1.O poezie de august…
Călătorii deocheate
Un sfert de veac de cînd umblam aiurea
prin rosse buurt, privind apatic felinarele
și vitrinele pline de trupuri despuiate –
inima mea era captivă în altă parte…
cu un an înainte, în alt cartier rău famat,
mai spre nord, ne țineam de mînă, făceam
observații ghidușe despre marfa expusă
în vitrine parcă și mai spectaculoase…
umblam, rîdeam, glumeam și sub tălpile
noastre se scutura în ritm caldarîmul…
doar amintirile îmi mai spun care a fost
un oraș și care celălalt, nici un alt semn
nu le mai poate deosebi!
16 August 2023, în Iași
2.Semnalări amicale…
RexPublica, hub indepedent de cultură urbană și literatură, 2, iunie 2023
Am salutat entuziast apariția primului număr din revista editată trimestrial de micul grup de scriitori din Ploiești – Călin Dengel (director), Camelia Iuliana Radu (redactor șef), Bogdan Stoicescu (Senior Editor), Maria Dobrescu, Abie Elena, Maria Mărchidanu (redactori). Acum, mi-a sosit cel de-al doilea număr și entuziasmul meu se păstrează. Un excelent echilibru între secțiunile publicației, poezii, proze, eseuri, cronici etc de calitate și o imagistică care atrage atenție. Nu voi semnala ceva în mod deosebit, deși am și eu slăbiciunile mele în toate secțiunile, pentru că pun la dispoziție revista în format pdf… Ei, nici chiar așa – sînt onorat că redacția a ales și cules cîteva din poemele mele, că l-am putut citi pe Adrian Grauenfels, de asemenea editorialul și proza Cameliei, articolul despre poezia Marianei Marin… Și multe altele. Lectură plăcută!
(https://revistarexpublica.files.wordpress.com/2023/08/rexpublica-nr.-2-2023.pdf)
Un autor, o carte, un blog – Jacob Mikanowski
Poetul Nicolae Coande mi-a semnalat o carte care mi s-a părut deosebit de interesantă – Goodbye, Eastern Europe. An Intimate History of a Divided Land, apărută recent și deja foarte intens primită în presa generală, dar și istorică, din întreaga lume. Ghidat de poet, dar și prin eforturi proprii, am reușit să aflu mai multe despre acest tînăr autor, despre prezența sa în publicații importante din zona anglo-saxonă, ba chiar am descoperit și un foarte interesant blog care îi aparține. Voi posta mai multe din sursele descoperite pentru cei care se pot dovedi interesați de carte și de autor. Este vorba pînă la urmă despre partea din lume în care trăim! Între timp, au apărut edițiile americană, engleză și germană. Poate o va traduce și vreo casă de editură de la noi…
Aici linkurile către două articole despre cartea recent apărută…
(https://www.washingtonpost.com/books/2023/07/17/goodbye-eastern-europe-jacob-mikanowski/)
(https://lareviewofbooks.org/article/goodbye-eastern-europe/)
Iar aici linkul către blogul autorului
3.De la prieteni – Nicolae Coande
Un poem nou și foarte bun mi-a sosit de la poetul Nicolae Coande. De actualitate? Sigur, sînt semne ale lumii de azi, dar mie mi se pare de veșnică actualitate, „peste mode și timp”. Felicitări, Nicolae, și lectură plăcută…
Mampe*
Dacă va fi război și la noi atunci poeții noștri
vor fi și ei descoperiți cum sînt azi cei ucraineni în Occidentul prodigios.
Mampe.
Revistele și platformele trendy sînt pline de nume necunoscute pînă mai ieri.
E o nouă alfabetizare printre rachete Kinjal & Patriot
și bănuiesc că scriem cu toții o nouă istorie culturală.
Asta e de bine?
Poate că spun prostii dar uneori prostiile spun adevărul
și de ce să mint – războiul face mereu descoperiri sumbre
iar publicul atât de civilizat află cu surprindere că există poeți uriași în Estul sălbatic.
De asta e sălbatic.
Cum am fost și eu surprins când am citit un poem al lui Robert Pinsky
în care se spunea că unii evrei au fost de partea lui Hitler – o sută
de mii de full-Jews dar și part-Jews – iar cîțiva au fost chiar generali.
Mampe.
Uite, partea asta nu am învățat-o la istorie însă de aia
sînt poeți pe lume – să nu se clatine după ce beau Mampe.
Un doctor a spus odată că moartea este o idee de civil.*
Toți vom lupta cîndva. Fețe amestecate cu fețe.
Dulce-amar.
* Un cocktail nemțesc, dulce-amar, popular în Berlinul interbelic.
Astfel se autodefineau evreii parțiali – cu un singur părinte evreu.
* Paul Voivenel, Medicina în fața durerii și a morții, Paris, 1934
4.Tot de la prieteni – Gabriel Chiriac
Prietenul nostru Gabriel Chiriac a fost în vacanță, dar nu singur, l-au însoțit Dante și Petrarca, așa că nu s-a întorc cu mîna goală, a adus cu el cîteva sonete. Iată unul care îmi place…
O! vânt; o! lună plină și triluri de păsări
O! vânt care în ceruri își alege drumul;
O! lună plină, serenă și strălucitoare;
O! triluri de păsări, melodie pură
Ce-n dimineți înalță inima-n cântec
O! zori ce-n rouă castă ne trezesc cu tandrețe
Și steaua căzătoare, încă strălucitoare pe cer,
Își pierde încet lumina, dar nu și misterul,
Topindu-se în noapte precum visul care trece
Voi, purtători ai nopții și ai zilei,
De la voi vine visul care mă ține
Fără speranță, dar cu dor nemărginit
Și-n zborul vostru, lăsați inima să spere,
Rătăcitor în căutarea binelui,
Dar visele cu zorii se risipesc ușor
- Și tot de la prieteni – Adrain Grauenfels
Un poem nou și foarte bun tocmai sosit de la Adrian Grauenfels, cumva diferit față de ce am citit în ultima vreme scris de el. Ilustrația este realizată cu NightCafe AI…
Sfaturi pentru soldatul care se înrolează
Mă împac cu textul prin faptul că mă răzvrătesc împotriva sistemului
Procesele mele mentale nu sunt niciodată clare.
Mă mișc prin aerul de vară fierbinte, un scuipat răcoros, căldură mare. Zilele au trecut.
Când armata pleacă din lagărul de antrenament, vezi că și
pe garduri sunt scrise obrăznicii cu roșu.
Un stil oriental de apărare, fără păsări, numai oameni.
Aceeași piață, pietre albe, semafoare în trei bătăi, nici o amintire
Vrei să mergi pe drumul destinat vehiculelor militare și ți se interzice.
Vrei să încerci să cazi acolo unde alții au căzut înaintea ta, și ești refuzat fără menajamente.
Ai vrut să primești permisiunea de a călători trei zile pentru a-ți vedea mama
Toate dorințele tale au fost complet nepractice.
Adică, nu voiai să îndrepți nimic din ceea ce se putea face.
Si undeva el, regele…
6.Shakespeare – Sonete
Și, iată, a sosit un nou sonet al Marelui Will pre rumănește tocmit de poetul Adrian Vasiliu. Lectură plăcută…
Sonetul LXI
Is it thy will thy image should keep open
Imaginea ta, oare, vrei să-mi țină
Ochii deschiși în miez de noapte grea?
Dorești cumva să nu mai am odihnă,
De mine să-ți bați joc cu umbra ta?
Spiritul tău, ce mi-l trimiți tu mie
Din depărtări, spre a mă iscodi
De fapte rele, de plăceri, să fie
Reflex al marii tale gelozii?
O, nu! iubirea ta nu-i foarte mare.
A mea e, și îmi ține ochiul treaz
De dragul tău , iar somnul îmi dispare,
Căci vreau să te păzesc de-orice necaz.
De veghe-ți sunt, tu te trezești departe
De mine, iar de alții prea aproape.
În românește de Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc, aproape sec, de la poetul Mihai Mârțu, și o glumă grafică de la prozatorul Ion Fercu. Enjoy!
La priveghi.. Mi-a murit o cunoștință. Așa că, aseară, am ajuns la priveghi, după cum se cuvine, și la un moment dat, întreb gazda:
-Îmi spuneți și mie parola de la WiFi?
Trei bancuri, dar unul și unul, sosite din Canada, de la Virgil Glăvan. Și o glumă grafică tot din Canada, dar de la eseistul Emil Belu. Enjoy!
Interviu pentru angajare…Am fost la un interviu pentru angajare. La proba practică mi s-a spus: Ia laptopul meu și încearcă să mi-l vinzi! Am pus mâna pe el, l-am luat sub braț și am ieșit din birou. După două minute am fost sunat să i-l aduc înapoi. I-am răspuns că asta îl costă 250 de euro.
–
Controverse pe șantier…Pe un şantier au loc discuţii aprinse între meseriaşi despre care ar fi cea mai veche meserie de pe pământ. Zidarul: noi suntem cei mai vechi meseriaşi, ia gândiţi-vă cine a ridicat piramidele şi templele acum mii de ani… Zugravul: aaa… nu-i aşa, ia gândiţi-vă că încă de pe vremea când oamenii stăteau în peşteri pictau pereţii… Care-i tot un fel de „zugrăveală”. În timp ce discutau ei aşa, trece pe acolo un electrician care, auzind discuţia, le spune: băi, băieţi, ca să terminăm discuţia, când Dumnezeu a spus „să fie lumină”, cablurile erau deja montate!
–
Curiozități turistice… Un grup de turişti prin Apuseni găsesc întâmplător o peşteră. Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor. Când ies afară, se întâlnesc cu un baci. Îl întreabă: Dom’ne, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute aşa îngrozitor înăuntru? Le răspunde: Apăi, dragii mei, e o întreagă legendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an, cobora în sat şi răpea cea mai frumoasă femeie. Tot aşa, până când au rămas sătenii numai cu urâţenii de femei, pe care nu le mai folosea nimeni, şi, deci, satul era în pragul dispariţiei. Atunci, s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gândit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax şi, după cam o săptămână, a venit. A intrat Făt Frumos în peşteră, l-a luat pe căpcăun şi l-a înfipt până la glezne în pământ. Căpcăunul s-a enervat şi l-a băgat pe Făt Frumos până la genunchi. Ăsta, ce, să se lase mai prejos? Îl ia pe căpcăun şi-l bagă până-n brâu în pământ. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă până la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu’, îl ia pe căpcăun, îl bagă până în gât, scoate paloşul şi-i taie beregata. Sătenii, fericiţi, au tras un chef de pomină, vreo două săptămâni au tot băut. Ca răsplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urâtele pe care le mai aveau. Ăştia doi s-au căsătorit şi au trăit aici până la adânci. Turiştii fură şi nu prea captivaţi de poveste: Bine, dom’ne, dar tot n-am înţeles, ce pute aşa în peşteră? Baciul: Apăi, nu ştiu, s-o fi c*c*t vreunul pe acolo!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
