1.Romanul „Băgău” pe scena Teatrului din Craiova…
Tocmai s-a încheiat cea de-a unsprezecea ediție a concursului Tineri regizori, tineri scenografi români, organizat de Naționalul craiovean. În urma jurizării, regizorul Bobi Pricop și scriitorul Nicolae Coande, secretarul literar al teatrului, au declarat cîștigător proiectul punerii în scenă a romanului Băgău de Ioana Bradea – regie Cristina Giurgea, scenografie Ioana Ungureanu. Mi-a plăcut foarte mult romanul la apariție, acum cîțiva ani l-am și recitit. Cum e amplu și relativ laborios în compoziție, bănuiesc că regizoarea va face un decupaj. Sînt foarte curios cum anume.
2.Sonete…
Ticălosul ăsta mic de paisprezece versuri nu m-a lăsat să dorm – am adormit tîrziu, cu gîndul la el, și m-am trezit prea devreme, tot cu gîndul la el. Așa că a trebuit să-l scriu, așa, cu noaptea în cap…
Sonetul ORA
La focoasa Leonora,
pe blănița de angora,
bani peșin dai doar cu ora
și e bonus mandragora –
de aici pînă-n Andorra,
făr-a ocoli Sephora,
bluesul, menutul, hora,
după pohta tuturora…
Îi ginesc acuma nora,
că-i meduza, că-i pandora,
serv voi fi amîndurora!
Ay, frumoasa Leonora
mult își mai iubește nora –
fericită fii, senora!
Sonetul RT
Mi-am dat seama de ceva vreme că este imposibil să scriu sonetul W, dar asta nu înseamnă că nu m-a chinuit încercarea. A ieșit desigur ceva groaznic, rimele, în trei sonuri englezești, unul germanic, altul slav, păreau lipite la versuri românești. Sper că n-am lăsat urme pe undeva. În schimb, a sosit acest sonet în RT, cumva de la sine…
Sonetul RT
Pe punte, într-un pașnic cort,
stătea fălosul Van den Kurt –
adesea el intra și-n port,
corsar era, nu vreun mancurt!
Pe urma lui umbla Jean Bart,
pe mări și-n fiecare port,
și n-adormea deloc în cart,
chitit să-l prindă viu sau mort.
Și într-o zi frumoasa Mirt,
geloasă pe hoinarul Kurt,
iscoade întîlni prin birt…
În lanțuri, ca un biet mancurt –
și spuse Bart sugînd din spirt:
spînzura-ți-l – sus și scurt!
- Eu sunt Ave! (9)
Am împlinit treisprezece săptămîni. La aniversarea trecută, s-a grăbit Marco să anunțe. Dar nu ca să mi-o ia înainte, ci pentru că s-a bucurat că am mai crescut și că am primit daruri. Îmi place bastonul, chiar dacă este provizoriu. Omul care stă de vorbă cu mine a aflat de pe internetul oamenilor că există un magazin la care au bastoane, de diferite lungimi și grosimi, din bambus, iar următorul va fi unul cumpărat de acolo. Sigur, acel baston a fost tăiat dintr-un copac viu, dar măcar se va încălzi de la mine. E ceva ciudat cu oamenii ăștia, mulți iubesc copacii, pădurile, parcurile, dar, în același timp, oamenii sînt de multe sute de ani principalii dușmani naturali ai noștri… Mă voi documenta bine și voi scrie despre asta. Dar vreau să închei cu o veste bună – în ultima vreme, am crescut mai puțin în înălțime, dar s-a mai dezvoltat coroana, au mai crescut crengile laterale.
3.De la prieteni – Părinții, cărțile și timpul… Gabriel CHIRIAC
Cînd îi dă răgaz lucrul lac cel de-al patrulea roman, pe Gabriel îl mai vizitează cîte un poem. Cum a-a întîmplat de curând… A fost o vizită foarte reușită. Între timp, i-am citit și manuscrisul unui volum de poezii cumva în manieră japoneză. Un volum excelent…
Părinții, cărțile și timpul
Părinții îmbătrânesc
pagină după pagină
cu zile măsurate-n propoziții
și ani în fraze
rând cu rând
sintaxa vieții trăită
de când lumea în
indicativ, conjunctiv
optativ sau prezumtiv
adjectivul, iluzorii clipe
predicatul, secundele ardente
epitetul, risipirile în van
conjuncția, dorul și plăcerea
și-ncorporate într-o interjecție
speranța și bucuria trăite frumos
„ai citit prea mult”
mama nu mi-a spus asta niciodată
4.Tot de la prieteni – Sonetul VII, de William Shakespeare
Și iată cel de-al șaptelea poem al marelui poet și dramaturg în versiunea românească a poetului Adrian Vasiliu. O vorbă auzită mai de dimineață spune că dacă ai șansa să citești duminică un poem ața de bun, vei avea parte de o săptămînă aidoma…
Sonetul VII
Lo! in the orient when the gracious light
Priviți! la est, când astrul grațios
Urcă pe cer, cu ochii fiecare
Aduce-omagiul, pune respectuos
Privirea-n slujba maiestății sale;
Abruptul bolții sprinten înfruntând
Ca omul plin de forță și curaj,
Lumea încă-l adoră, urmărind
Pe cer superbul lui pelerinaj;
Când însă carul său va declina
Ca omul obosit, pierind din cer
Aceiași ochi, admirativi cândva
Privirea-și vor întoarce de la el.
La fel și tu, murind într-un târziu
Uitat vei fi, de n-o să ai un fiu.
Traducere: Adrian Vasiliu
5.Bancurile săptămânii… Iar râdem pe răcoare…
Dacă am rîs noi pe marea caniculă, ce ne împiedică să rîdem pe răcoare? De cîteva zile, aici, temperatura stă în jutul a 32 de grade…. Rîdem cu un megagrupaj de la Cezar Straton, iar gluma grafică e că sînt breslele mai solidare cu noi decît benzinarii. Îi mulțumim lui Ion Fercu pentru pont!
-Eu îmi sărut soția în fiecare zi, înainte să plec la muncă. Tu cum procedezi?
-Eu? O sărut după ce pleci tu.
Ăștia mici, de 12 ani, cântă: „Buzele tale, două petale…” Eu, la aceeași vârstă, cântam: „oac, oac, diri-diri-dam…”
Soția: – Iubitule, vreau să-mi pun doi dinți de aur, ce zici?
Soțul: – Mda… unul sus și unul jos, apoi îi sudăm…
-Iubitule, am lăsat ieri în frigider două sticle cu pălincă, de ce astăzi este numai una?
-Pentru că n-am văzut-o…
Se zice că sexul te ajută să trăiești mult… Închipuiți-vă cât sex face regina Angliei, sau Iliescu!
După ce mi-am probat toate costumele de baie, am decis că, vara asta, cel mai bine ar fi să merg la munte.
Un bărbat s-a lăsat de fumat. În 6 ani, cu banii economisiți, și-a luat o mașină. A doua zi a murit în accident. Haideți la o țigară!
Dă-mi Doamne bani să merg la plajă în România, nu prin străinătate ca toți săracii…
Când o femeie spune: „corectează-mă, dacă greșesc!” este o capcană!
Cică fetele cu țâțele mici sunt mai harnice, pentru că nu pot sta cu mâinile-n sân!
-Ionuț, numește 5 animale care trăiesc în apă.
-Broasca…
-Foarte bine, alte patru animale?
-Mama ei, tatăl ei, sora ei și fratele mai mic…
Un excursionist vede un cioban înfipt pe gânduri, în mijlocul pășunii, fără turmă, și îl întreabă:
-Da’ ce faci aici, bade?
-Mă gândesc!
-Dar unde îți sunt oile?
-Na, la asta mă gândesc!
-De când am divorțat, nu mai pot dormi.
-Îți lipsește mult, nu-i așa?
-Nu… a luat patul.
-Iubiiii…, vecina a primit o poșetă foarte frumoasă! Îmi cumperi și mie una?
-Îmi pare rău, dar a fost ultima…
-Și după facultate, ce ai de gând să faci?
-A doua facultate.
-Și după a doua facultate?
-Un master.
-Și după master?
-Un curs de frizerie-taximetrie.
Oare amu, cu variola maimuței, tre’ să ne înscriem și la veterinar sau rămânem pe medicul de familie? Numa întreb…
Abia aștept salariul să mă sparg în figuri: fac salată cu roșii și verdețuri românești!
Ce Tesla? Ce pilot automat? Bunicu adormea în căruță și se trezea acasă.
Atunci când ești trist/ă, gândește-te că undeva, pe lumea asta, un prost trage de o ușă pe care scrie: „Împinge!”.
Ce bine este să nu faci nimic și după aceea să te mai și odihnești.
Bărbatul bate la ușă:
-Deschide, fă, femeie, ușa!
-Nu, că bărbatul meu îi pe balcon, fumează!
-Nebuno, deschide-o c-o bătut vântul și-am picat jos.
Atenție! Vorbitul fără greșeli gramaticale va fi considerat defăimare la adresa conducătorilor!
Nu se mai numește „infidelitate”, ci „operațiune sexuală specializată pe teritoriu străin”.
Discuție la birt:
-Băsescu a tăiat salariile și pensiile. Oare există în istorie un conducător mai rău decât el?
-Burebista. Ăla a tăiat viile!
Râdeați de bunicii noștri analfabeți când puneau degetul să semneze… Acum îi zice amprentă digitală.
Numai în limba română poate fi întâlnit un asemenea grad de rudenie: o mamă de bătaie soră cu moartea.
Cum definesc românii munca? Pauza dintre țigări…
-Vă surprindeți vorbind singur?
-Sigur.
-Acasă sau la serviciu?
-La serviciu.
-Ce lucrați?
-Sunt profesor.
O soție geloasă către soț:
-Cum vezi o „bunăciune”, uiți că ești însurat!
-Dimpotrivă, atunci îmi amintesc!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
