1.Păsările, poeții…
Postez acest scurt poem aici. „A sosit” aseară tîrziu, după ce am primit vestea morții lui Adam Zagajewski. Erau primele cinci versuri, aproximativ în formularea de acum. Dimineață, micul poem a simțit nevoia unei anume rotunjimi finale. A ieșit ce e mai jos…
Păsările, poeții…
Cînd iarna își scutură ultimele cojoace
se întorc grăbite păsările călătoare
și tot atunci, într-o ciudată simetrie,
la fel de grăbiți ne pleacă poeții…
Lawrence, Adam privesc lumea de sus,
sar nu cum șoimul își pîndește prada,
nu ca rațele sălbatece în bătaia puștii –
vulturii imperiali se topesc în văzduh…
21 Martie 2021, în Iași
2,Secretele jumătății ascunse a vieții
„A venit” pe la jumătatea lunii, dar a rămas schiță pînă azi, cînd o oarece stare de tensiune și-a găsit rezolvarea definitivînd textul…
În viața asta deja atît de lungă, multe secrete
am aflat despre băieți, cum am aflat și despre fete,
nu pot adormi fără ursuleți de pluș strînși în brațe,
fără păpuși din cîlți și din cîrpe colorate strident,
dar niciodată nu am aflat cine pe cine apără…
la mine era perna cea mică, puișorul, cum spunea
idiomul străvechi și secret al tribului meu.
da, era mult mai simplu, eram aproape un erou
neînfricat din poveste, apărat de pavază moale,
pe care alunecau toate vîrfurile răutăților nocturne.
toți demonii pociți și toate ghemurile spaimei…
și apoi, tîrziu, mult mai tîrziu, am avut dreptul
la doi puișori, unul sub brațul drept, altul la tîmplă,
după cum altădată am mai povestit ritualul apărării,
și antebrațul pe partea stîngă a obrazului,
pentru că mi-ai reînnoit generoasă drepturile…
dar mai bine această tăcere adîncă, perfectă.
care mă apără aproape urlînd, da, aproape urlînd!
14 – 24 Martie 2021, în Iași
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
