SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – De septembrie…

1.RIP Mihail Gorbaciov

 

   Se poate spune orice despre Gorby, probabil s-a și spus totul. Vreau să reamintesc un singur lucru – fără el nu am fi avut parte de implozia sistemului comunist mondial, ci de o explozie. Iar rezultatele unei explozii ar fi fost catastrofice pentru întreaga umanitate. Acesta a fost rolul istoric al lui Mihail Gorbaciov. Dumnezeu să te odihnească, Gorby!

 

2.Nicolae Coande – 60 

 

   Poetul și rafinatul vînător și interpret de poezie Nicolae Coande împlinește o frumoasă și, pentru mine, neverosimilă vîrstă. Îi urez la mulți ani, sănătate, inspirație și voioșie. Pentru mine, ultimul deceniu a fost probabil cel mai frumos din această viață. Îi doresc lui Nicolae ca deceniul care începe azi să fie pe măsură!

3.Povești filosofice cretane din AD 2022…

Pe malul piscinei

 

Ciripesc pe malul piscinei

de parcă sînt un stol de vrăbii,

izbucnesc în rîsete, se ating ușor,

aș spune că sînt două femei frumoase,

dar aș fi retrograd, așa că spun că sînt

două persoane nonbinare foarte simpatice –

dacă nova lingua mundana permite adjective.

 

Nu mă tulbură decît faptul

că ocupă marginea bazinului pe care

o lovesc cu palma cînd întorc.

 

Aș putea să le spun că e un loc public,

nicidecum o piscină privată,

dar risc vreo acuzație de hărțuire,

așa că mă întorc fără a mai bate cu palma

marginea bazinului –

gestul dura din antichitatea vieții mele

de înotător.

31. 08. 2022, Hersonissos

 

Instantaneu

 

Veneau încet, prin apa mică, ținîndu-se de mînă,

el subțire și atletic, cu pielea arămie,

ea clădită cumva în simetrie inversă…

aproape de mal, s-au oprit și a urmat

un sărut de o pasiune explozivă –

poate prietenul meu Charlie avea dreptate,

iubirea nu cunoaște loc, timp, nici poziții

sau poate efebul era actorul perfect al lumii.

 

Îl aud cum spune angel radios, iar ea

strălucește ca o lună plină!

29 – 31. 08. 2022, Hersonissos

 

Dark White

 

Obișnuiam să socotesc întunericul și negrul

frați siamezi, probabil toți credem la fel…

nu doresc nimănui să cunoască întunericul alb

și nici măcar pe cel vag atenuat –

 

nisipul la ora amiezii pe o plajă imensă

de la malul stîncos al Mării Egee.

30. 08. 2022, Hersonissos

 

Homer în Creta

 

Cînd lumina e mai strălucitoare,

penumbra își sporește puterea,

nici întunericul nu e negustorie grozavă –

cumpănesc atent avantajele și dezavantajele.

 

E minunat cînd se ascund răutățile din jur,

e jalnic să nu mai văd corăbiile în larg

îndreptîndu-se către cetatea Ilionului.

 

Undeva se găsește un echilibru!

26 – 28. 08. 2022, Hersonissos

 

Lecquier, toujours…

 

Oboseala drumului, o ploaie ușoară

și alte pretexte comice au amînat

întîlnirea mult dorită cu marea…

dar acum, a treia zi după carte

întîlnirea cu valurile s-a petrecut,

 

am stat așezat în apa mică,

lovit ușor de măruntele talazuri,

apoi am plecat înspre larg

și nu mă voi întoarce niciodată –

 

bătrîne Jules, mai tînăr decît mine,

marea mea merge în oceanul tău,

timpul are noduri ciudate –

cîndva ne vom întîlni…

dimineață, a treia zi după carte,

ea s-a așezat în sfîrșit în leagănul

de bambus, de pe malul piscinei.

27. 08. 2022, Hersonissos

 

4.De la prieteni – Vitalie Vovc

 

Pe blogul lui Vitalie Vovc am văzut un poem care mi-a plăcut atît de mult, că imediat am și vrut să-l haiducesc. Cum n-am reușit, l-am cerut autorului – și iată-l…

 

mi-au luat cuvintele şi au împletit din ele biciuri

 

mi-au luat cuvintele

şi au împletit din ele biciuri

cu care sunt lovit cu cruzime

de fiecare dată când

flutur din coamă

imitând trecerea vântului

 

printre firele pline de bătături

dar vântul nu mai vine

împietrit în urmă de ciubotă

stacojie

vântul aşteaptă să-i sar în cale

şi să-l ridic în coarne de cerb

arhetipic

 

de printre ţinte de bocanci

şi să-l arunc în slăvi

şi să ne luăm la-ntrecere: eu şi vântul!

dar de fiecare dată când

îmi iau a-vânt

 

mă arde cineva cu biciul

limbii mele

şi mă frige

şi urlu de durere

şi mă întorc fioros

ca taurul din Andaluzia

spre matadorul

care-i fâlfâie o cârpă roşie

ademenindu-l spre pierzanie

 

ah, de-aş putea să-mi iau

cuvintele înapoi

în loc de biciuri

să fac din ele fraze înaripate

să leg din litere silabe

şi din silabe – salbe de mărgăritar

să le înşir cicori-cicori

pe luncă

printre micşunele şi bujori!…

 

dar atunci când mi-au luat cuvintele

au împletit din ele-un bici

pe care îl aud din nou

şuierând la ureche

 

5.Tot de la prieteni – Nechifor Bugeac Hronicariu… Nice în veacuri!

 

   Cîntă, zeiță, mînia ce aprinse pe Nechifor Hronicariu… Cumplită mînie și grozavă mîhnire îl coprinseră la vederea nelegiuitelor fapte ale spurcaților dregători de azi. Așa de mari că nu i s-a oprit gîndul pînă la mărețul „srihuitor de presrte Okean”…

 

   Cătând la ce se pretrece în Divan, am silă de tot cinul dregătoresc; ci, de n-ar hi păcat mare, m-aș lăsa răpit de deznădejde precum s-au lăsat sărmanul Edgarie Alin Puiu, pisariul mâțelor cernite și întâi-stătătorul goților încă nainte de vremea lui Ioannie Vodă. Că de m-ar cerceta și pre mine un croncan precum l-au cercetat pre Alin Puiu, și de l-aș întreba:
„Di-mi, dar, când are să hie
Cinste în politichie
Și un vrednic domnitor?”
acela mi-ar răspunde:
„Nice în veacuri – Nevermore”

 

6.Bancurile săptămânii…

 

   De la Radu Ciobanu, cu mulțumiri. Sigur, de ziua inginerilor a trecut… Pe 14 septembrie va fi Ziua Inginerului român. Să o sărbătorim cu veselie!

După o specializare de doi ani în SUA, un inginer se întoarce acasă cu o maşină superbă. Se întâlneşte cu iubita şi îi arată frumoasa maşină: „Uite, dacă apăs butonul ăsta, se lasă geamul din dreapta. Dacă-l apăs pe ăsta, se lasă cel din stânga. Dacă-l apăs pe ăsta, porneşte aerul condiţionat. Butonul ăsta, în schimb, este cel mai interesant”… „De ce? Ce face?” „Dacă îl apăs pe acesta, atunci intră o mână la tine sub fustă”… Fata se uită la el iritată: „Ce te-ai ţicnit acolo în America!? Nu mai ştii să faci nimic cu mâinile tale?”

Doi electricieni  într-o camera de hotel… Unul observa ca celălalt îşi baga şireturile de la bocanci in priza si îl întreba: „Ce faci, ba, acolo?” La care acesta mirat ii răspunde: „Îmi usuc bocancii”. „Și de ce ai legat bocancii unul de altul?” „I-am pus in serie, sa nu se ardă!”

La o masă stau un croitor, un pantofar şi un electrician. După mai multe pahare discuţia se încinge. Croitorul:  „Croitoria a fost prima meserie din lume, oamenii nu puteau umbla dezbrăcaţi, trebuia să le facă cineva haine!” Cizmarul: „Mai taci cu hainele tale cu tot! Cizmăria a fost prima meserie din lume, oamenii puteau umbla dezbrăcaţi, că nu le era ruşine pe atunci, dar dacă umblau desculţi îşi loveau picioarele şi nu mai puteau merge.” Electricianul: „Fugiţi bă de aici cu meseriile voastre de rahat, nu ştiaţi că meseria de electrician a fost prima meserie din lume!” Croitorul şi cizmarul izbucnesc în ras, la care electricianul replică: „Băi, când a zis Dumnezeu „Să se facă lumină!”, cine credeţi că a tras cablurile?”

Iar acesta se numește buton, spuse inginerul, și folosește la deschiderea calculatorului. Și de ce se numește buton, întrebă un elev? Pentru că, dacă ar fi folosit pentru închiderea calculatorului, el s-ar fi numit butoff.

Se întâlnesc un medic, un inginer și un programator și încep să se certe, despre care a fost cea mai veche profesie din lume. Medicul: „Dumnezeu a creat femeia, din coasta lui Adam. Așa că, cea mai veche profesie e medicina!” Inginerul: „Dumnezeu a separat ordinea de haos, asta fiind o treabă pur inginerească!” Programatorul: „Da’ cine credeți că a creat haosul?”


Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…