1.Poezii noi, de vară…
Panemorfi
Un cub alb-cenușiu din piatră pătată de mușchi
într-o grădină cu pruni, rodieri și măslini Kalamata
sufocați de tufele violete de ciulini ce-și nășteau ghimpii,
o casă care a rămas în minte cu planurile de renovare…
O casă pentru un hoplit hirsut și o femeie tăcută –
sună chiar mai bine decît focul înghețat al aceluia!
O casă potrivită, ca o armură țepoasă de armurariu…
29 Iulie 2013, în Iași
Nembutsu
Cei vechi știau așa de bine că moartea
e fiica multiubită a timpului și inventau
felurite alchimii ale fugii, ale salvării…
printre pîlcurile verzi de bambus, prin
acoperișurile înalte ale templelor albe
și mai ales prin gaura de sus a peșterii…
noi adunăm vremea în snopi și îi slăvim,
nătîngi cum sîntem, gloria – cu cît averea
e mai spornică, cu atît moartea se apropie.
Cuvintele au secat, nu mai știm să spunem
Nembutsu și nici ce înseamnă cu adevărat
să trăiești cu numele, cu numele tău.
17 Iulie 2023, în Iași
2.Semnalări amicale…
70 – La Mulți Ani, Vasile Gogea!
Mă leagă de Vasile Gogea o prietenie atît de veche încît trebuie să-i căutăm originile în antichitate, undeva la întretăierea anilor șaptezeci cu optzeci, pe vremea cînd generația noastră începea să apară. O prietenie scriitoricească, desigur, dar și una omenească, bazate amîndouă pe o comunitate de valori și pe un anume fel de a privi viața, lumea. Întîlnirile față în față pe care le-am avut, prea puține pentru gustul meu, care au avut loc aici, la Brașov, apoi la Cluj cînd și-a schimbat reședința, uneori la București, cu diverse prilejuri culturale, au fost mereu un prilej de bucurie și de încîntare. Cu Vasile, ai mereu despre ce sta de vorbă. În toamna lui 1990, ne-am văzut chiar și la Paris și am băut ceva beri împreună… Ne-am văzut cam rar, cum spuneam, dar am corespondat mai des, în epistole clasice o bună bucată de vreme, apoi prin mailuri. Cum amîndoi am devenit acum multă vreme și bloggeri ne intersectăm și în cyberspațiu, am zeci de postări legate de el, fie am scris despre aparițiile sale editoriale, fie i-am publicat poeme, fie i-am preluat postările ce mi s-au părut interesante pentru a fi citite de cît mai mulți. De bună seamă că și eu sînt prezent pe blogul lui, doi frați cu două bloguri surori! Iată, azi împlinește și el 70 de ani, ceea ce mie mi s-a întîmplat acum vreo trei luni. În doresc „la mulți ani”, multă sănătate, inspirație neîntreruptă și voioșie!
Anthropos, revistă de filosofie, arte și umanioare, 7, iulie 2023
Am primit numărul pe iulie al excelentei reviste editate de scriitorul și filosoful Horia Vicențiu Pătrașcu și mica sa echipă redacțională. Între timp, l-am și citit aproape în întregime. Dosarul ediției Evocări și exegeze: Constantin Noica reușește un extrem de interesant portret al autorului și operei sale și bună situare a semnificației prezenței sale vreme de peste jumătate de veac în cuprinsul culturii noastre. În ce mă privește, încerc o prezentare a relației cu filosoful, căruia îi voi fi mereu recunoscător, așa cum a rămas în corespondența interceptată de Securitate și în documente ale acesteia. La fel de interesante sînt și contribuțiile dedicate altor teme filosofice, artelor și literaturii. Cum citesc revista de la primul număr, constatîndu-i de atunci excelența, cu fiecare apariție, mă tot întreb de unde găsește echipa resurse pentru a o face mereu mai atractivă! Trebuie să fi descoperit o formulă magică…
SpectActor, 1, ianuarie-aprilie 2023/ Dosar George Banu
Tocmai am primit de la poetul Nicolae Coande cea mai recentă ediție a revistei pe care o conduce. Cum veți vedea, este un număr dedicat regretatului teatrolog George Banu, care a fost un prieten statornic al revistei și al Teatrului național craiovean. Mesajul redacției e limpede: „Oferim spre lectură numărul 49 al revistei SpectActor, dedicat prietenului Naționalului craiovean, dl George Banu, in memoriam. Portrete, amintiri, cronici dedicate operei sale semnate de prestigioși oameni de teatru din străinătate și din țară, cărora li se adaugă semnăturile redactorilor revistei. Un SpectActor-Banu pentru neuitare: John Elsom, Michael Dobson, Michel Vais, Maria Shevtsova, Yun-Cheol Kim, Ian Herbert, Emil Boroghină, Mihai Măniuțiu, Doina Papp, Ștefana Pop-Curșeu, Matei Vișniec, Ioan-Aurel Pop, Dorin Tudoran, Felix Alexa, Ioan Cristescu, Mircea Cornișteanu, Alexandru Boureanu, Sever Voinescu, Elisabeta Pop, Lucian Vasiliu, Ana Paraschivescu, Marius Dobrin, Nicolae Coande, Mihai Ene, Luana Neghea. Revista a fost lansată pe 21 aprilie, la sala Muzeu a Teatrului Național “Marin Sorescu”, în cadrul evenimentului “Medalion George Banu. Vocația shakespeariană”, coordonat de Ludmila Patlanjoglu.” De aici poate fi descărcată revista în format pdf…
(https://tncms.ro/wp-content/uploads/2000/02/SpectActor_01-ian-apr-2023_web.pdf)
Adrian Grauenfels: Joy/ Traduceri de poezie 18
Îmi amintesc că, atunci cînd a publicat cel de-al zecelea volum de poezii traduse, prietenul nostru, poetul, traducătorul și editorul Adrian Grauenfels, spunea că va încheia această experiență. Și între timp, a ajuns aproape la dublarea aparițiilor. Volumul de față cuprinde în mare parte poeți moderni nord-americani, dar nu exclusiv. În fapt, se deschide cu un grupaj al lui Adrian, iar în selecție găsim autori din alte culturi, între care și unii giganți, cum ar fi Kahlil Gibran sau Tagore. Grație asocierii cu un link spre YT, putem citi și asculta poemul Otters/ Vidre în engleză și ASL (limbajul semnelor). Și cîte alte daruri nu sînt aici! Fără a uita ilustrațiile!
(https://www.calameo.com/read/001073787c564415610a6)
Barfly, comedie neagră, USA, 1987
În vastul, nesfîrșitul, meu program de recitiri am reparcurs în ultima vreme cărțile lui Charles Bukowsky. Între altele, am recitit și Hollywood, cartea în care povestește experiența scrierii scenariului și a producerii filmului pe care îl reamintesc. Un scenariu autobiografic despre experiența sa de scriitor incipient și alcoolic deja profesionist ca june trăitor în Los Angeles… Lectura mi-a provocat nevoia să văd filmul. Nu speram să-l găsesc pe net, dar iată-l, stătea cuminte pe YT și mă aștepta! Prin urmare, un film scris de Charles Bukowski, regizat de Barbet Schroeder, prezentat de Francis Ford Coppola și jucat de: Mickey Rourke, Faye Dunaway, Alice Krige etc.
Christian Schenk a lansat marea antologie de poezie românească în limba germană
Poetul și traducătorul Christian Schenk a publicat zilele acestea primul volum din Rumanische Lyrik Anthologie von den Anfangen bis Heute (Dyonisos Verlag, 2023). Proiectul se va desfășura cale de cinci volume și se adresează, în afara publicului german larg interesat de literatura română, celor care studiază literatura în universități sau prin Goethe Institut. Primul volum cuprinde poezia veche și clasicii, dar și cîțiva minori din epocă, importanți din punct de vedere cultural. Dar iată lista: Ienăchiță Văcărescu, Ioan Budai-Deleanu, Zilot Românul, Gheorghe Asachi, Anton Pann, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Carmen Sylva, Nicolae N. Beldiceanu, Mihai Eminescu, Veronica Micle, Alexandru Macedonski, Alexandru Vlahuță, Maria Cunțan, Elena Văcărescu, George Coșbuc. Deocamdată, volumul poate fi procurat de pe site-ul Amazon, la adresa…
3.De la prieteni – Dorin DAVID…
Prietenul nostru, prozatorul și eseistul de idei Dorin David, se află acum într-o călătorie în State. Mă gîndesc să-i citim această fabulă, scrisă poate înainte de plecare, poate acolo, ca să nu se simtă cumva depeizat! Lectură plăcută!
Veverița și șoricelul
Ploile puternice din ultima vreme au umflat râurile și au inundat partea de pădure unde își avea casa șoricelul. Acesta abia a mai avut timp să se cațere pe o scoarță de copac, chiar înainte să fie luată de ape. Plutea așa în derivă de ceva vreme, ud și zgribulit, înspăimântat și flămând. La un moment dat scoarța se blocă într-o piatră. Pe mal se afla un copac mare, iar o creangă trona până peste apele tulburi.
– Doar dacă aș putea ajunge la creangă, zise șoricelul și-și făcu curaj să sară în sus.
Din păcate creanga era prea departe pentru ca lăbuțele lui micuțe să o poată atinge. Șoricelul însă nu se dădu bătut. Mai încercă o dată, și încă o dată. Dar în zadar. Însă cu fiecare săritură, mișca scoarța și făcea mici valuri care o umpleau de apă. Șoricelul începu acum să scoată apa din barca sa improvizată, cât de repede putea pentru că nu știa cât o să mai reziste aceasta. O veveriță țopăia pe crengile copacului. Îl văzu deodată pe șoricel și întreaga scenă de jos. Veni repede încolăcindu-se printre crengi.
– Ce faci, șoricelule? îl întrebă ea.
Șoricelul tresări: nici nu o observase pe veveriță. Apoi respiră ușurat.
– O, veveriță, ce bine că ai venit. Dacă ai putea să-mi întinzi o lăbuță, să mă prind de ea și să urc în copac…
– Stai așa, îl întrerupse repede veverița alergând în direcția opusă. Îl aduc pe elefant, îi striga ea îndepărtându-se, el o să poată să-ți salveze și barca.
– Dar nu e barca mea, șopti șoricelul deznădăjduit.
Apa continua să crească și el nu putea să o scoată din scoarță cu viteza cu care intra. Veverița alerga cât putea de repede prin pădure. O vulpe îi ieși în cale.
– Vulpe, îi spuse veverița, nu cumva l-ai văzut pe elefant?
– Nu, nu l-am văzut. Dar de ce întrebi?
– Cred că ar putea să-i salveze pe șoricel și barca lui. Știi, cu trompa lui…
– A, da, sigur.
Vulpea plecă ridicând din umeri. Veverița o luă la fugă cu toată viteza înainte. Șoricelul era în apă până la burtică, nu i se mai vedeau deloc picioarele. Un lup ieși în calea veveriței.
– Hei, dar unde alergi așa, veveriță?
– Îl caut pe elefant, să salveze barca șoricelului. L-ai văzut?
– Nu. Dar cum să o salveze?
– Păi, cu trompa lui lungă, firește.
Veverița dădu din cap și porni mai departe. Șoricelul renunță să mai scoată apa din scoarță, era inutil. Apa câștiga încetul cu încetul bătălia. Veverița, în viteza ei, se lovi de o labă a ursului.
– Fii mai atentă, îi reproșă el.
– O, scuze, dar mă grăbesc să-l găsesc pe elefant. L-ai văzut cumva?
– Nu, dar de ce-l cauți?
– Păi, spuse ea repede, repede, șoricelul are o barcă care se scufundă și doar elefantul poate ajunge la ea, cu trompa lui.
– Aha, înțeleg. Cred că e în partea cealaltă, la râu, îi spuse ursul întorcându-i spatele ca să-și vadă de zmeura lui sălbatică.
Veveriței nu-i veni să creadă. Făcu repede stânga-mprejur, și o zbughi înapoi spre râu. Șoricelul se chinuia să stea pe lăbuțele din spate, cu cele din față ridicate sus, sus, cât să-și poată ține boticul deasupra apei. Aceasta înainta amenințător spre nările lui. Mai apucă să tragă o ultimă gură de aer, înainte să fie acoperit de ape. Doar lăbuțele i se mai vedeau, dar și acestea tot mai puțin. Dintr-odată șoricelul se simți tras în sus, de una dintre lăbuțe. Se trezi din amorțeala lipsei de oxigen lângă elefant.
– Elefant, bine că te-am găsit, strigă veverița care venea în viteză.
Șoricelul trase aer puternic, tuși de câteva ori. Încet își recăpăta suflarea și culoarea.
– Mulțumesc, îi spuse el elefantului, mi-ai salvat viața.
– Da, da, te-am tot căutat, se băgă veverița înainte ca elefantul să poată spune ceva. Ai reușit să-i scoți și barca?
– Dar nu e barca mea, șopti șoricelul cu greu. Era doar o scoarță de copac.
– O, da? Iar eu am alergat de am obosit căutându-l pe elefant degeaba.
Șoricelul o privi mirat.
– Îți mulțumesc, îi spuse el, pentru tot efortul.
Elefantul îl luă cu grijă cu trompa, îl așeză pe spatele lui primitor, se întoarse lent, greoi și porni agale în direcția cealaltă.
4.Tot de la prieteni – Kocsis Francisko…
Prietenul nostru, poetul, prozatorul și traducătorul Kocsis Francisko, tocmai a revenit la bază dintr-o frumoasă vacanță. Și ne oferă drept dar de revedere acest poem care îmi place foarte mult. Enjoy!
Legătură
Gândul meu sau absenţa ta a bătut în geam?
Cine sau ce stârneşte afară freamăt
ori fâlfâiri de aripi grele?
De ce apare din când în când o lumină fără sursă?
De ce se stinge când cred că i-am ghicit izvodul?
Ce ţarc de închipuiri e dincoace de ferestre,
ce risipă de melancolie între roze de vânt
când paisprezece ibişi se rotesc deasupra Marghitei
captivi într-un vârtej nevăzut şi înclină
cu fiecare rotire stadiul zilei spre apus,
paisprezece transe negre în văzduhul
cu nori albi încremeniţi în dantele subţiri,
schiţe de destin pentru auguri fantaşti –
zborul sobru şi atotlin
legând privirea mea de văzul divin.
Marghita, 28 iulie 2023
- Nechifor Buceac Hronicariu
Adi s-au isprăvitu soborul dis „Nespus” den cetatea Clusiului. Datî cît au fost au fost și vreme pentru nemernicii și blăstății carele nu au fost scapate de vederea ageră a Hronicariului…
De nespusa cântare
Iar iaste acea vreme a soborului dis „Nespus” den cetatea Clusiului, unde aceia brudii se adună întru a adulmeca prahuri nelegiuite au a duhăni cânepă den Ind și a asculta muzichie. Ci i-au cercetat pre poidisca un om cu mare dar întru cântare, „Gheboasă”; ci acest om iaste pildă de cum iaste țeara noastră și de cine iaste ținut la cinste de prunci. Ci au cântat acesta frumoase stihuri, desprinse parcă den ceaslovul „României Învățate” a lui Ioannie Voda Gotul:
„Dă-i, dar, ațiganco (întreit), aman, aman
Rupe lavița (întreit), aman, aman
Dă-i, dar, ațiganco (întreit), aman, aman
Rupe lavița (întreit), aman, aman
Ce ațigancă mândră
Cum dă aceasta den borta curului
Grozave închipuiri mișcătoare
A-a-a-a-a-a-a-a
Ma prăpădesc de ațiganca mea”
Iara Epstenie nu și-au luat dilele, măcar că de ar hi audit așa cântare poate ar hi săvârșit atare grozăvie.
(https://www.youtube.com/watch?v=uU8nBh8vSRI)
6.Shakespeare – Sonete
Un nou sonet al Marelui Will în măiastra traducere a poetului Adrian Vasiliu. După cum am mai anunțat, traducătorul și-a împlinit misiunea, așa că sîntem acoperiți o bună perioadă… Enjoy!
Sonetul LX
Like as the waves make towards the pebbled shore,
Cum valurile-aleargă înspre mal,
La fel clipele noastre mor grăbite,
Luând locul una alteia-n aval
Pe rând forțează mersul înainte.
Pruncul scăldat în marea de lumină,
Ca om matur odată-ncoronat,
E confruntat cu soarta lui haínă,
Cu timpul ce distruge tot ce-a dat.
Timpul ucide floarea tinereții
Și sapă-n frunte riduri, cu răbdare;
El hrană-și ia din chiar esența vieții,
Nimic nu stă în calea coasei sale.
Dar sper că versul meu va rezista,
În ciuda lui și în onoarea ta.
Traducerea: Adrian Vasiliu
7.Rîdem din răsputeri…
Un banc de la Adrian Vasiliu, poetul și traducătorul lui Villon și acum Shakespeare, și o glumă grafică de la vechiul său prieten Dan Cristian Ionescu. Cumva în subtext ele sînt înrudite…
Amintiri, amintiri…
Un jurnalist face o anchetă de opinie pe stradă. Îl oprește pe un trecător și întreabă:
-Ce amintiri aveți de pe vremea comunismului?
-Că ni se oprea curentul.
-Și din democrație?
-Ni-l oprim singuri!
Rîdem cu Bulă…Ba chiar rîdem destul de mult grație grupajului mărișor sosit din Canada, de la Virgil Glăvan. Și o nouă caricatură de Matty primită de la profesorul Septimiu Chelcea… Enjoy!
Bulă şi Ştrulă stau la o bere:
-Auzi? zice Bulă, cam cât ai da pentru soţia mea?
-Pentru Alinuţa?
-Da!
-Păi, nimic.
-Ne-am înţeles! Ia-o!
Bubulina intră hotărâtă într-un magazin de arme.
-Daţi-mi vă rog o Beretta, calibrul 45.
Vânzătorul:
-Pentru apărare?
-Nu, pentru apărare mi-am angajat un avocat!
Bulă stă de vorbă cu un domn mai în vârstă. Bulă:
-Când mă însor, primul lucru pe care-l voi face va fi să o trimit pe soacră-mea doi ani în vacanţă!
Bătrânul:
-N-ai vrea să te însori cu fiica mea?
Bulă îi deschide ușa celui care efectua un sondaj de opinie referitor la viață sexuală.
-De câte ori faceți dragoste pe săptămâna cu soția dumneavoastră?
-De patru ori.
-Asta înseamnă o dată în plus față de vecinul dv.
-Păi e firesc, la urmă urmei e nevasta mea.
Profesoara:
-Ce vrei să te faci când o să creşti mare?
Bulișor:
-Mă fac idiot!
-De ce?
-Păi tatăl meu tot mereu zice: uite la idiotul ăla ce maşină are, ce femeie bună are idiotul celălalt, idioţii ăştia sunt plini de bani…
Bulă:
-Draga mea, câți bărbați ai avut?
Bubulina:
-Șase…
-Deci eu sunt al șaselea?
-Nu, tu ești al cincilea!
Bulă la bar:
-Domnișoară, pot să vă servesc cu un Martini?
Bubulina:
-Nu, am prieten.
-Tu ai prieten? Iar eu am apartament, mașină și o grămadă de bani. Domnișoară de ce plângeți?
-Tocmai m-am despărțit de prietenul meu.
În tramvai, Bulă se uită la decolteul bine garnisit al unei blonde.
-La ce te holbezi, domnule?
-A, să vă spun drept admirăm maşinuţa pe care o aveţi prinsă de lănţişorul de la gât.
-Da! Dar de garaj, ce zici?
Judecătorul anunţă că suspectul este achitat.
-Ce înseamnă asta? întreabă suspectul Bulă.
-Înseamnă că sunteţi liber, nu există probe că dvs aţi furat din bancă…
-Foarte tare! Deci banii pot să îi păstrez?
Bulă se întoarce acasă mai repede decât de obicei și-o găsește pe Bubulina goală în pat.,În scrumieră ardea un trabuc.
-Ce-i cu asta, nenorocito? zbiară Bulă.
-Nu știu, se bâlbâie speriată Bubulina.
-Dacă nu-mi explici imediat, te omor! Spune-mi, de unde e trabucul asta?
Atunci se aude din dulap o voce înfundată:
-Din Havana, domnule.
Ștrulă îl admiră pe Bulă:
-Ce costum elegant ai!
-Da, soția mea, Bubulina, mi l-a făcut cadou fără vreun motiv anume. Aseară, când m-a întors acasă cu două ore mai devreme, costumul era agățat lângă pat…
Bulă:
-Domnule doctor, am insomnii! Nu ştiu ce să mă mai fac!
Doctorul:
-O să vă prescriu pastile de potenţă…
-Şi asta mă ajută să dorm?
-Nu, dar vă înfrumuseţează orele de veghe…
Bulă, care tocmai ieșea din restaurantul „Ca La Mama Acasă”, este prins din urmă de un ospătar furios!
-Pleci fără să plătești, ai? Ai băut, ai mâncat până n-ai mai putut, nu e normal să plătești?
-Poate asta e valabil la mă-ta, dar eu „la mama acasă” nu dau nici un ban când mănânc și beau.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
