SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Războiul Ucrainei

   Nu am de gînd să țin o cronică a războiului început, constat că presa, chiar și cea băștinașă, informează destul de corect, adesea și rapid, evoluția de pe fronturi. Voi nota aici mai degrabă gînduri mai generale provocate de evenimente și voi semnala unele detalii semnificative.

 

4 martie…

   Azi sîntem în a noua zi de război. Ieri, nu am putut scrie. Pe de o parte, avalanșa de informații și efortul de a le verifica din mai multe surse, pe de alta deznădejdea văzînd cum o operațiune teoretic militară devine tot mai mult un proces de exterminare a unui întreg popor. Dacă pînă acum vreo două zile, mai puteam pune bombardarea obiectivelor clar civile pe seama erorilor de tir, acum nu mai este loc de iluzii, atacarea acestora, uciderea civililor se petrece cu premeditare. Acum două zile la Mariupol au făcut peste 400 de victime civile, dar acestea se adună cu miile în toate marile orașe supuse tirurilor de bombe și rachete. Cu excepția Herson, acestea rezistă. Ieri, după ședința consiliului de securitate rus, satrapul a declarat că războiul merge bine și că va continua pînă la „denazificarea completă” a Ucrainei. Ar fi de rîs, dacă nu ar fi vorba despre tragedie. Ipochimenul obținut prin miciurinizarea lui Hitler cu Stalin „denazifică”. Nu m-ar mira să se apuce și de o decomunizare atacînd, dacă nu China, măcar Coreea de Nord. După ce soldații ruși s-au jucat cu bombele și rachetele în zona sensibilă a sarcofagului de la Cernobîl, ieri au bombardat, provocînd un incendiu, cea mai mare centrală nucleară din Europa, cea de la Zaporoje. Asta frizează nebunia.

   Din fericire, relațiile internaționale sînt de data aceasta pe măsură. Nu mă refer doar la sancțiunile economico-financiare și la sutele de mitinguri de protest care se desfășoară în întreaga lume, ci și la acțiuni de natură juridică și politică. La cererea Ucrainei și a mai multor altor țări, TPI a început o anchetă a crimelor de război comise de invadatori, ceea ce a inițiat și OSCE, de altfel. După ce a căzut în Consiliul de Securitate, unde Rusia are drept de veto, rezoluția de consemnare a invaziei a obținut un scor covîrșitor în Adunarea Generală ONU, unde doar Belarus, Coreea de Nord, Eritreea și Siria au votat împotrivă și 35 de țări s-au abținut de la vot. Sigur, gestul nu poate avea urmări concrete, dar are valoare simbolică și de semnal. Nu cred că Rusia/ URSS a ieșit vreodată atît de prost la vreo altă rezoluție…

Ca să închei pe un ton mai puțin dramatic, că din pricina sancțiunilor, oligarhii ruși rămîn fără yachturi, care le sînt confiscate, în baza sancțiunilor, ba în Germania, ba pe Coasta de Azur, ba la Mediterana. Iar Abramovici, după ce a renunțat la conducerea clubului, a scos acum două zile Chelsea la vînzare. Nu pare ușoară nici viața de multimiliardar!

 

 

2 martie…

 

   Se face o săptămînă de cîmd a început războiul. Mă întreb cu cine luptă armata rusă, cu armata ucraineană sau cu populația acestei țări? În afara țintelor militare, mai puține decît credeam, sînt vizate mai ales orașele mari și mai mici și puzderie de ținte civile. Kievul, Harkovul etc. sînt supuse unor bombardamente fără pauze, bombele lovesc clădiri de locuit, grădinițe, primării. Tocmai a fost distrus consulatul Sloveniei de la Harkov. Parașutiștii ruși desantați la Harkov au atacat un spital militar. Poate că e mai ușoară lupta cu bolnavii și răniții decît cu soldații valizi. Ieri bombele au ajuns la 15 km de România, cînd rușii au atacat o stație de radiolocație.

   Sancțiunile continuă. Cu două zile mai tîrziu decît UE, Statele Unite au închis spațiul aerian pentru companiile rusești, iar britanicii au închis și porturile pentru vapoarele rusești sau în conexiune cu Rusia. Pînă și Erdogan și-a călcat pe inimă și a blocat trecerea unor vapoare rusești prin Bosfor, dar speră că amicul nu se va supăra! Marile grupuri americane Exxon și Boeing s-au retras din Rusia. Acolo, bursa rămîne închisă, rubla își continuă căderea, iar autoritățile au început să aresteze și copiii care participă la manifestațiile de protest… Minte de Putin, prin urmare puțină, dar agitată. Da, agitată, tot mai multe surse confirmă că satrapul face crize de furie contrariat de modul în care merge războiul. Asta nu e bine, dar e curent la paranoicii contrariați. Bine măcar că nici măcar la ruși butonul roșu nu e sub controlul unui singur om, fie acesta și genial după declarația lui Trunp la declanșarea invaziei…

   Da, azi e a doua întîlnire de negocieri între părți. Nimeni nu se așteaptă nici acum la nimic concret. Nici măcar la oprirea bombardamentelor pe durata discuțiilor.

 

 

1 martie…

 

   Mărțișorul și exercițiile în realitatea virtuală mi-au fragmentat ziua, așa că abia acum, cînd a șasea zi de război se îndreaptă spre ultimul pătrar, mă pot apuca de aceste notații. Multe evenimente în aproape două zile… Voi începe cu negocierile de ieri care, cum se aștepta toată lumea, începînd cu negociatorii, au ajuns în impas. Dar vor continua. De altfel, se negocia în vreme ce obuzele și rachetele continuau să curgă asupra marilor orașe ucrainene. În acele momente, președintele Zelenski tocmai semna scrisoarea de aderare la UE. Între timp, foarte mulți șefi de stat din țările membre au anunțat că sprijină cererea. Eu le țin ucrainenilor pumnii. Tot în același timp, satrapul de la Kremlin slobozea către mapamond una din filosofemele sale de elev de primară: „Ce rost ar avea o lume fără Rusia?”. Mă grăbesc să liniștesc debilul. Nimeni nu dorește așa ceva, în schimb toți s-ar bucura, începînd cu rușii, să trăiască într-o lume fără el! Rușii o dovedesc, de altfel, în proporție tot mai însemnată. Pe lîngă mitingurile de protest obișnuite, ieri sute de moscoviți au depus flori la locul din apropierea Kremlinului în care a fost ucis Oleg Nemțov, marele opozant, în 2015. La ordinul lui Putin. Pe lîngă popor, murmură și oligarhii, crește numărul celor care îi cer prietenului lor Volodea, căruia îi datorează mare parte din averi, oprirea războiului.

   Pe lîngă sancțiunile economico-financiare, tot mai robuste, care deja își fac simțite efectele, curg în valuri sancțiunile aplicate de lumea sportului. Una după alta federațiile europene și mondiale ale diverselor sporturi anunță eliminarea echipelor naționale, ale cluburilor și sportivilor individuali din Rusia și Belarus din toate competițiile. Sportul e o dimensiune importantă a vieții oamenilor de azi, dar în dictaturi acesta are și un rol simbolic și propagandistic uriaș, Bănuiesc că Putin suferă mai mult din pricina retragerii Ordinului Olimpic de Aur! Și din anularea titlului de președinte de onoare a nu știu cărei federații mondiale de lupte marțiale. Acum are război, ce alte lupte să-i mai trebuiască?

   În plan militar, ar fi de reținut că Forța de Răspuns a NATO, care numără 40.000 de militari de cea mai înaltă pregătire și cu cea mai nouă tehnică de luptă, a fost activată și a început transferul ei în Estul alianței, inclusiv în România. Azi, primele 70 de avioane trimise de UE au ajuns în Polonia, de unde vor pleca în Ucraina, pilotate de militari de acolo. Din păcate, tot azi, 70 de militari ucraineni au fost uciși în bombardamentele desfășurate asupra bazei lor de la Ohtîrca. RIP.

   Să închei totuși cu ceva mai comic. Ministrul de externe rus nu se poate deplasa la întîlnirea ONU de la Geneva din pricina faptului că în toată Europa spațiul este închis pentru aeronavele rusești. I-aș sugera să încerce cu o companie ucraineană! Sau s-o ia pe jos, prin Ucraina desigur, că e drumul mai scurt!

   PS – Cum a reușit, pe jos, înot, cu vreo dispensă pentru handicapați nu știu, dar Lavrov a ajuns la Geneva. Acolo însă altă poznă, cînd a început să-și țină discursul, zeci de diplomați au părăsit demonstrativ sala de conferințe…

28 februarie…

   A început a cincea zi de război. Kievul rezistă, din Harkov agresorii au fost respinși, rușii atacă cu bombe și rachete mai ales obiective de infrastructură și orașele mari, fără să distingă între obiectivele civile și cele militare. Nu cunosc pierderile militare de partea ucraineană, dar cele civile sînt mari, circa 300 de morți și aproape 2000 de răniți. Peste 300 de mii de ucraineni s-au refugiat în țările din jur, mai multe zeci de mii în țara noastră. De partea rusă, înregistrăm peste 4399 de morți, circa 300 de prizonieri, 100 de tancuri distruse și mai multe zeci de blindate, mai mult de 49 de avioane și elicoptere. E limpede că bliezkriegul din mintea satrapului nu a ieșit. Poate de asta a ordonat ridicarea nivelului de alertă la armamentul nuclear, pe lîngă nivelul său tot mai ridicat de nebunie. Faptul că partea rusă propune negocieri confirmă de asemenea că războiul nu merge grozav, că Ucraina se dovedește o nucă prea tare, deși la agresiune participă Belarus și efective cecene, conduse de alt mare criminal, Kadîrev.

   În lume, trebuie menționată avalanșa de mișcări de protest – ieri la Berlin au ieșit în stradă peste jumătate de milion de manifestanți -, inclusiv în Rusia, deși acolo fiecare zi de protest se lasă cu mii de arestări, nemulțumirile oligarhilor ruși, închiderea spațiului aerian pentru companiile rusești în tot mai multe țări. Dar vestea mare de ieri este că UE va trimite armament și muniție Ucrainei. UE ca organizație, multe țări membre fac asta de ceva vreme. Și da, rubla se prăbușește, bursa din Moscova a deschia azi cu mare întîrziere, murmurele ologarhilor se intensifică….

   Citeam în mai multe locuri că militarii ucraineni care luptă cu efectivele cecene ung gloanțele cu grăsime de porc, astfel încît inamicii uciși să nu ajungă în paradis și să nu se bucure de cohorta de fecioare promise de profet. Ți se face și milă de ei, să bată atîta cale numai ca să rateze statutul de martiri, să aibă parte de o moarte rușinoasă…

   O știre care circulă intens pe rețelele sociale, postată de un localnic, vorbește despre o faptă de arme a romilor din satul Lyubimovka din sudul Ucrainei, Romii de acolo au reușit să fure un tanc: „Romii au furat un tanc în satul Lyubimovka. Repetăm. Romii. Tanc. Furat. De la ruși*. Asta îmi amintește de o glumă grafică în care un grup de romi falnici puneau întrebarea „Dom Putin, tancurile e de fer?”. Acum, sînt convins că „e de fer”!

   Acum două zile, Kremlinul a interzis presei din Rusia folosirea termenului invazie pentru trimiterea trupelor rusești în Ucraina. A omis însă să propună termeni noi, de genul „vizită de lucru”, „vizită tovărășească”, „un grup de turiști” etc. Oricum, mie asta îmi aduce în minte preocupările semiotice ale regimului Ceaușescu spre apusul său: cum se așază steagurile, interzicerea folosirii cuvîntului domn. Decretele nu prevedeau pedepse, dar conduceau la efecte comice, precum „Domnia Sa Tovarășul Nicolae Ceaușescu”. Un regim totalitar ajunge în faza semiotică spre finalul său, sper să fie și cazul regimului Putin…

   Pentru ceea ce se întîmplă de cinci zile în Ucraina folosim formula „agresiunea rusă”. Și eu fac la fel. E o expresie scurtă și definește inițiatorul crimei. Dar nu trebuie să uităm că avem de-a face cu un triplu agresor – Rusia, Belarus și Cecenia – și de trei criminali de război afirmați și ca persecutori ai propriilor popoare: Putin, Lucașenko și Kadîrev, în mod neîntîmplător ultimii doi fiind marionetele celui dintîi. Pe cecen l-a înscăunat la Groznîi și la sprijinit militar, iar celuilalt i-a salvat cu forța armelor jilțul pus în pericol de revoltele populare. Mă mir numai că nu au sosit și efective din Kazahstan…

   Într-un discurs din 21 februarie, cu puține zile înaintea atacării Ucrainei, satrapul de la Kremlin a susținut că  Ucraina nu are o istorie și că Rusia ar avea în mod legitim dreptul la revendicări teritoriale. În sinea mea, i-am spus, ca băieții, că a lipsit mult de la școală sau că a rămas tributar istoriei sovietice. Am mai adăugat că prima Rusie fiind cea kieveană, mai degrabă ar avea dreptul la revendicări teritoriale Ucraina, poate pînă la Urali. Dar această gogomănie, invocată de altfel demagogic de satrap, circulă din păcate și în multe minți mai sărace cu duhul și de pe la noi.

27 februarie…

 

   La începutul celei de-a patra zile de război, armata ucraineană rezistă remarcabil, da, e altă armată decît cea din momentul anexării Crimeei, mai bine înarmată și mai bine pregătită. Și a reușit să provoace agresorilor pierderi majore. Un bilanț de ieri seara anunța peste 3500 de agresori uciși, 200 de prizonieri, tancuri distruse, avioane și elicoptere doborîte. Pierderile ucrainene ar fi de peste 200 de morți și aproape 2000 de răniți, inclusiv copii, femei. Nu am găsit nicăieri distincția dintre pierderile civile și cele militare. În cursul nopții acțiunile militare ale agresorilor s-au intensificat, bombardează de-a valma obiective militare și civile, între altele blocuri de locuințe, o conductă de gaz, o grădiniță. Kievul rezită. Pe lîngă armată, 25.000 de voluntari civili au primit arme, dar oamenii se opun tancurilor și cu piepturile lor sau cu biciclete! Agresorii au ocazia să afle „războiul întregului popor”, de data asta pe pielea lor…

    Intensificarea propagandei ruse în România… Am constatat și eu fenomenul încă de la începutul crizei, dar nu am avut nici timp, nici răbdare să-l supun analizei. Oricum, nu m-au mirat intervențiile pravoslavnicilor Teodosie sau Florian Bichir, pretins istoric. Am ridicat însă din sprîncene cînd am văzut că ziarul Cotidianul a preluat, sun egida „circulă de net”, unul  din cele mai jegoase materiale de propagandă antiucrainene, care se îmbracă, nu-i așa?, în țoale patriotice. Și dacă articolele propriu-zise, cu excepțiile de rigoare, păstrează oarece  aere feciorelnice, la subsolul acestora, în comentariile anonime, dezlănțuirea merge pînă la capăt.

 

 

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…