1.Pink Floyd – Dar de Crăciun pentru Ucraina
Trupa Pink Floyd a donat 500.000 de lire organizațiilor civice din Ucraina. Banii reprezintă încasările pentru piesa Hey Hey Rise Up (450.000 de lire) și 50.000 de lire donația trupei. Reamintesc că piresa a fost lansată la puțină vreme după declanșarea invaziei rusești, trupa suprapunînd partea instrumentală peste vocea cîntărețului Andriy Khlyvnyuk, care interpretează un vechi cîntec ucrainean.
2.„Elegia en el jardin botanico” – în Revista Meridianos Literarios
Poeta și traducătoarea Elisabeta Botan a creat platforma Revista Meridianos Literarios, pe care postează textele ale autorilor traduși de Domnia Sa în limba spaniolă. Tocmai aflu că a postat unul din poemele traduse din creațiile mele. Îi mulțumesc frumos și îi urez succes în definitivarea antologiei de poezie românească pe care o are în pregătire…
https://www.facebook.com/Revista-Meridianos-Literarios-105317682145906/
3.Literadura, 26 decembrie 2022…
Iată, tocmai a apărut ultima ediție din acest an a excelentei reviste literare, editată de mica și inimoasa redacție din Buzău. Cred că am semnalat toate aparițiile din ultimii ani, de cînd am luat cunoștință de existența sa. Urez redactorilor, colaboratorilor și cititorilor sărbători fericite și, desigur, La Mulți Ani! Formatul pdf poate fi citit la linkul atașat.
(https://literadurarevista.blogspot.com/2022/12/literadura-nr-262022.html?spref=fb&m=1)
4.Dintr-un interviu – în Cațavencii…
Înainte de Crăciun, Cristian mi-a trimis întrebările, am răspuns destul de repede și, în mai puțin de o săptămînă, interviul a apărut. E un bilanț al anului, nu vesel, că n-au fost motive. Cum nu au fost nici pentru pronosticuri mai optimiste. Asta e…
Cristian Teodorescu: Nenorocit an, nu ți se pare? Cu un război la ușă, cu stop la Schengen, cu prețuri alpinistice, încît în loc să ne bucurăm de fiește clipă cum recomandă stoicii, prudenți cu viitorul, nu știm cum să facem să se termine mai repede.
Liviu Antonesei: Acum exact doi ani, la finalul primului an al molimei chinezești, mă gîndeam că avusesem parte, nu doar eu, de cel mai prost an posibil. Și trăisem deja în sinistrul regim comunist mai mult de jumătate de viață! A fost un an cu pandemia în sine, dar și cu gestionarea execrabilă a acesteia – consemnarea la domiciliu, discriminările pe criteriul vîrstei, restrîngerea fără precedent pe vreme de pace a drepturilor și libertăților cetățenești, isteria întreținută de autorități și amplificată de media, dublată de cea a conspirațiioniștilor… Da, credeam că nu se poate mai rău, dar între timp voi fi devenit optimist, se poate și mult mai rău! E ceea ce-am trăit anul acesta și mă tem că nu se termină la trecerea dintre ani…
5.De la prieteni – Dorin DAVID
Un colind frumos, însoțit de un discret sunet eminescian, mi-a sosit de la prietenul Dorin David. După mărturia sa, l-a scris pentru că nu mai voia să-i rămînă în minte. Normal, așa se scriu poemele bune!
colind
la ceas târziu
aștept colindătorii
în casă e pustiu
s-au stins luminătorii
stau singur și aștept
la poartă să mai bată
bătrânul bun și înțelept
s-ajungă înc-odată
și stelele din cer s-au stins
de ale lumii rele multe
nici gerul nu se lasă prins
doar sufletele-s frânte
degeaba stai și încă speri
o voce îmi șoptește
e golul petrecutei seri
ce vidul îl vestește
mai ai o viață de trăit
doar una fără repetare
apoi după ce ai murit
cu sufletu-n spinare
spre viflaim s-o iei pe jos
umblând din casă-n casă
iar timpul pe dinăuntru ros
scăpare nu-ți mai lasă
să vii atunci te-aștept mereu
să stai veșnic cu mine
pe cruce răstignit și eu
isuse ca și tine
6.William Shakespeare – Sonetul XXIX
Sosit prin bunăvoința eminentului traducător poetul Adrian Vasiliu…
When in disgrace with fortune and men’s eyes
Când de noroc respins, disprețuit,
Pe plâns, de unul singur, mă aștern,
Și strig la cer, de nimeni auzit,
Și mă privesc, și soarta mi-o blestem,
Voind să fiu ca altul, optimist,
Frumos ca el, cu prieteni dăruit,
Dorind să am un scop, să fiu artist,
De ceea ce posed nu-s mulțumit;
Disprețuind aceste gânduri, iată
Că mă trezesc din nou cu tine-n gând,
Și-s ca o ciocârlie, ce se-nalță
La cer, la poarta raiului cântând.
Iubirea ta mi-aduce bogăție
N-aș da-o pentru nicio-mpărăție.
Traducerea : Adrian Vasiliu
7.Tot de la prieteni – Elsa DORVAL TOFAN
Un poem de Crăciun de la prietena noastră Elsa, dar cumva altcum decît se scriu îndeobște asemenea poeme. Mi-aș dori ca mașinăria să păstreze paginația autoarei, dar nu știu ce va fi. Niciodată un poet nu alege o punere în pagină sau alta fără motiv…
Silințe echitabile
livrat
în prima parte a zilei
pachetul
suferințelor săptămânale
frumos ambalat
lăsat la ușa de la intrare.
nu îl fură nimeni,
echitabil, am și eu, și tu
unul la fel
înainte să-l deschizi
îndeplinești un ceremonial
te îmbraci cu haine aparent bune
respecți continuumul
funcționalității,
o derogare de la eleganță
singur, în casă
te încalți
cu pantofi
îmblăniți,
lăcuiți, cu toc de cristal,
ca accesorii
brățări,
medalioane
broșe,
inele și ceasuri
te așezi strategic
în oglinzi
te vezi
de suficiente ori
tu după tu
mimând o pluralitate
de invidiat
vivarium unic și comun
(te întrebi ce s-ar întâmpla
dacă
unul din tine le-ar distruge…)
furtuna de zăpadă
a lovit
diafragma protectoare
a norilor
se întâmplă din nou
ziua care
ar fi bine să aștepte
desprinderea
de sol, lăsându-se căzută
din Candela Cerului
îngăduind rafalelor de vânt
promisiuni de alinare
pachetul
așteaptă să fie desfăcut
silințele
sunt echitabile, tu ești viu,
și voi sunteți
- Rîdem din răsputeri…
Cu un grupaj compus din bancuri mai ales scurte, dar foarte bune, sosite de la Willy Shalev. Și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel…
Doi șoareci în laborator:
– Te vaccinezi, întreabă primul.
– Ești nebun? Tu nu vezi că n-au terminat încă testele pe oameni!?
M-am dus în parc să alerg. Alergau numai grași. Am tras concluzia rezonabilă că alergatul îngrașă! Așa că am renunțat și am plecat acasă.
Cred că putem reveni la ”Trei culori cunosc pe lume” – că ”Deșteaptă-te române” nu funcționează!
–Fiica ta s-a întors de la Paris?
– Da.
– Și a adus vreun suvenir?
– Sigur că da, îl botezăm duminică.
Mi-am agățat pe terasă o chestie de aia care alungă duhurile rele.
Acum, n-o mai găsesc pe nevastă-mea.
Pe iubita ta trebuie să o placi tu!
Nu părinții tăi, nu prietenii tăi, nu nevastă-ta!
– Fiule, te rog să nu fii niciodată rasist, e un act foarte urât.
– Ok, mamă.
– Așa. Acum du-te să faci curat în camera ta, că e ca la țigani.
Primul meu tatuaj a fost un șlap pe spate… Mi-l făcea mama și mă ținea cam 7 zile…
– Și cât zici că ai cheltuit de Revelion?
– 4GB, o apă plată și o cafea!
– Fiule, mi-a zis o păsărică că tu te droghezi… e adevărat?
– Tată, tu vorbești cu păsările și tot eu sunt acela care mă droghez?
Cum se culcă un copil?
1970: „A fost odată ca niciodată…”
2021: „Ți-am tăiat netu”
La spital:
– Cu ce dotări se mândrește spitalul dvs.?
– Toate asistentele noastre au silicoane!
– Opriți aici! Vă arestez pe toți! Cum e posibil să fiți 5 pe o bicicletă?
– 5?! A căzut Ion!
– Mi-e frică de tren!
– De ce?
– Mi-a fugit nevasta cu un mecanic de locomotivă și, când aud trenul, am impresia că mi-o aduce înapoi.
Cred că o să-i iau șefului un ceas de ziua lui. În fiecare dimineață mă întreabă același lucru.
– Ai idee cât e ceasul?
Unii abia pot să citească, dar vor să știe formula chimică a vaccinului! Așa, ca de sărbători, cu un megagrupaj de la Dan Cristian Ionescu… Gluma grafică nu e chiar glumă, mai degrabă te pune pe gînduri, o metaforă în piatră a libertății. Mulțumiri profesorului Septimiu Chelcea…
Clasa de maghiari la ora de limba romana.
– Gyury, spune, te rog, o propoziție!
– Duminica me duc la pedure.
– Gyury dragă, dar nu-i bine.
– Atunci nu me duc.
Glumă sadică… Gigel vine acasă zgâriat tot pe față, pe gât, pe mâini.
– Doamne sfinte, ce s-a întâmplat?
– Am făcut horă în jurul bradului.
– Păi, și de ce ești zgâriat în halul ăsta?
– Eram puțini!
Cele cinci porunci ale vieții (valabile la serviciu):
1. Să nu gândești.
2. Dacă gândești, să nu spui.
3. Dacă spui, să nu scrii.
4. Dacă scrii, să nu semnezi.
5. Dacă semnezi, să nu te miri.
Ultimul proverb: „Oricât de jos ar cădea dolarul, apleacă-te și ia-l!’
Psihiatrul întreabă.
– Au mai existat în familia dumneavoastră cazuri cu boli mintale?
– Da, acum trei ani sora mea a refuzat să se căsătorească cu un american miliardar…
Un țăran se ocupa de cultivatul pepenilor. La un moment dat, niște copii au început să intre noaptea pe plantație și să fure din pepeni. Omul se gândește și se gândește până îi vine o idee, care în mod sigur îi va speria pe copii. Așa că pune pe câmp o plăcuță pe care scria „Un pepene de pe acest câmp a fost injectat cu cianură”. Ziua următoare, țăranul vine pe câmp și vede că nu lipsește niciun pepene, dar găsește o altă plăcuță lângă cea pusă de el: „Acum sunt doi”.
Ce face o blondă în deșert? Șterge praful.
Vechi proverb tibetan… Dacă femeia ar fi bună și Dumnezeu ar avea una.
Întrebare: când va începe foametea mondială?
Răspuns: când vor începe chinezii să mănânce cu lingura.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
