1.Acum 68 de ani…
Pe 25 aprilie 1954… Poza este făcută exact în ziua în care se împlinea un an de la sosirea mea intempestivă în această lume. În fotografie par un copil reușit. Nu la fel fusesem cu un an mai devreme, cînd m-am născut la șapte luni, avînd 1,350 kg, cu pielea încă neformată, dar cu un incisiv de sus care începuse să iasă. Pe vremea aceea, mortalitatea infantilă era ridicată, iar la prematuri aproape totală. Se puneau pariuri legate de cît voi supraviețui, a avut loc „războiul celor două cuscre” despre care am scris un poem anul trecut. Faptul că stăm acum de vorbă se datorează unei conspirații de factori favorabili, care s-ar putea numi și noroc. Mama, în luna a șaptea, a fost împreună cu tata la o soră de-a ei. Pe 25, au plecat spre gara din Vlădeni, de unde mergeau pînă la Larga Jijia, unde îi aștepta docarul dispensarului din Țigănași, la care lucrau. În drum spre gară, pe mama a apucat-o durerile facerii. Erau în fața dispensarului din sat, unde nu era nimeni, așa că tata a spart ușa, a pus-o pe mama pe masă și a asistat-o, ghidat de ea, care era moașă diplomată. După o vreme, am apărut, conform descrierii de la început. Și norocul a continuat. Satul acela, deosebit de cel în care locuiau, era electrificat, așa că tata a confecționat un incubator dintr-un pătuț de copil, mult tifon și un bec electric. O săptămînă am stat acolo, după care, înfofolit, am fost mutat, împreună cu incubatorul, acasă la sora mamei. Cred că într-o lună am fost dus acasă. Cu mare grijă…Și între timp, au trecut chiar 69 de ani!
Răzbelul celor două cuscre
„Cîntă, zeiță, sfada ce-aprinse pe una și cealaltă….”
La nașterea mea, nu, nu s-a născut nici o stea,
dar nici n-a pierit vreun astru singuratec pe cer
ceea ce istoria casei păstrează din acel moment
singular și cumva memorabil, din istorie
l-am aflat și eu, este numai cearta bunicelor,
păstrată sub numele de sfada celor două cuscre…
E voinicel, spusese Ruxandra, privind cu spaimă
spre cele vreo mie și două sute de grame ale mele
învelite în cearșaf în bătaia unui bec puternic,
har Cerului, era electricitate acolo, chiar dacă
despre puterea sfaturilor se uitase de la început…
Ce-o să sufere fata noastră, broasca asta
n-o să trăiască nici trei zile, izbucni Zenovia!
Vorbirea scurtă și repetată a Ruxandrei era
încurajatoare, deși între ea și Ana au fost mereu
relațiile tradiționale dintre o soacră și o noră…
Tăcut, Dimitrie, cu ochii plecați, i-a dat dreptate
Ruxandrei, nu pentru că era mama lui, ci pentru
că întotdeauna tații au nevoie de încurajare, de speranță.
Și mama somnola obosită, cu o mînă întinsă moale
peste incubatorul improvizat din dispensarul căruia
tata îi spărsese ușa ca să se transforme în moașa mea,
iar corul femeilor casei și din împrejurimi era tăcut,
nu îndrăznea să o urmeze pe una sau pe cealaltă,
nici cîntec de bucurie, nici bocet, nimic, doar tăcere…
Și le-am iubit pe amîndouă, dincolo de darurile lor
și de multele lor surprize, dar cînd am aflat de sfada
care inaugurase intrarea mea glorioasă în lume
n-am spus nimic cu voce tare, nici măcar șoptit,
am simțit numai o ușoară strîngere de inimă,
ca și cum n-aș fi putut reface o jucărie stricată…
Și în ultima săptămînă a drumului ei prin lume,
Ana și-a amintit, mi-a amintit marea sfadă
și o mira încă ampla tăcere a femeilor tribului –
ca un cîrd de pești tăceau toate, ca un cîrd de pești!
Tăcerea corului, asta i-a rămas întipărit pe vecie…
16 – 28 Decembrie 2020, în Iași
2.SpectActor, 1 ianuarie-aprilie 2022
Am primit de la poetul Nicolae Coande primul număr din acest an al celei mai bune reviste de cultură teatrală din țară. Poetul și mica dar robusta sa echipă – Marius Dobrin, Cornel Mihai Ungureanu, Lia Boangiu și Mihai Ene – fac o treabă excelentă. Asta și pentru că a reușit să atragă între colaboratorii constanți nume mari ale teatrologiei, dramaturgiei și artei spectacolului din țară și lume. Aș aminti că numărul acesta apare cu circa două săptămîni înaintea Festivalului Internațional de Teatru Shakespeare, care se va desfășura în a doua decadă a lunii mai. Și încă un lucru – spre sfîrșitul anului, revista va împlini zece ani de apariție…
3.Thomas Baumgartel – Putin la pîrnaie!
Pe peretele unei case din Koeln, cunoscutul street artist Thomas Baumgärtel a desenat un mare portret al lui Putin, în vestimentația cea mai potrivită, pe care este scris îndemnul din titlul meu, doar că în engleză. Banana este semnătura artistului. Desenul e viral deja, dar nu strică o nouă preluare…
3.Alte poeme de la prieteni – Mariana Floarea
Două scurte și frumoase poeme ale prietenei noastre de la Cluj, care pare să se ambiționeze să nu-și publice noul volum și o mustru pentru asta! Sper totuși că va veni și ziua aceea…
Apriliana
April…
Ce suflet de copil
e-n toți copacii!
Și clatină cuiburi
în jilavul tril.
April…
Alungește-n surâs
lungi iederi
de plâns.
Nocturnă
Și luna, haotice brațe-alungind
în largul căror străzi?
Ce rest de amintire, ce labirint?
… Și stelele-și întorc privirea
spre desolatul gest, ce-l fac copacii
când ireali, în clătinate umbre,
mănunchiuri de singurătate își întind
4. Iar rîdem de război!
De data aceasta cu un grupaj de bancuri sovieto-ruse foarte bine adaptate la realitatea războiului în curs…
Un bărbat vine la un chioșc de ziare în Moscova, cumpără ziarul, citește atent prima pagină, îl aruncă. A doua zi, la fel, vine, citește nervos prima pagină, aruncă ziarul. A treia zi, vânzătorul nu se poate abține și-l întreabă: „Dar ce cauți?” „Un anunț funerar…” „Dar astea nu sunt pe prima pagină.” „Ăla pe care-l aștept eu va fi!”
Putin se duce la ghicitoare: „O să mori într-o zi de sărbătoare ucraineană” „De unde știi?” „Orice zi în care vei muri va fi sărbătoare națională în Ucraina.”
Putin la ghicitoare: „Te văd în Kiev, înconjurat de mulțimi uriașe, care cântă și-ți strigă numele.” „Și eu ce port?” „Nu știu, că e coșciugul închis.”
O bătrânică așteaptă în stație. Vine autobuzul, dar e plin. Mai vine unul, tot plin. În al treilea găsește loc. „Slavă Domnului”, zice băbuța. Un om o corectează: „Se spune Slavă lui Putin acum, mamaie”. „Nu știam, maică, iartă-mă. Dar dacă moare Putin ce spunem?” „Slavă Domnului!”
Un american și un rus se ceartă pe măreția țărilor. Americanul: „Dacă sun la 911, poliția vine în 3 minute.” Rusul: „Eu nici nu trebuie să sun!”
Rusia: Catedrala din Kiev se va numi Sf. Putin. Ucraina: Doar dacă primim moaștele imediat.
Un ucrainean din zona ocupată se chinuie să lipească un timbru defect cu portretul lui Putin. Ofițerul rus: „Scuipă pe el”. Două secunde mai târziu… „Pe spate, măh…”
Definiția agresiunii: Intrarea trupelor unui stat în alt stat fără permisiunea lui Putin.
Putin la televizor: „Am făcut un plan pentru noua noastră economie. Oamenii vor fi bogați și fericiți. Am atașat și lista oamenilor.”
Un copil din Rusia scrie în raportul de la școală: „Pisica mea a făcut 7 pisoi. Toți 7 îl iubesc pe Putin.” O săptămână mai târziu: „Toți cei 7 vor să plece în UE”. Profesoara: „De ce?” Elevul: „Au deschis ochii.”
Sondaj european: Ce opinie aveți despre mărirea salariilor? Românul: Ce e aia „mărire a salariului”? Rusul: Ce e aia „opinie”?
General rus: „Avem atât de multe victorii! Dacă am pune rapoartele unul peste altul, ar ajunge până-n cer, la Dumnezeu.” Putin: „Dumnezeu nu există.” Generalul: „Nici victoriile noastre.”
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
