
6.Tot de la prieteni – Daniel MARIAN
Mi-a plăcut mult poemul prietenului de la sud-vest, așa că nu=l păstrez, ca un egoist, numai pentru mine. Enjoy!
era în anul plimbărilor cu racheta
când ai mei şi-au luat televizor
o cutie din carton presat în care
oamenii se plimbau nepăsători
energofagi şi schelălăiţi ca la circ
şi pământul nu le mai era de ajuns
preşedinţi împăraţi şi prăpădiţi
făceau gura ochii şi urechile mari
cu papion sau cravată iar uneori
dezbrăcaţi de cele mai elementare
simţuri adiacente răsuflării de parcă
se aflau în exerciţii de logică postume
mai târziu au colorat acvariul
l-au spoit ca pe-o lighioană feroce
atunci am văzut eu cenaclul flacăra
şi anrtena vă aparţine dar încă nu
se dădea tot la televizor numai
plenarele partidului comunist român
până când de acolo s-a zburat
cu elicopterul mult i-a trebuit elicii
să se învârtă în siajul rachetei
cu care a pornit totul da nu de la
maimuţă a apărut şi a sporit lumea
ci de la rachetă direct pe lună
şi încă nu apăruseră dana budeanu
şi mircea badea ca să ia foc televizorul
şi prostia era dată mai încet să nu
deranjeze forţele pandemice oculte
da era încă bine muream şi înviam
cu fiece oscilaţie de tensiune venită
din partea asociaţiei de locatari care
mai încurca firele de curent cu acelea
de mânuit păpuşi la scenă deschisă ah
cum mai muream şi înviam în televizor
- Rîdem din răsputeri…
Și anume cu un grupaj de bancuri scurte și foarte scurte, dar foarte reușite, primit de la Emanuiel Pavel. Si o glumă grafică, cam sinistră, de la Ion Fercu…
* – Doamnă, nu vă interesează să cumpărați un sac de dormit?
– Nu, mulțumesc. Sunt căsătorită de mulți ani cu unul.
* Soția și-a privit atât de rece soțul, încât acesta a făcut… viroză.
* La benzinărie:
– Un gol de portofel, vă rog!
* Multă lume se rușinează de corp, dar de minte… nimeni.
* Soțul se întoarce noaptea pe la ora două. Îmbufnată, soția îi arată ceasul.
– Ei, și… dacă aș fi stat acasă, nu era tot ora două?!
* La cum evoluează criza și cum ne mint ăștia, înțeleg că Ucraina și Rusia sunt singurele care alimentau planeta cu grâne, gaze și petrol…
* Dacă nu-ți găsești drumul în viață, înseamnă că te-ai născut în România și abia se face studiul de fezabilitate.
* – Iubito, ce vrei să primești de ziua ta?
– Ah, iubitule, uite, îmi doresc ceva pentru degetele mele fine, ori ceva pentru urechiușele astea mici sau pentru gât.
– Aaaa, e clar, vrei un săpun!
* – Te rog, urlă cât poți tu de tare!, îmi zise dentistul.
– Dar de ce aș face asta?, îl întreb.
– Sala de așteptare e plină, iar peste 10 minute începe meciul…
* Te dai șmecher cu haine de firmă și, când le bagi la spălat, cântă mașina imnu’ Chinei.
* – Azi-noapte, soțul meu m-o strigat „Veta”, în vis…
– Iooai, tu Rozi! Și ce i-ai zâs când s-o trezit?
– … nu s-o mai trezit!!
* – Alo, unde ești?
– La nuntă.
– La cine?
– Habar n-am, am intrat să mănânc o supă.
* Locuitorii din jud. Vaslui au sărit în ajutorul celor din Bacău și le-au trimis 5000 l de țuică! Apă… n-aveau nici ei!
* Ion Iliescu explică cum a păcălit moartea: „De 25 de ani ea mă caută la pușcărie și eu sunt acasă!”
* – Mărie, conduci așa de repede, că închid ochii la curbe.
– Sinceră să fiu, și eu fac la fel!
* Cupidon, când trece pe lângă mine îmi zice: „Nu-nu, tu stai liniștit, că ai deja destule probleme!”
* Nu am pornit aerul condiționat, am pus colinde… să creadă creierul că e frig afară!
Un banc de la neobositul nostru prieten Virgil Glăvan și o glumă grafică de la fel de neobositul profesor Septimiu Chelcea. Enjoy!
-Frumoaso eșim și noi laun film?
-Am iubit.
-Știu că aii. Eu sunt iubitu tău. Țiam scris dupe număr ascuns ca să văd dacă eșt dispusă să mă înșeli.
-Alex, nu contează că mi-ai scris de pe număr ascuns. Te recunosc după felul în care scrii.
-Dăte fă dracu cum poți să faci magia asta? Zimi și mie că sunt percplex. Fa esti geniu. Te iubesc.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
