- S-a stins Irene PAPAS…
O actriță care mi-a plăcut atît de mult, încît am încercat să-i văd tostr filmele… Nu am reușit, dar am văzut o bună parte dintr-o filmografie enormă. A murit la aceeași vîrstă cu Regina Elisabeta. Nu știu dacă s-au cunoscut, dar se vor cunoaște dincolo. Mie mi-a plăcut mult și ca interpretă de muzică. În fotografii, alături de Irene Papas și de renumiții actori, Anthony Quinn, Gregory Peck și David Nieven se află și MS Regele Mihai I al României, Regina-Mamă Elena, Principesa Margareta a României și Familia Regală a Greciei prin Regele Paul I al Greciei (fratele Reginei-Mamă Elena) și Regina Frederica. Fotografiile sînt realizate în 1960 în Rhodos, la realizarea filmului Tunurile din Navarone . Nu știu cine a redescoperit aceste poze, dar a făcut o faptă bună, ca și compozitorul Laurențiu Ganea, care mi le-a pus la dispoziție… Îi mulțumesc!
- Un poem al lui Volodimir și vorba proastă a lui Vladimir…
Acest scurt discurs al președintelui Ucrainei, mai ales așa cum a fost așezat în pagină de prietena noastră Camelia, sună ca un poem, un poem angajat, militant, cu mare efect mobilizator. Îi mulțumesc! Iar Juliettei Mihai îi mulțumesc pentru gluma grafică; nu e chiar de rîs. Poate vorba lui Putin e apocrifă, dar cu siguranță e în spiritul său. Bun. dacă termenul spirit nu e deplasat…
Un discurs poem
„Încă credeți că suntem un singur popor?
Încă credeți ca ne puteți speria, distruge, forța să facem concesii?
Nu vă dați seama nici acum?
Nu înțelegeți cine suntem noi?
Pentru ce luptăm?
Care este treaba cu noi?
Citiți pe buzele mele:-
Fără gaze sau fara voi? Fara voi…-
Fără lumină sau fără voi? Fără voi…
– Fără apă sau fără voi? Fără voi…
– Fără mâncare sau fără voi? Fără voi…
Frigul, foamea, întunericul și setea nu sunt așa înfricoșătoare
și mortale pentru noi, precum este prietenia și frăția voastră.
Dar istoria va pune totul la locul lui.
Si vom avea gaze, lumina, apă și mâncare. Dar fără voi!”
(Volodimir Zelensky)
3.Povești filosofice cretane din AD 2022…
Ziua furiei
Dimineața era un cer ca de plumb,
doar unde se îmbrățișau violent norii,
se zăreau franjurii unui gri mai deschis,
am plecat să vedem marea și era furioasă –
lovea cu violență stîncile, răscolea
pietrișul și nisipul de la țărm, rupea alge…
spuma trecea pe sub șezlongurile
de pe o îngustă plajă amenajată
și se cățăra pe zidul gri de protecție…
e adevărat, mîine voi pleca la nord,
dar eu plec, ea va rămîne aici,
unde a fost dintotdeauna. Va fi mereu.
An după an, după an, același spectacol
al furiei sale nemăsurate, poate trebuie
să pricep că nu eu plec, ea mă alungă!
6 – 11 Septembrie 2022, Hersonissos, Iași
4.De la prieteni – Kocsis Francisko
Un foarte frumos poem în proză de la prietenul nostru Francisko… Dincolo de frumusețea sa literară, eu sînt mișcat și de evocarea lui Nikos și a patriei sale…
În viaţa asta
eu nu voi mai călători în ţara lui Nikos Kazantzakis, nu voi călca pe nisipul pe care a jucat Zorba, nu voi gusta măslinele acelui ţinut fabulos, nu voi privi marea cu ochii mijiţi de iluzia că depărtarea stă pe un trident;
dar şi pe pământul meu mă comport cu convingerea că oricare clipă poate fi capătul vieţii; şi pe pământul meu pot ghici chipul Afroditei în mii de femei, şi pe pământul meu îmi pot imagina că sunt o pasăre smintită care se loveşte cu aripa de cer; astea nu sunt metafore, ci simple lozinci pentru frumuseţe şi fericire într-o viaţă care nu-i decât o belea continuă; nu ştiu dacă moartea o întrerupe, dacă îi schimbă regulile sau e doar decor pentru singurătatea omenească; viaţa nu e nimic fără o inimă plină de sânge, fără o minte în stare să scornească orice ca să-şi apere existenţa şi plăcerea perpetuării, fără credinţa că sufletul omului este adevărul cizelat ca o bijuterie;
în viaţa asta nu voi fi grec; dar nimic nu poate sta în contra gândului că voi fi fost; de aceea cunosc şi marea, şi mitul pe de rost
5.Tot de la prieteni – Lucian Merișca
Rîdeți cu textul lui Lucian Merișca, pentru că are haz, dar luați-l în serios, este parte a unui proiect mai ambițios care urmărește introducerea artei tactile în ansamblul artelor sensibile. Nu știu exact ce are Lucian de gînd, dar i-aș sugera să nu lase pe dinafară mîngîiatul, gîdilatul, zgîriatul, schimbul de palme și de pumni…
Odă Dintâi adusă scărpinatului
Între scărpinat și citit, dacă n-ați observat, diferența este că, deși mai puțin intense, efectele cititului durează totuși ceva mai mult. Și dacă atunci când te mănâncă în cap, citești o carte – dimpotrivă, atunci când te mănâncă… în general, îți dai seama că e prea târziu și că ai citit prea puțin la viața ta. Pe de altă parte, ca să glosăm asupra subiectului, așa cum te poți citi singur dar e mai plăcut să te citească alții, tot la fel e și cu scărpinatul. Ode aduse lecturii de unul singur sau în grup s-au consemnat multe, de-a lungul șilatul istoriei literare, dar se vede că aveți norocul chior să asistați chiar acum la prima odă dedicată scărpinatului. Scărpinatul acesta este probabil că datează încă de dinaintea istoriei scrise, ori chiar vorbite, poate din era istoriei behăite. Dacă vajnicii noștri ITC-iști au rezolvat cu brio problema cititului, transferând întreaga noastră focusare către internet, nu același lucru se poate spune și despre scărpinat.
Aici se vede că mai există lacune în softuri, iar softangii sau moftangii noștri mai au încă multe sesiuni de webinarii de dezvoltare personală de ingurgitat, până să rezolve și acest nou Ou al lui Columb. De fapt o adevărată Cunoaștere Tactilă atât de epidermic legată de lăuntrul nostru existențial de neatins, dar care vrea totuși să fie atins. Tragem speranțe în toate direcțiile deci, ca, măcar într-un avatar al nostru, într-o altă realitate virtuală mai bună, un dezvoltator de softuri samaritean să se gândească cu aplicare nu numai la fața noastră părelnică și fotoșopalnică ci și la dosul nostru real și falnic. Și care, la vremuri de necaz, așteaptă cu nesaț mângâiere. În final – dacă nu o carte bună, atunci un scărpinat pe cinste
6.Un prieten vechi – Nechifor Bugeac
Și dzice Hronicariu:
De mutarea la Domnul a Ilisaftei, crăiasa
Cumplita veaste primit-am den Imparatia Angliceasca, ci gandesc ca o ati audzit-o de la altii nainte de a cerceta Letopisetul; ca s-au mutat la Domnul vrednica Ilisafta, Craiasa, pre carea au agiuns-o neputintele batranetilor la noaua-dzeci de leaturi si inca sase, ci de ne-a da Domnul tuturor o viiiata atata de indelungata precum Craiesei, i-am multami foarte. Ci sarmana tragea a muri de ceva vreme, deci dupre ce s-au pristavit Gorbie, biv-gospodaul muscalilor, norodul incepuse a face ramasag, cine are sa se mute mai grabnic – Ilici-Voda au Ilisafta, craiasa? Ci cum am dzis si nainte vreme, au proorocit unul cumca Ioan Voda pre toti are sa ii ingroape, ci gandesc ca intru adevar are sa viie mai nainte dziiua den urma iara numai dupre aceea are sa se savarseasca netrebnicul. Ci intorcandu-ne la aceea ce s-au pristavid adzi, puitem dice cumca fost-au aceasta muiare nu mare de stat, blanda si grabnica in a dice voroave bune; ci unii o invinovatesc pre sarmana de pieirea intr-o hruba in Lutetia a domnitei Diana, ci ne indoim ca ar fi dat aceasta asa porunca. Ci s-au suit pre scaunul domnesc in tinerete, si au domnit ca o vecinicie, iara supt domniia sa s-au faramitat imparatia dansei, sarmana. Ci au avut aceasta mare drag mai ales de cani, den soiul Corghilor, macar ca in cadra alaturata o infatisam alaturi de mata; ci drag au avut si de legiuitul seu sot, Filip, boiar elinesc; ci mutandu-se acesta la Domnul, s-au mahnit foarte Ilisafta sarmana; ci s-au mai mahnit si de faptele netrebnicei de Mihania, carea s-au maritat cu nepotul seu Arie – iara acea den uma mahnire au aflat-o deunadi cand au uns-o vizireasa a tearei sale pre una Lizica Truta; deci slabita de batranete si rapusa de nacazuri, si-au data di ultima suflare. Ci dic unii ca in locul seu pre scaunul de domniie are sa viie unul Carol, boiar ardelean den Viscri; ci de are sa hie acesta crai, foarte ne bucuram, ca are stiinta de graiul nostru. Iara pre Ilisafta sa o hodine Domnul si sa-i faca partasie cand are sa viie in Imparatia Sa, amin.
7.Bancurile săptămânii… Rîdem cu titluri…
Numai două texte, dar bune…. Se înțelege că mi-au sosit de la Cezar Straton. Gluma grafică a venit în același timp de la Anonimul Cracovian și de la Ion Fercu. Le mulțumesc tuturor!
Iapă
Un lingvist amator – de aici şi rezerva, prudenţa subsemnatului – susţine că „văduvă” ar proveni din cuvântul sanscrit „vadawa”, care înseamnă „iapă”. Aş avea cel puţin trei argumente – evident, subiective, disparate – în sprijinul acestei presupuneri: primul este strict lingvistic (arhaismul românesc „vădană”, e ciudat de apropiat de presupusa, bănuita origine sanscrită). Al doilea se nutreşte din realitatea istorică: longevitatea femeilor a fost şi este superioară celei masculine, bărbaţii fiind seceraţi de războaie, boli, efortul de a asigura traiul şi securitatea familiei. În fine – aici e doar o impresie, o emoţie de cititor/cinefil – îmi amintesc de ura, patima, pofta reprimată şi, în final, plăcerea cu care bărbaţii frustraţi ai unei comunităţi conservatoare şi izolate (cea cretană) au jertfit-o, în public, ritual, pe „iapa” focoasă, devenită văduvă. Sacrificiu – cumva ritualic – magistral redat în neuitatul film „Zorba”, rol magistral jucat, dacă nu greșesc, de Irene Papas.
Iarbă
Dacă voi abandona tutunul şi voi fuma doar „iarbă”, înseamnă oare că am ales varianta ecologică, morală, vegetariană?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
