- Galben, galben peste tot…
Este primul poem sosit după revenirea acasă. Sper că vor urma și altele…
Pe banca mea de pe bulevard,
retrăiesc o experiență aproape uitată –
privesc halucinat culorile vii,
mașini, reclame luminoase și frunzele
de un galben strălucitor care evadează
naive de pe crengile copacilor…
Fără Homer, n-am fi știut nimic despre
încăierarea dintre băieții aceia apucați,
n-am fi aflat despre frumusețea Elenei,
n-am fi descoperit Troia niciodată…
Totul ar fi dispărut în marea uitare
ca frunzele acestea sub măturoaie –
dar vor rămîne aici, galbene, luminoase,
mai vii decît au fost vreodată!
2 Noiembrie 2022, în Iași
- O discuție despre proza scurtă…
Marius Chivu: „Toate războaiele se termină, iar amintirea lor rămâne, peste secole, doar în literatură.”
Excepțională discuția despre proza scurtă – și nu doar – pe care Cristian Teodorescu o poartă cu Marius Chivu. Și asta nu doar pentru faptul că îmi readuce în minte lucruri la care nu mă gîndisem de mult, ci pentru că îmi provoacă perspective noi de abordare. Și mai este afirmația de mai sus – în fapt, dacă Homer nu scria Iliada, n-am fi știut nimic despre încăierarea de acum vreo trei mii de ani dintre cetele aheene și troiene și, probabil, n-am fi descoperit Troia… Felicitări Cristi, felicitări Marius.
3.Elsa Dorval Tofan & Julien Caragea în tandem…
Tocmai a apărut, la editura Eikon, volumul Nimic, nimicuri, insomnii, scris în tandem de prietenii noștri, poeții Elsa Dorval Tofan și Julien Caragea. Am mai citit în ultimii ani volume publicate în comun de doi poeți, ba chiar de trei sau cinci, dar acolo fiecare autor avea partitura sa autonomă. Aici este vorba despre altceva, fiecare poem al Elsei este însoțit de replica lirică a lui Julien. Mai cunosc o sigură experiență similară, un volum publicat acum cîțiva ani de regretata poetă Ana Pop Sîrbu și hermeneutul Ilie Gyurcsik. Acolo, lucrurile erau chiar mai complicate, fiecare poem de plecare, primea două replici, una lirică și alta exegetică. Voi atașa și ceea ce scriu cei doi autori despre felul în care a apărut și s-a desfășurat acest proiect liric comun. Experimentul este foarte interesant – fiecare poem luat în parte este cel puțin bun, partiturile foarte bune, dar prin acest împletit un ochi pe față și unul pe dos, ajungem la altceva, ceva palpitant. Îmi permit să recomand un volum pe care încă nu îl am în fața ochilor, grație faptului că acum vreun an am avut acces la versiunea electronică a acestuia și mi-a plăcut – și ideea, și realizarea…
„Ea mi-a trimis câte o poezie și eu am simțit nevoia să-i trimit alta – complementar, în replică, în maniera mea stilistică diferită. Sper că am reușit o simbioză… M-a atras, la Elsa, rectitudinea și perseverența ei de Casandră, confruntată cu incredulitatea unei lumi decăzute și cu absența cronică a sensurilor majore. Capacitatea de a investiga și filonul tragic al existenței. Alarmele intratabile. O energie vulcanică, direcționată arborescent în microscopii disperate, conținute, în căutarea salvării Ființei asediate de civilizația tehnologică. Dezarmantul discurs al contestării. (Aceasta să fi e poezia ei, zic. Deși s-ar putea să nu-i fi perceput în întregime sensurile.)… Niște nori învălătuciți dimineața. Joși, concrescuți cumva cu oceanul.” – Julien Caragea
„Când în ideea ta altul se recunoaște, când un proiect drag ție se vede îndrăgit de celălalt, când spunerile se succed firesc, nu mai ești singur. Cuvintele nu se caută, s-au găsit. Împlinite s-au găsit în Prietenie. Să fii încurajat. Iubit. Să iubești cuvântul chemat ție de către celălalt. Îl auzi, îi răspunzi, simți în tandem. Fondul comun e limba comună care arde, poetizând răni cronice. Nimicuri. Zădărnicie. Haos. Oceanica dimineață în care vulturii duc vești acolo unde porumbeii sunt învinși. Unde ar fi mai bine, unde e țara, unde e locul?” – Elsa Dorval Tofan
4.De la prieteni… Gela ENEA
Înainte de a pleca să-mi rezolv problemele, am publicat cîteva poeme dintr-un excelent grupaj al prietenei noastre din Craiova. Dar unul a mai rămas. Iată-l!
mi-aș fi dorit o viață perfectă
bărbatul să-mi aducă flori și să-mi spună
că-n mine s-au topit toate femeile celebre ale universului
eu să-i ofer sacouri armani de care
să nu se prindă nicio scamă străină
să ne privim în oglindă și să ne vedem tineri / în stare
să învățăm împreună
regulile jocului
mi-aș fi dorit să nu mă strige copilul meu cu pseudonime
să-mi zică simplu mamă
cuvântul să curgă din inima sa
cum curg unele izvoare din inima muntelui
fără hoituri și fără buturugi
aș fi vrut un nume de botez americănesc
oamenii să-l treacă-n agende și să aibă grijă la pronunție
nu era nevoie să scriu poezii
pentru a vindeca o rană cu altă rană
și mai ales mi-aș fi dorit
să nu fi scris niciodată textul acesta
- William Shakespeare – Sonetul XXII
Nu e vina Marelui Bard, nici a eminentului traducător, poetul Adrian Vasiliu, că sonetul acesta a întîrziat o săptămînă. Îmi asum vine și repar…
Sonetul XXII
My glass shall not persuade me I am old
Că sunt bătrân oglinda nu-mi va spune
Cât timp cu tinerețea ești de-o seamă;
Când însă riduri voi vedea la tine,
Voi ști că moartea în sfârșit mă cheamă.
Splendoarea, care-ți vine-atât de bine,
La mine este haină inimii
Ce bate-n pieptul tău, a ta în mine.
Cum mai bătrân ca tine-aș putea fi?
O, de aceea, dragă, te păzește
Așa cum eu, la rându-mi, te-oi păzi,
Purtându-ți tandru inima , firește,
Cum bona îngrijește de copii.
Și dacă mor, inima ta de-o vrei
Mi-ai dat-o, înapoi n-ai cum s-o iei.
- Rîdem din răsputeri…
Cu un megagrupaj de la Julietta Mihai și o glumă grafică de la Anonimul Cracovian…
* Când eram tânăr, eram foarte sărac. După ani de eforturi… nu mai sunt tânăr.
* La ușa mea a bătut o fată care cerea o donație pentru constituirea unui bazin de înot. Așa că i-am dat… un pahar de apă.
* Se întâlnesc doi purici:
– Unde te duci?
– Păi, pe coasta de… Azor!
* Două blonde:
– Ai citit vreodată Shakespeare?
– Nu, cine l-a scris?
* Știați că femeile nu greșesc aproape niciodată? Ele doar își actualizează informațiile.
* – Și… ce ai citit ultima oară?
– Apometrele…
* Nu-ți face griji despre evitarea ispitelor. Pe măsură ce îmbătrânești, te evită ele.
* De ce ar fi supărat Albert Einstein? Pentru că viteza luminii a fost depășită de prețul ei…
* Să gândești este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă..
* – Bro, ție cât ți-a venit ultima factură la curent?
– 300 de lei.
– Doar atât? Cum reușești să consumi atât de puțin?
– Nu sunt racordat.
* Diseară inaugurăm încălzirea prin pardoseală. Adică, scoatem pardoseala și o băgăm pe foc…
* Datorită creșterii prețului la energia electrică, cele care poartă numele de Luminița vor fi femei de valoare inestimabilă.
* – Gheorghe, iubitule, m-ai visat?
– Nu, Rozi, iubito, am dormit bine!
* Când vine iarna, miroase a cărbuni. Când vine primăvara, miroase a ghiocei. Când vin alegerile, miroase a asfalt.
* În timpul orei de dirigenție, profesorul ține o lecție de morală și bune maniere.
– Vă place o tânără domnișoară și îi faceți curte cu insistență; seara mergeți la un restaurant elegant pentru o cină tete-a-tete și, în timpul mesei, aveți nevoie să mergeți la toaletă. Cum spui, Popescule?
– Îi voi spune: „Domnișoară, vă rog să mă scuzați câteva clipe, dar trebuie să mă duc să urinez”.
– Este o exprimare nepoliticoasă, de bădăran. Ionescu, tu cum ai spune?
– Eu i-aș spune: „Domnișoară, trebuie să mă duc la toaletă, mă întorc imediat”.
– E mai bine, dar este dezagreabil să pomenești de toaletă în timpul mesei. Bulă, tu ce ai zice?
– Îi spun: „Draga mea, scuză-mă că trebuie să lipsesc o clipă, dar trebuie să dau mâna cu un bun prieten pe care sper să ți-l prezint și ție în această seară”.
* Filă din jurnalul unui bărbat: „Nu știu de ce plouă afară, dar ca om însurat tind să cred că e vina mea!”
* Soția:
– Mă, tu înțelegi ce-ți spun?
– Nu, dar sunt foarte atent!
* Frumos ar fi să dispară familia tradițională din instituțiile statului, unde mama, tata și copilul sunt colegi de birou!
* Știți care e diferența dintre un somn și un căscat? Somnul stă în apă, iar căscatul pe mal…
* E minunat să ai pe cineva care să te asculte… Chiar azi vorbeam cu pereții…
* Anunț către vecinii mei… Am dat telefon la pompieri și au zis că vin sâmbătă și ne fac baie la toți odată.
* Eu nu am mai văzut așa soț fidel ca al meu, n-are niciun nume de femeie în telefon. Până și pe mă-sa o cheamă Vasile…
* – Mi-am dat seama că m-ai înșelat cu ăla care ne schimbă butelia și că Butănel nu este copilul meu, este al lui.
– Bă, ești nebun, iar începi? Cum poate să-ți treacă așa ceva prin cap?
– Păi cum fă, dacă copilul se plimbă prin casă cu biberonul pe umăr?
* Morții cu morții… și vii cu văduvele.
* Știai că? Dacă ești slab, te îngrași! Dacă ești gras, slăbești! Dacă ești prost, te obișnuiești!
* – Bună ziua! Aș dori să-mi fac un tatuaj. Doare?
– Depinde de zonă.
– Păi… sunt din Oltenia.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
