1.O flagelare în amurg
Am întîlnit prima oară expresia „entre chien et loup” pentru a numi amurgul pe la începuturile adolescenței citind un roman istoric franțuzesc pre limba sa. Îmi plăcea cum sună, dar nu o înțelegeam, așa că am pornit un fel de cercetare lingvistică pînă m-am lămurit. Mi-a plăcut și mai mult. Apoi, de-a lungul vieții, de cîte ori dădeam peste ea, simțeam o mică bucurie, poate și în amintirea micului lingvist amator. Nu am mai dat peste ea de multă vreme. Pînă în week end, cînd mi-a fost recitită opera poetică a lui Dorin Tudoran. Și într-o poezie din tinerețe folosea formula! Pînă la urmă, poemul acesta s-a scris datorită lui Dorin, așa că se cuvine să i-l dedic…
O flagelare în amurg
Poetului Dorin Tudoran
Da, vremea e între cîine și lup,
strașnic spatele îmi e biciuit
cu nuiele de alun și multe de sînger –
pielea crapă, fibrele roșii se rup,
spinarea umflată pare că plînge
cu lacrimi sărate de limfă și sînge…
Vîntul suflă rece pe pielea mea arsă
mă lasă în urmă și eu mereu sînger,
și poate e mai ușor drumul spre casă
cînd cad în urmă pene moi de înger.
30 Mai 2022, în Iași
2.De la prieteni… Amalia Achard
Am primit un grupaj nou de la poeta Amalia Achard. Dacă nu mă înșeală memoria. sesizez niște schimbări față de poemele din volumul citit acum nu multă vreme. Versurile, chiar și în poemele scurte, par să aibă o anumită amploare, un fel de corporalitate proprie. Iar tonul este mai ardent, ca să spun așa. Nu că AA ar fi vreodată polară!
Sânge arzând de mii de dorinți
am o mie de vieți de trăit
o mie de drumuri de străbătut
o mie de gemete de gemut
înainte de a devora zorii
la ora posibilului!
______________________
Vântu-mi zâmbește în plină figură.
Lumina ṣi-a dat umbrele la cârpit
a secat roua în care îmi spălam
febra, frica, transpirația din priviri.
Lapalisada miliardelor de zbateri.
Undeva se sting niște voci.
Nu pe mine mă invită la tăcere
eu am încă de așteptat
atâta timp cât mai stă ora asta pe ceas
secunda asta, în singurătatea absolută
nelocuibilă și totuși primitoare
printre acești copaci calcinați
care încă beau seva amară
pentru calmul din spatele
acestei porți verticale în ciuda a toate
pentru malițiozitatea oglinzilor care mă multiplică
și îmi spun: «Uite, ne jucăm de-a numărul de ordine!»
Aștept ṣi zâmbesc. Încă.
_________________________
(Unui poet)
Cuvântul tău
e smuls din copilăria mării
din bâlbâiala zborurilor
din senectutea anotimpurilor
eṣti picătura de miere din fiere
purtător de cuvinte cum, cândva
purtătorii de apă
punte de armonie
între oameni
mesager al luminii care
împrăștie azurul – eșarfă
de extaz,cântec de mătase
închinare în casa
cuvântului dăruit.
3.Eu sunt Ave
Aseară eram așa de grăbit să mă prezint încît am dat o informație incompletă. Aș fi putut apărea și prin punerea sîmburelui de avocado în pămînt, dar ar fi durat mult și nici rezultatul n-ar fi fost sigur. Prin urmare, sîmburele a fost crestat cu un cuțit la unul din capete, în crăpătură au fost introduse două scobitori, apoi a fost pus într-un pahar cu apă. După cîteva zile a încolțit. Abia atunci a fost pus într-un vas cu pămînt. Și așa am apărut eu. Cum ați văzut, am crescut deja destul de înalt în șapte săptămîni. Omul care stă de vorbă cu mine mi-a făcut o altă poză, ca să se vadă mai bine cît de mare sînt…
Omul care stă de vorbă cu mine m-a lăsat să-mi aleg viitorul. Mi-a spus că dacă vreau să mă fac mai gros și mai rămuros, ca să pot purta mai multe fructe, trebuie să mă reteze la vreo două palme de la pămînt. Dar dacă vreau să rămîn mai subțire, mai înalt, mai zvelt, nu e nevoie de nici o intervenție. Mi-a spus să mă gîndesc. M-am gîndit repede și i-am spus că vreau să fiu zvelt. A spus că e ok, că înțelege alegerea mea și că oricum este și un răgaz dacă mă răzgîndesc. Dar eu știu că nu mă voi răzgîndi…
4.Bancurile săptămânii…
Dacă cineva îți va spune vreodată că munca ta este neprofesională, amintește-i că Arca lui Noe a fost construită de un amator, iar Titanicul a fost construit de profesioniști…
Borfașii amatori jefuiesc o bancă… cei profesioniști înființează una!
Cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri, în timpul dragostei şi după pescuit!
Când se îmbolnăveşte o femeie:
– Sunt bine, doar puţin obosită…
Când se îmbolnăveşte un bărbat:
– Ascultaţi la mine, dragii mei. Acestea ar putea fi ultimele mele cuvinte…
Dacă iubeşti două persoane în acelaşi timp, alege-o pe a doua. Dacă o iubeai pe prima, nu ar mai fi existat a doua!
– Doctore, după ce-mi pun ochelarii pe care mi i-aţi recomandat, voi putea citi?
– Desigur.
– Ah, ce bine. Până acum n-am ştiut să citesc!
– Bulă, ce înseamnă să fii diplomat?
– Să te gândeşti de două ori înainte să nu spui nimic…
Soacra: – Am trecut ieri pe lângă casa voastră.
Nora – Mulțumesc frumos…
Patronul unei companii discută cu o tânără care căuta de lucru:
– În primul rând, firma noastră este obsedată de curăţenie, zice patronul. V-aţi şters picioarele pe covoraş înainte de a intra aici?
– O, da! Bineînţeles!
– În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noştri sinceritate: Nu există nici un covoraş la intrare!
O blondă este întrebată la ora de religie:
– Câte porunci există?
– Zece.
– Şi ce se întâmplă, dacă nu respecţi una dintre ele?
– Rămân nouă!
La telefon:
Ea: – Ce faci, dragă?
El: – La Spitalul de Urgenţă.
Ea: – Aoleu! Cum la Urgenţă? Ce faci acolo?
El: – Fac la dreapta, pe Floreasca
Medicul:
– Întoarceţi-vă spre geam şi scoateţi limba!
Pacientul:
– Înţeleg să scot limba, dar de ce trebuie să fiu îndreptat spre geam?
Medicul:
– Nu-l suport pe tipul de vis-a-vis…
– Gândeşte-te, dragă, zece ani şi nici o ceartă!
– Ştiu, laș ticălos ce eşti!
Un angajat către şef:
– Sunt angajat la dumneavoastră pe jumătate de salariu, de aia vă rog să urlaţi la mine cu juma’ de voce!
– Eu şi soţia mea suntem împotriva folosirii bătăii pentru educarea copilului.
– Şi noi la fel. Pe-al nostru nu-l batem decât atunci când suntem în legitimă apărare!
– Domnule notar, la sfârşitul testamentului scrieţi că la mormântul meu vreau să cânte o orchestră de 100 de persoane.
– Şi, ce muzică doriţi să ascultaţi?
În pădure se plimbă un poliţist deştept, un poliţist prost şi Alba ca Zăpada. Dintr-o dată apare lupul şi îl mănâncă pe unul dintre ei. Pe care?
– Pe poliţistul prost?
– De ce?
– Pentru că ceilalţi doi există numai în poveşti.
– Dumneata câte sticle de bere bei pe zi? întreabă doctorul.
– Opt până la zece sticle…
– Colosal! Eu nici apă nu aş putea să beau atâta!
– Păi, apă nici eu n-aş putea să beau…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
