1.Alfabetul de tranziție
Probabil, cel mai important proces de o anume durată din istoria noastră a fost prima modernizare. Un proces multidimensional, complicat, care a cuprins toate laturile vieții comunitare, politice, economice, geografice, culturale, ba chiar și lingvistice. Unele aparent contrare. Cam în același timp în care generalul rus Kiseleff ne oferea primele texte constituționale, noi părăseam alfabetul chirilic în favoarea celui latin. Interesant este că Heliade Rădulescu a fost implicat în ambele procese. A tipărit Regulamentele Organice, modificînd un articol în favoarea locuitorilor din Principate și a inițiat în ziarul său procesul de trecere la alfabetul latin, în fiecare ediție a ziarului, o literă latină înlocuia vechea literă slavonă. Treptat le-a substituit pe toate, dar o lungă perioadă am avut un „alfabet de tranziție”. Despre acest proces lingvistic atît de interesant, Ștefan Cazimir a scris o carte foarte bună, cîndva în anii 80. Dar „alfabetul de tranziție” a fost folosit în toate tipăriturile. Postez mai jos un afiș din epocă, pentru care îi mulțumesc compozitorului Laurențiu Ganea.
- Totul despre Leonard Cohen
Nu chiar totul, dar foarte multe. Ideea acestui text mi-a venit în timp ce-mi era citit romanul documentar Un teatru pentru visători de Polly Samson, soția legendarului David Gilmour. De altfel, ediția românească a cărții este însoțită de un CD în interpretarea muzicianului. Romanul se referă la comunitatea internațională de artiști instalați pe insula grecească Hydra la începutul anilor 60. Un episod dezvoltat surprinde momentul în care Leonard Cohen se îndrăgostește de Marianne Ihlen, poveste de dragoste care avea să dureze circa șapte ani și avea să lase urme în creația poetică și muzicală a lui Leonard. Povestea aceasta m-a pus la cercetări și astfel am găsit cîteva documente audio sau video extrem de interesante. Un documentar despre vizita lui Cohen la Hydra, însoțit de jurnaliști, la mai bine de 15 ani de la primele sejururi, o discuție la BBC între Leonard și Marianne despre povestea lor de dragoste. Foarte prețioasă mi se pare emisiunea de șapte ore, în patru episoade, despre viața lui Leonard Cohen, pentru care îi mulțumesc Anonimului Cracovian. Aceasta este pentru francofoni… De mai multe ori, în aceste documentare este vînată celebra melodie dedicată poveștii de dragoste…
- Cîntec pentru ieri, azi, mîine
Astă vară, pe insulă, abia mai zăream
un zid alb și grafitti intens colorate,
refăceam din memorie și parcă vedeam
doar chipul tău, nu și pe celelalte…
stăteai pe șezlong, cu fața în sus,
masam pielea fierbinte cu ulei de măslin,
de bucurie eram cu mult mai presus,
cu ochii închiși treceam peste chin…
Iar acum, cînd văd pe deplin
trăsăturile, ochii, formele tale,
mă gîndesc la uleiul cel de măslin
și-n inimă simt o adiere de jale –
unde-i nisipul aprins și unde e marea,
unde e soarele dus spre asfințit,
va reveni vreodată oare starea
aceea ce părea, ce era făr de sfîrșit?
Peste noi, peste lume, snopi de iasomie,
vom presăra, poate și miere de albine,
totul stropit cu elixirul viței de vie
și eu îți voi compune distihi și terține!
19 – 22 Noiembrie 2022, în Iași
4.De la prieteni – Mircea DINESCU
Nu am mai postat de ceva vreme un poem de Mircea Dinescu. Mă simt oarecum vinovat. Dar recuperez azi cu un poem foarte frumos, străbătut de tristețea aceea atît de specifică poetului…
O profeție
El a sosit să-și caute coșciugul
și a scurmat vreo șapte văi cu plugul,
dar supărat s-a dus să se îmbete
în crîșmă, la doi pași de rîul Lethe.
A luat-o apoi pe coasta dinspre vie
și-a dat peste o sută de sicrie,
dar n-a avut pe cine să întrebe
că umblau toți ca să culeagă ghebe.
Sătui de apă chioară și sfeștanii
poftiră la ciuperci și ei, sărmanii,
că-s bune și murate, dar și fripte,
pe un grătar, la iarbă, între cripte.
Cînd vă veți căuta și voi mormîntul
să nu uitați că eu v-am zis Cuvîntul:
în altă lume firea nu se schimbă,
te muți cu tot cu pofta de pe limbă.
- William Shakespeare – Sonetul XXIV
Și iată un nou sonet în traducerea inspirată a poetului Adrian Vasiliu…
Sonetul XXIV
Mine eye hath played the painter and hath steeled
Ochiul meu pictor, iată, a fixat
Splendoarea ta pe-al inimii tipar.
Trupul meu este rama de-agățat,
Imaginea e-a pictorului har.
Căci doar prin pictor poți privi, firește
Ca să găsești picturii locul ei,
Ce-n magazinul pieptului meu este
Și are drept ferestre ochii tai.
Stând ochi în ochi, ia uite ce-ntâmplare:
Ai mei te-au desenat, iar pentru mine
Ai tăi ferestre-s inimii, prin care
Trage cu ochiul soarele la tine.
Dar ochilor le scapă un atu:
Pictează doar ce văd, sufletul nu.
Traducerea: Adrian Vasiliu
6.Tot de la prieteni – Ana PARASCHIVESCU
Am primit acest poem al Anei însoțit de un mesaj în care îmi spunea că nu știe ce și cum e cu el. Mie mi se pare foarte bun, cum ne-a și obișnuit poeta, așa că îl propun tuturor spre lectură…
lăncierul lansează lancea sa
am privit soarele răsărind din mare
l-am văzut apărând după munți dintre case
iată-l pe buzele mele vorbind cu mine
trecând prin piele peste păr pârjolindu-mi obrajii
lebede albe trăgând în zbor lințolii îngreunate de rouă
capace emailate sărind ritmic pe oale cu frânturi de
oase vieți bilaterale
șoareci de câmp alergând brownian spice cu rod
frunze foșnitoare în zile scurte de noiembrie
cada plină cu apă clocotitoare mirosind a sare spumă
și ceață ca o virtute pe care o practică orbii
îmi iau ochelarii de soare când beau bere sau
vin nud de femeie antifeministă
aplaudată de bărbați pentru curajul ei de a avea
forme ochi strălucitori unghii ascuțite
sau netăiate sau palmele bătătorite și asudate
sau sfârcurile de piatră dura mater
poate soarele e o furnică un troler în care se
țin franjurii unei rochii
o draperie într-o casă fără becuri fără intrare sau
fără ieșire
nu-mi aduc aminte
- Rîdem din răsputeri…
Bancuri de la Constantin Arcu și o glumă grafică de actualitate de la profesorul Septimiu Chelcea…
La spovedanie
-Mi-am înșelat bărbatul, părinte, dezleagă-mă!
-Trebuie să înconjuri biserica de cîte ori l-ai înșelat.
-Pe jos?!
O vizită la Clementina
Două bătrânele s-au hotărât să meargă împreună în vizită la prietena lor, Clementina. Ajunse acolo au fost primite cu multă bucurie de ea și au fost tratate cu o cafeluță. După ce au stat puțin de vorbă, Clementina le spune:
-Vai, dragile mele, am stat atâta de vorbă și nu v-am făcut nici o cafeluță. Vin acum cu ea.
Și așa, din uitare în uitare, le-a făcut vreo șapte cafeluțe, până să plece. În drum spre casă, una din ele îi spune celeilalte:
-Ai văzut ce s-a sclerozat Clementina? Am stat atâta timp la ea și nu ne-a dat nicio cafeluță!
-Cum, dragă, ai fost la ea și nu m-ai chemat și pe mine?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
