Nu am de gînd să țin o cronică a războiului început, constat că presa, chiar și cea băștinașă, informează destul de corect, adesea și rapid, evoluția de pe fronturi. Voi nota aici mai degrabă gînduri mai generale provocate de evenimente și voi semnala unele detalii semnificative.
10 martie
Ieri s-au împlinit două săptămîni de cînd a început invazia. O mică veste bună ar fi că de două zile trupele invadatoare și-au încetinit ofensivele pe mai toate direcțiile pe care avansează pe teritoriul ucrainean. Nu e foarte clar dacă este rezultatul eforturilor de apărare ale trupelor ucrainene, un moment de respiro înainte de a reîncepe mai decis ofensivele, sau o combinație a celor două. Oricum, bombardamentele și tirurile de rachete asupra orașelor ucrainene nu au încetat. La Mariuopol a fost bombardată maternitatea, iar numai ieri acolo, conform surselor ucrainene, peste 1200 de civili ar fi fost uciși. În Rusia, continuă protestele, iar populația a început să afle că în Ucraina nu este vorba despre „o operațiune specială”, ci despre o invazie și un masacru al populației civile. Se înmulțesc scrisorile deschise și apelurile pentru încetarea agresiunii, care adună deja zeci de mii de semnături. Embargoul instituit de regim asupra informațiilor independente nu mai are efectul de la început. Cred că au fost de folos și acțiunile hackerilor de la Anonymus, care au spart site-utile FSB, ale ziarelor oficiale și ale televiziunilor de stat, postînd mesaje anti-război și chiar filmulețe cu scene reale din confruntările militare. O mamă și-a văzut fiul prizonier la ucraineni și așa a aflat că era la război, ea credea că e la niște exerciții…
Pe plan internațional, Rusia e mai izolată ca oricînd în istoria sa, iar satrapul de la Kremlin este socotit un paria. Sancțiunile sosesc în pachete și se aplică și Belarusului, Statele Unite și Marea Britanie au instituit embargoul total pe importul de petrol și gaze din Rusia. Nu știu cît importau, dar semnalul e semnificativ. Peste patru sute de firme străine din Rusia și-au închis activitatea. Rușii amenință cu naționalizarea, dar nu prea știu ce cred că pot obține printr-o asemenea măsură. Președintele Zelenski a cerut boicot economic total față de Rusia, dar va renunța Germania la gazul rusesc? FMI a acordat un ajutor de urgență pentru Ucraina de 1,4 miliarde de dolari…
La cel mai înalt nivel civil și militar din Rusia, pe 8 martie, într-un discurs la una din televiziunile de stat ruse, ca răspuns la unele preocupări din societatea rusă privind structura efectivelor combatante expediate în Ucraina, satrapul de la Kremlin a afirmat că nu va trimite recruți sau rezerviști ca să lupte în Ucraina, și că „armata e formată numai din profesionști care îndeplinesc obiectivele stabilite”. Mai clar: „Vreau să subliniez faptul că soldații care efectuează stagiul militar nu participă și nu vor participa la lupte. De asemenea, nu va exista nicio recrutare suplimentară de rezerviști”.
Doar că o zi mai tîrziu, pe 9 martie, Ministerul Apărării Rus dă un răspuns invers preocupărilor din societate: „Din nefericire, am descoperit mai multe situaţii de prezenţă a unor recruţi în unităţi care iau parte la operaţiunea specială în Ucraina. Practic toţi aceşti soldaţi au fost retraşi în Rusia”. Interesant. E o lipsă clară de comunicare între cele două instituții. Sau poate ministerul a vrut să-l pună într-o situație proastă pe satrapul mare strateg? Și cum naiba „a descoperit” ministerul asta? Recruții ăia au ajuns în unitățile cu pricina la ordin, în urma unei repartizări!
Am detestat mereu, desigur din motive diferite, două categorii, să le spun profesionale, pe oligarhi și pe hackeri. Cei dintîi, și-au cumulat averile imense prin rapt din avuția publică și favoruri politice, Ceilalți afectează siguranța cyberspațiului, uneori mai și fură. În mod ciudat, de cînd a început invazia din Ucraina, constat că mi-a apărut un fel de simpatie pentru ambele categorii, Sigur, oligarhii ruși prin apelurile tot mai insistente, dar lipsite deocamdată de succes, la stoparea invaziei, își apără mai întîi averile personale, yachturi, vile, conturi din Vest, „pașapoartele de aur”, pe cale de a fi desființate de UE, dar în același timp, ei știu mai bine decît geniul de la Kremlin ce efect vor avea sancțiunile economico-financiare asupra șandramalei economice a Rusiei, gata să cadă în prăpastie. Cu tot cu satrap, cu tot cu oligarhi și din păcate, cu tot cu populația Rusiei.
Pentru oligarhii ucraineni, care își pun averile la dispoziția ajutorării populației și a armatei ucrainene am o simpatie și mai mare. Patronul de la Șahtior Donețk a fost acuzat multă vrene că este susținător, chiar prieten al lui Putin. Acum două zile a făcut una din cele mai violente declarații împotriva satrapului și a invadării țării sale. Și-a pus întreaga avere, estimată la peste 7, 5 de miliarde de dolari, la dispoziția ajutorării populației și a susținerii efortului de război al armatei țării sale. Iar fostul președinte Poroșenko nu s-a limitat la sprijinul financiar ci, încă de la începutul agresiunii, s-a prezentat împreună cu un grup de apropiați, cu arme la purtător, ca să participe la luptele pentru apărarea Kievului.
Acum hackerii. E limpede că fără atacurile celor din Grupul Anonymus, accesul populației din Rusia și la alte informații decît cele ale propagandei oficiale, ar fi fost și mai reduse decît să pui mesaje contra invaziei pe site-urile propagandei oficiale, ba chiar și pe cel al temurului FSB, să postezi acolo și scurte filme cu imagini din răboiul „care nu există” conform Kremlinului, recunosc, sînt acțiuni care-mi stîrnesc un fel de admirație. Ceea ce s-a mai petrecut doar cu prilejul Wikileaks, cînd am aflat destule despre porcăriile politrucilor lumii, ba chiar și despre alor noștri.
Dacă războiul ține mult, sper să nu devin vreun admirator frenetic al acestor categorii!
8 martie…
Este a treisprezecea zi de război. Nu am mai scris de trei zile. Nu pentru că nu aș fi avut ce să scriu, dar m-a cuprins un fel de oboseală, poate chiar deznădejde. Dacă urmărim evenimentele, constatăm că, în mod esențial acestea constau în uciderea civililor de către agresori, orașele sînt bombardate fără pauză, armistițiile pentru refugierea civililor nu sînt respectate, iar unde coridoarele funcționează, acestea conduc spre Rusia și Belarus, ca și cum acești civili ar trebui să devină prizonieri. De partea cealaltă, armata ucraineană încă rezistă și îi doresc să poată rezista în continuare, De altfel, aprovizionarea cu arme și muniții merge, peste 60.000 de bărbați ucraineni s-au întors în țară ca să lupte contra invadatorilor, se aude și de constituirea unor brigăzi internaționale de luptă. Se mai reduce disproporția numerică dintre adversari. Un oficial american declara că Rusia a mobilizat în Ucraina și împrejur circa 95% din efectivele disponibile.
În Rusia, protestele se mențin, continuă și arestările. La manifestațiile de duminică, din zeci de orașe, au fost arestați mai bine de 4500 de protestatari. În ritmul ăsta, nu vor mai avea lor în închisori. Bun, sigur că întreaga Rusie e, mai mult ca oricînd, o imensă închisoare. Se înmulțesc și oligarhii care îi cer lui Putin stoparea războiului, care direct, care prin scrisori către angajații proprii. De bună seamă că ei simt mai bine efectul sancțiunilor, nu doar asupra propriilor averi, ci asupra întregii economii ruse, decît mintea înfierbîntată a satrapului de la Kremlin. Grija lui Putin este asasinarea civililor ucraineni, stropșirea la țările vecine Ucrainei, amenințarea cu forța nucleară sau cu stoparea exportului de gaz. Nici nu-i trece prin minte, că acesta a rămas una din puținele surse financiare ale Rusiei…
Mai mulți prieteni și cunoscuți m-au întrebat de ce UE, NATO, occidentul în general acționează în funcție de reguli și respectînd legea, iar Putin acționează după cum vrea el și minte mereu în tratativele cu ceilalți. Dar e normal să acționeze așa, și primii și Putin. Cei dintîi se comportă în conformitate cu standardele lumii libere, Putin după legea bunului plac. N-am observat dacă poartă tatuaje, deși s-a afișat la bustul gol și chiar în costum de baie, dar este marcat de toate trăsăturile unui „bandit în lege”, după o veche formulă rusească – cruzime fără margini, lăcomie patologică, primul cerc al bandei și banda în ansamblu, împreună cu care a luat Rusia în proprietate, conducere discreționară, armată personală, aici mă refer la Grupul Wagner aflat în proprietatea celui numit „bucătarul lui Putin”. În momentul de față cîteva mii de membri ai grupului sînt în regiunile separatiste și vreo 400 la Kiev, cu sarcina de a decapita conducerea legitimă a Ucrainei. Cum s-a ajuns aici? Prin slăbiciunea îndelungată a Occidentului în raport cu acest bandit în lege. În timpul crimelor din Cecenia, aproape nici o reacție. La anexarea Crimeei, sancțiuni mai degrabă simbolice. Așa că satrapul și-a tot extins legea bunului plac unde n-a întîlnit o rezistență robustă. Acum, reacțiile Vestului sînt mai energice, inclusiv sancțiunile. Asta nu va scuti Ucraina de pierderi civile și de distrugeri uriașe, dar poate îi vor băga în cap ursului că nu treci prin Europa ca prin unt. Dacă Ucraina cade, banditul are drum deschis pînă la Berlin, sau măcar pînă la granița de acum a Germaniei. Din fericire, după cum a mers războiul în primele aproape două săptămîni, nu se întrevede victoria fulger pe care și-a propus-o, poate nici măcar o victorie în general…
Garry Kasparov revine… Sigur, el revine zilnic pe paginile sale de pe rețelele sale de socializare, dar de data aceasta este vorba despre un amplu interviu acordat Fox News, din care voi spicui cîteva pasaje. Ideea forță rămîne cea lansată încă de la începutul invaziei: „ororile lui Putin vor continua, dacă Rusia nu este învinsă în Ucraina”, va continua cu invadarea altor țări foste socialiste. În termenii săi: „Putem spune că s-a terminat cu Putin, doar dacă pierde războiul, pentru că astfel nu va mai rămâne la putere. Va fi o înfrângere militară, un eșec politic, iar aceste lucruri, combinate cu blocajul financiar, economic tehnologic, vor duce la revolte în Rusia, pentru că Putin nu are bani suficienți pentru a plăti armata și poliția pentru propaganda sa. De aceea, înfrângerea lui Putin în Ucraina este este singura soluție de a salva lumea de la ororile care ar urma. Nu e un joc de șah, aici pierzi sau câștigi. Nu există remiză.”.
Dacă mă uit la ritmul alert în care se desfășoară aprovizionarea cu armament modern și muniție a forțelor ucrainene, aș spune că de data aceasta, deosebit de momentul Crimeea, Kasparov este ascultat. O probă este și viteza cu care are loc consolidarea flancului estic al NATO. Cînd simte sula în coaste, ia și Occidentul viteză!
De ce să omori brutarii? Am citit ieri o știre, din mai multe surse, ca omul pățit cu informația la vreme de război, pe care nu știu cum s-o interpretez. Bravii urmași ai armatei roșii au distrus o fabrică de pâine și au ucis 12 persoane. Brutari, personal conex. Pînă acum eroii satrapului se mulțumeau să prade magazinele ieșite în cale și să fure hrană, haine mai potrivite pentru vremea rece. Mai furau și lucrurile de prin casele în care intrau să ceară, cu armele în poziție, apă și mîncare. Dar să distrugi o fabrică de pâine, să omori brutarii? Dacă tot te-a trimis satrapul fără combustibil, hrană și haine potrivite la război, nu era mai logic să capturezi brutarii aceia nevinovați și să-i pui să-ți facă pîine pînă-ți crapă burdihanul?
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
