Un an de la începutul războiului
S-a împlinit un an de la începutul atacării Ucrainei de către trupele lui Putin. Presa fin întreaga lume a început deja analizele, statisticile pierderilor umane și materiale, retrospectivele și pronosticurile. Asta fac și puzderie de institute de cercetare, state majore, guverne direct sau indirect implicate, ba chiar și cele neimplicate. În primele luni ale războiului, am ținut și eu un fel de „jurnal de front”, dar de la mine de acasă! Apoi, cum mi s-a părut normal, am lăsat sarcina pe seama jurnaliștilor de teren. Nici azi, la un an de la începutul celei mai mari catastrofe umanitare europene de la al doilea război încoace, nu văd ce aș putea spune. Prefer să mă rog pentru morți și să urez noroc celor care au scăpat pînă acum. Aș vrea numai să reușesc să prind sfîrșitul acestui război cumplit, a acestei nenorociri fără seamăn. Fotografia pe care o postez mi se pare că sugerează un pic de optimism. Copyright: Enrique de la Pixabay.
A început să vină seara, destul de timid, frînturi izolate, dar dimineață s-a așezat de la sine…
Pastelul lumii
cînd am venit aici, toate locurile erau ocupate,
ca evreul rătăcitor căutam, umblam în toate părțile,
în estul sălbatec și în vestul de vinilin, dar mai ales
în miresmele de smochin și măslini ale sudului,
despre obscurul nord nici nu putea fi vorba –
loc liber nu era, dar nici spleen, nici plictiseală,
e bine să simți multitudinea colorată a lumii…
visez uneori că sînt Marele Orb dus de mînă
de o femeie frumoasă pe cărările de piatră și
prin ierburile pe care vîntul le ridică la cer,
urcînd pe aripi parfum de mentă și iasomie,
ca să sprijine marea cupolă a văzduhului…
Excelsior! Hosannah! Allelluiah!
21 februarie 2023, în Iași
Pe la începutul lunii, am publicat trei poeme din cel mai recent apărut volum în traducere românească al celui mai important poet de limbă maghiară de la noi. Dar excelentul traducător, poetul și prozatorul Kocsis Francisko mi-a pus la dispoziție un protofoliu mai mare, așa că public și azi unul.
Clar de lună
(Holdvilág)
Verile mă lăsau şi câte-o lună la bunici
la ţară şi trebuie să recunosc sincer
că mă simţeam foarte bine, eram de dimineaţa
până seara cu verişorii mei, toţi se uitau
la mine ca la un fel de străin, de stirpe aleasă,
sau poate, mai degrabă, ca la cel ce-a revenit
acasă, nu pe de-a-ntregul totuşi, le aparţineam
pe jumătate, pentru că nu puteam cunoaşte
serile lungi de iarnă, numai nopţile scurte
de vară, e adevărat că trebuia să ne culcăm
devreme, dormeam în aceeaşi cameră cu bunicii,
dar ei mai moşmondeau multă vreme, eu
şi vărul meu mai mare cu patru ani adormeam,
de regulă, cu mult înainte de a se culca ei,
într-una dintre nopţi m-am trezit că de-afară
luminează luna şi că la fereastră, cu spatele
la mine, stă o fată cu părul argintiu revărsat
până la brâu, într-o cămaşă de noapte albă
până la glezne, se piaptănă şi fredonează
foarte încet, o priveam vrăjit, apoi,
răsucindu-se, a privit înapoi, poate a simţit
că nu dorm, din torentul strălucitor al părului
minunat s-a ivit chipul zbârcit al unei bătrâne
ca o stâncă în spatele cascadei, m-am îngrozit,
mi-am strâns dureros de tare pleoapele,
nu voiam să ştiu că în bunica înveşmântată
mereu în negru, cu conci, locuieşte o fată
tânără. Că aşa e, de fapt. Că e şi aşa.
Acuma, mai nou, îmi trece prin minte, mă-ntreb,
oare şi eu? Oare şi în mine? Cineva diferit?
4.De la prieteni – Aura CREIȚARU
Am anunțat nu de mult că poeta pregătește un nou volum și am ilustrat cu un poem. Mă gîndesc să mai public astăzi două. Eu am citit mai multe și, cum poate am spus, mi se pare că întrevăd un volum mai bun decît cel apărut în plină pandemie…
FRUSTRARE
Oh, biată fiinţă, sămânţă pusă la-ncolţit
să creşti spre înmulţire
Oare, cine te pedepseşte-acum
în contra firii,
sub clopot–închisoare,
un fel de turn de fildeş al eului
prea taciturn,
astfel ca pasărea ce fi-vei
să nu zboare?
Or, poate tu cerut-ai loc mai bun sub soare…
ca frățiorul înțelept al oului columbian
şi-acum
suporți morala omului inept?…
Dar nu te teme, fiinţă nenăscută
în lume poţi zbura
şi poţi ajunge într-o clipită, departe
cât de mult ai vrea,
cu gândul şi credinţa ta!
ARIPI PERECHE
Un fluture alb – inimă de licorn
a închiriat un curcubeu
să-şi ia culoare pentru aripi
şi străluciri de peruzea,
colbul l-a acoperit în rătăciri galante…
El s-a lipit sfios de umbra mea
să-i împrumute-o aripă
dincolo de timpul ce
trecea, trecea…
Îţi aminteşti răspunsul tău –
clipita purtătoare-n hău
te întreba ce-i viaţa
fără aripa pereche-n soarta noastră…?
Licornul-fluture nu se grăbea
să prindă loc. Şansa
secundei oarbe începea
să se destrame în zarea cea
albastră, prea albastră…
Iar aripa stingheră
îmbrăţişa regretele în gândul
desprins demult din grija mea –
zăcea în insectar de lut pe-o stea
Își refăcea culoarea veche… sau
mai spera un început
cu-o altă aripă-pereche…
5.William Shakespeare – Sonetul XXXVII
Și iată un nou sonet shakesperean în traducerea măiastră a poetului Adrian Vasiliu… Enjoy!
Sonetul XXXVII
Ca un tată decrepit se bucură
Cum tatăl decrepit află plăcere
Când fiul face lucruri tinerești
Și eu, lovit de soartă cu putere,
Admir ce valoros, ce sincer ești;
Căci dacă frumusețe, bunăstare,
Naștere, minte bineînțeles,
Sunt, separat și toate, ale tale
Iubirea mea pe ele o grefez:
Nici jalnic, nici sărac, nici oropsit,
Nu sunt cât timp substanță umbra ta
Îmi dă din abundență, mulțumit,
De gloria ce-o porți voi profita.
Ce vezi mai bun, aceasta-ți doresc ție:
Ori zece bucuria mea să fie.
Traducerea: Adrian Vasiliu
Cum văd, Hronicariu mearge cu țuhalul la pomul cel lăudat. Ca omu pățitu, eu mă feresc cum ghiavolul de tămuie…
Aman, aman, foarte ma jeluiesc si tânguiesc că trecut-au vremea domniilor îndoite ale lui Ioannie Voda Gotul si acestea fără vreun folos – ci numai voroave de ocară vor rămâne scrise de cum au vrut dânsul a face „Teara Româneasca Învățată” și mai mult rau au facut; că macar că iaște dascăl de meserie, nu are multă dăscălie, si pre cât de mut iaște la rost, iaște si la minte. Ci iaște altul, Daniil Funeriul, ce au încercat a pune țeara la cale în pricina invățăturii, si au izbutit câta vreme se aflau acesta la cârma eforiei școalelor; că au dat acesta pravilă bună, și au pus ochene în școale să iscodească de scriu diecii den mintea lor pre foi când îi cerceteaza la știință– si cum iaște obiceaiul, dupre ce au plecat acesta de la cârma scoalelor au stricat altii ce-au făcut. Mi-au dis unii mai cu minte decât mine, dar și norod oarecare, cumcă n-ar hi rău sa viie în scaunul de domniie boiar Funeriul, macar că nu am auđit să râvnească acesta la scaunul de domniie, având viiață bună si plinită în țeara frâncească ; ci gândesc că de ar primi jalbă acesta de a se înturna în teara ce i-au dat grai, poate s-ar îndupleca, că are minte ascutită si limba așijderea și ar ști bine a ocârmui. Trimet dar cadră ce-o am aflat cu dânsul si o mâță, si-i dic mâței că poate-l înduplecă aceasta a-și pune numele la vot.
7.Rîdem din răsputeri…
Ambele de peste ocean, ambele de la sud de Marile Lacuri, ambele de la Luciano. Mulțumiri.
-Bărbate nu mai avem pîine, du-te și ia…
-Eu sînt bărbat, du-te tu!
-Vino în dormitor, dacă ești bărbat!
-No, bine, mă duc. Unde-i plasa?
*
– De ce ai fugit din sala de operație?
– Pentru că infirmiera spunea tot timpul: „Curaj, nu vă fie teamă, este o operație ușoară!”
– Păi și? Asta nu te-a liniștit?
– Nu. Pentru că vorbea cu chirurgul!
==
O nevastă cârcotașă îl acuză pe Bulă de lașitate:
-Bă, daca-ar fi acum război, tu, ca un laș, ai rămâne acasă cu mine…
-Ți se pare că a rămâne acasă cu tine, nu este o dovadă de curaj?
==
În toiul nopții se aud zgomote. Bubulina se scoală, merge și se uită în bucătăria din curte…
-Scoală-te Bulă, un hoț mănîncă prăjitura pregătită de mine!
-Pe cine să anunț? Poliția sau salvarea?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
