- Cum va fi 2023?
Nu sînt nici profet, nici futurolog, așa că recunosc sincer că habar n-am. Am citit tot felul de profeții și previziuni, de la Baba Vanga la scenarii sofisticate făcute pe computer, dar recunosc la fel de sincer că nu mi-au spus nimic demn de luat în seamă. Mai multe mi-a spus acest desen, pentru care îi mulțumesc profesorului Septimiu Chelcea. Măcar că ne învață că trebuie să fim prudenți cu viitorul, să-l încercăm, să-l tatonăm și să ne dăm seama că, atunci cînd năvălește peste noi, nu seamănă cu ceea ce ne-am închipuit – în bine sau în rău. Nu pot spune deci nimic despre anul care a venit, pot doar să vă urez tuturor să fie mai puțin rău decît cel care a plecat.
.
- Ai grijă ce-ți închipui
De o vreme, am o dispoziție meditativă, orientată spre trecut, deși nu cred că sînt neapărat un paseist…
Ai grijă ce-ți închipui
eram tînăr, foarte tînăr și am scris o poezie,
o poezie de dragoste și patriotică în același timp,
dar planurile intersectate își păstrau chip propriu,
nu identificam prostește patria cu iubita discretă –
mă vedeam un corb bătrîn, fără aripi, și mulțime
de dezastre se adunau acolo abia pătate uneori
de mici minuni, de întîmplări plăcute, o artă
a contrapunctului cumva, cumplit de inegală…
îmi asumam, aveam curajul să semnez propriu!
e ciudat, parcă azi aș fi scris poezia, așa a curs
totul, timpul, viața mea, și am iarăși curajul
să-mi asum senin totul, să semnez propriu –
4 Ianuarie 2023, în Iași
- Fifthteen Years After
Un poem despre…, dar nici eu nu știu exact despre ce!
de fapt, mai puțin de atît și conjuncția
aceea care ar fi putut atinge eternitatea
s-a știrbit, nu s-a mai putut întîmpla –
15, 70, 45 nu s-au mai întîlnit, decît poate
pe un cîmp alb, iluzoriu, ca o masă de disecție
într-un restaurant clasificat cu multe stele,
deși nu băusem decît un pahar de extra dry,
poate de Rhin, sau poate de la Treviso, dar
în pahare nepotrivite – și poate aici este sursa
incompatibilității, care produce fisuri, un fel
de lacune, de găuri negre, în istoria veșniciei…
după 15 ani, după 20, toate suferințele se topesc
în retortele memoriei, sau devin nostime, dar
asta numai dacă mai sînt acei ani în cont,
dacă nu ești deja în pragul falimentului…
și da, există un nume pentru această țară,
este țara singurătății, dar e numai o vamă,
un intermundiu, un ținut de tranziție.
Azi, aici și acum, vreme însorită, caldă,
se amestcă timpurile, parcă e aprilie,
aud cum cade capacul peste povestea
ce se anunțase fără sfîrșit…
1 Ianuarie 2023, în Iași
4.De la prieteni – Teo CABEL
Acest poem, un fel de „sorcovă” după mărturia autorului, a fost scris în urmă cu exact un an, în prima zi a anului de care ne-am despărțit. Enjoy!
Alt început
Se-mpodobește anul cu o floare,
a înghețat în ochi, de bucurie,
cavaler în șaua zilei gând tresare
cine îi dă un zâmbet ca o păpădie?
poteci ascunse de lumina zilei
șerpuiesc adamice în necuvânt
nici lacrima nu cade la cutia milei
doar un cocoș se cațără în vânt
e dimineață, tăcerea e coaptă
pleznește chiar de picuri,în cafea
o prind ca pe ureche, ceașca de toartă,
o gâdil să-mi prezică un an de catifea
foamea de zile bune umple farfuria
vorbe scofâlcite râd nesăbuite
orele se duc la vale, poame prăfuite
cavaler în șaua zilei unde-mi e simbria?
5.William Shakespeare – Sonetul XXX
Și cum vedem s-a nimerit un număr rotund! Mulțumiri excelentului traducător, poetul Adrian Vasiliu, pentru expediție…
When to the sessions of sweet silent thought
Când liniștea gândirii mă-nconjoară
Chem amintirea celor câte-au fost,
Suspin pentru ce-am vrut odinioară,
Și, regretând, pierd timpul fără rost.
Înec în lacrimi ochiul meu uscat,
Pentru amicii-ascunși în noaptea morții,
Și iar deplâng iubirea ce-am lăsat,
Mă vait de ce-am pierdut pe drumul sorții.
Apoi mă plâng de jalea ce-am jelit,
Și, încă trist, din plâns în plâns spun iară
Cum m-am văitat de propriul văicărit,
Pe care-l plâng a nu știu câta oară.
Dar dacă amintirea ta m-animă,
Recapăt tot, iar jalea se termină.
6.Tot de la prieteni – Vitalie VOVC
A început înserarea, încep să iasă și urătorii. Ca de obicei în ultimii patru sau cinci ani, ies și eu cu urătura propusă de fratele Vitalie Vovc… La Mulți Ani!, cinstite gazde…
Hăitură moldovenească
Aho-aho, copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu-mpuşcaţi,
Şi durerea-mi ascultaţi!
Mâine anul se-noieşte,
Iar poimâine se-mplineşte…
De un an de zile plin –
Numai moarte şi suspin
Pe ogorul cel vecin.
S-a pornit mai an
Barbarul vovan
Cu-a lui hoardă-ncornorată
Peste-a Ucrainei toloacă:
In loc de tractoare –
Tancuri.
In loc de semănătoare –
Blindate.
În loc de seminţe –
Gloanţe.
În loc de irigare –
De grenade lansatoare.
Iar din cer în loc de ploaie –
Numai bombe cu puhoaie…
Şi vecinul Mikola
A uitat de casă,
A uitat de masă,
Şi-a luat coasa.
În loc de fân gras
În vrajmas a tras.
În loc de grâu şi secară
Luptă greu
Ca să nu moară,
Tăind capete la zmău,
Apărându-ne de rău…
Holde bogate,
Lanuri mănoase –
Din cer bombardate,
Pe pământ arse…
Badiţa Vasile
S-a speriat bine:
Peste gard se iţeşte,
Pe furiş se cruceşte:
Domnului se roagă
Peste el să nu cadă
Năcazul vecinului
Şi bomba păgânului.
Cât a fost pace şi frumos
S-a ţinut fudul şi arţăgos,
S-a bătut cu pumnu-n chept,
Şi-a făcut şi monument,
Pe care a scris cu buchii mari
Că poate fi şi el gorspodari.
A-nchis ochii să nu vadă
Că i-i cam strâmtă ograda,
Că i-i largă cât o urmă
De-a balaurului scurmă.
S-a tot uitat în sus la soare
Uitând gunoiul din picoare.
Bălegarul puturos
S-a făcut că-i cu miros.
Din a zmăului otravă
A-ncercat să facă zeamă.
Dară astăzi, că-i război,
A-nţeles că-i în noroi.
Iară zmăul i-a cerut
Ce Măria i-a ţesut
Nopţile la un opaiţ,
Să aibă ce-aşterne pe-un laiţ,
Să nu-ngheţe Vasilică,
Să-i fie cald olecuţică
Când afară gerul pică.
I-a cerut şi cei doi boi,
Şi turma de oi,
Şi moara de oloi…
De s-ar uita badiţa Vasile,
Cât mai are încă zile,
Peste apa ceea mică
Care soarta i-o despică,
De s-ar uita spre Soare-apune,
Ar vedea zile mai bune!
Ar vedea o luncă mare
Şi că este o scăpare!
Pân i-a veni mintea la loc
Puneţi paraua sub oboroc!
Ajutaţi-l pe Mikola!
Că el ştie ce e „volea”!
Să stârpească acel zmeu!
Să ne scoată de la greu…
Pentru asta, mai flăcăi,
Stragaţi, să sune peste văi:
Slavă Ucrainei!
Hăăăăăi-hăi!
- Rîdem din răsputeri…
Râdem cu Woody Allen… Glume primite de la Cezar Straton, nu foarte multe, dar foarte bune. Și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea…
@ Marijuana provoacă amnezie și altele… nu-mi amintesc…
@ Țânțarii mor între aplauze.
@ Tatăl meu a vândut farmacia pentru că nu mai avea leac.
@ În ziua de azi fidelitatea se întâlnește doar în echipamentele de sunet.
@ Există căsnicii care se termină bine, altele durează toată viața.
@ Diabeticul nu poate pleca în luna de miere.
@ Când totul urcă, lenjeria intimă coboară.
@ Trebuie să lucrăm și să dormim 8 ore, dar nu aceleași.
@ Este ușor să rezolvi o problemă economică, ai nevoie doar de bani.
@ A muri este ca și cum ai dormi, doar că nu te trezești să faci pipi.
@ Bigamul: un idiot la pătrat.
@ Magicianul a făcut un semn și a dispărut foamea. A făcut un alt semn și a dispărut injustiția, altul, și s-a terminat războiul. Politicianul a făcut un semn și a dispărut magicianul.
@ Bucură-te de fiecare zi, căci întotdeauna va apărea un imbecil să ți-o strice.
Un banc de la vechiul prieten Dan Olaru și o glumă grafică de la Adrian Vasiliu…
O vizită la SRI… Un tip este surprins de un ofițer în holul SRI…
-Dar cum ați ajuns pînă aici?
-Păi, sînt agent!
-KGB?
-Nu.
-CIA?
-Nu.
-Mossad?
-Nu, Oriflame!
Un tip avea trei papagali de vînzare, într-un tîrg. Un potențial cumpărător îl întreabă:
– Cît costă papagalul acela roșu?
– 1 000 de euro.
– Și ce știe să facă?
– Știe să-ți spună teoria colapsului obiectiv. Cu tot cu explicații.
– Cel verde cît costă?
– 5 000 de euro.
– Serios? Pesemne că face multe chestii de banii ăștia…
– Spune teoria relativității. Printre altele… Cu tot cu explicații și comentarii. Bașca cugetările lui Einstein…
– Dar cel albastru cît costă?
– 100 000 de euro.
– 100 000?! Uau! Ăsta ce mai face?
– Sincer, nici eu nu știu. Vorbește extrem de rar și mai tot timpul e îngîndurat. Însă ceilalți doi nu i se adresează decît cu „don’ profesor”!
Tatăl vine de la creșă, cu copilul, iar mama ăși pune mâinile în cap:
– Mă, ăsta nu-i copilul nostru!
– Ce importanță are, mâine tot la creșă âl duc!
Întrebare: Care este asemănarea dintre chelie și prostie?
Răspuns: Dacă sunt prea mari, nu pot fi acoperite!…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
