1.Lansare de carte – „Simfonia mută”, de Nichita DANILOV…
Miercuri, 6 iulie, de la ora 18, la librăria Cărturești din Pallas, a avut loc lansarea volumului de povestiri Simfonia mută al poetului și prozatorului Nichita Danilov. Invitați, în afara autorului, Toni Hrițac și Șerban Axinte… Întîlnirea a fost moderată de Violeta Cincu.
- Eu sunt Ave! Iar eu sunt Marco (3)!
Se apune că noi, pisicile, ne gîndim numai la propria noastră persoană. Că sîntem egoiste, chiar egocentrice. Dovedesc chiar acum că nu este așa! Nu voi scrie despre mine aici, ci despre Ave, în care văd deja un prieten. El a împlinit la finele săptămînii douăsprezece săptămîni, deci trei luni, și încă este emoționat. De ziua lui, a primit mici cadouri. I s-a mai pus pămînt pînă aproape de buza de sus a vasului. Iar omul care stă de vorbă cu noi a căutat toată săptămîna un baston. N-a găsit, erau fie prea scurte, fie prea strîmbe, iar de plastic nu a vrut să folosească. Din fericire, vineri seara, a adus femeia care stă de vorbă cu noi un baston, din lemn, cilindric, poate un pic cam scurt. Dacă Ave va continua să se înalțe în ritmul de acum, peste vreo două luni, va trebui pus unul mai lung. Dar deocamdată, această urgență a fost rezolvată. Mă bucur foarte mult, Ave chiar merită ajutorul nostru, al tuturor…
3.De la prieteni – Liviu Ioan STOICIU: Poeme din „Luare aminte”…
Nu țin contabilitatea riguroasă a creației colegilor mei de generație, dar la o privire oricît de sumară este evident că Liviu Ioan Stoiciu este cel mai productiv dintre ei. Aceasta nu este, desigur, o judecată de valoare, ci una de existență. Dar judecata de valoare începe din momentul în care constat că poetul și-a fixat de la primele volume, „La fanion” și „Inima de raze”, ștacheta foarte sus și aceasta a rămas acolo pînă la acest volum, apărut la sfîrșitul primăverii – „Luare aminte” (Editura ROCart, 2022). Între timp, poetul a mai publicat și vreo zece excelente volume de proză și memorialistică… Îi mulțumesc că mi-a trimis și versiunea electronică a cărții, am putut s-o citesc și prin efort propriu. Desprind două poeme din volum…
1.O bestie
Îşi pierde, pe zi ce trece, din substanţă, altfel
nu-şi explică – nu-i mai arde de nimic, în fiecare oră
se prăbuşeşte moral, abia spre seară îşi
mai revine, îşi distrage atenţia, dar noaptea reuşeşte să
se descarce complet şi e normal să o ia
dimineaţa de la capăt, să redescopere ce e mai supărător.
O porcărie. Degeaba are impresia
că răspândeşte iraţionalul în lume şi îl mai guvernează. E
convins că el se află în toate câte există,
reunind începutul cu sfârşitul, şi i se dă dreptate. Dacă
moare el, dispare fiecare
lucru – de aceea tremură toate de frică, întru totul
supuse, stau sub lovitura
lui. Numai că şi lui îi e frică de el însuşi şi stă
retras, nu-l mai găseşte nici dracul când îl
cauţi, unde a ajuns? Acum e dat la munci sub un mal,
vrea să-şi ridice o casă de vacanţă în
lumea lui? Totul
e cât se poate de neplăcut. Nu-şi explică de ce-i e
atât de rău, a pierdut din calităţi,
are o stare sâcâitoare de haos, pe care şi-o stârneşte,
modelele de gândire logică nu-l mai
ajută, nu mai ştie ce demersuri trebuie să facă pentru
a trage concluzii valabile. Şi nici cum se
operează corectări, atunci când apar discrepanţe. „Înainte,
laşule, mişcă-te înainte! Nu da înapoi!”, aude –
şi-şi acoperă urechile.
Ce se zvârcoleşte în el e o bestie.
2.Un păcat mic
Acesta este un păcat mic, zice tânărul, rob sieşi — şi-şi
ridică, deasupra capului, cuţitul
însângerat, după ce şi l-a înfipt în inimă şi l-a scos
icnind, căzut în
genunchi. În faţa oglinzii dulapului. Ce
am vrut să demonstrez cu asta, Moşule? Linge
sângele de pe cuţit, „are gust bun”. E o dovadă de iubire.
Aici, unde domnesc plecăciunile pe
covoare roşii. Fapta mea vine din trecutul mai îndepărtat,
care mocneşte sub cenuşă. Matale
ştii toate aceste lucruri mai bine ca mine: te rog, deschide
fereastra! În duh.
Moşul îşi face cruce: eşti martor la întoarcerea
ciocârliilor acum, fiule, către cine vrei să te îndrepţi? Oprit
la lumina tremurătoare a unei candele.
Ciocârliile te vor călăuzi, oricum, greşit — trei zile
mai târziu. Să trimiţi o telegramă,
dacă ajungi, în genul:
„Am sosit la Moscova, totul e bine.”
4.Tot de la prieteni – Brîndușa PALADE…
Am avut o experiență interesantă. Citisem un articol despre dinozauri și cînd am primit poemul Brîndușei, lectura acestuia mi-a fost perturbată o vreme de lectura anterioară! Dar pînă la urmă, m-am eliberat de efectul de halou. Bun poem…
sfîrșit de epocă
Sonntag. Vacarm.
Tiranozaurul fugit cu soața face autostopul
pe drumul surpat. N-am fost contemporani cu dinozaurii
semenii lor cu aripi rupeau sticle de whisky în baia de aur.
Au trăit trei zile. La garnizoană cu pâine uscată fluturi.
Cine misterioși trăgeau
în tiranozauri cu cozi lungi.
Un lac nins în rai
neterminat de fulgii
îngeri
Brîndușa Palade (3 iulie ’22)
5.Bancurile săptămânii…
Mare ședință la sediul poliției. Comandantul spune: „Miine avem tragere. Vom merge la poligon cu un camion cu remorcă. Ofițerii vor merge în camion, iar subofițerii în remorcă. Plecarea camionului va fi la ora șapte. Ceva întrebări?” „Da, spune un subofițer. Remorca la ce oră pleacă?”
Rașela, pe patul de moarte: Ițic, dragul meu, dacă tot mor, spune-mi: m-ai înșelat, tu, vreodată? Ițic, contrariat: Și dacă nu mori?
Rabinul îl întreabă pe micul Isaac:
– Ce-ai vrea tu să te faci cînd vei fi mare, dragul meu?
– Visez să fiu miliardar, ca tatăl meu!
– Păi, de cînd e tatăl tău miliardar și eu nu știu?
– Păi, nici nu e, Rabi, dar el asta visează tot timpul…
La ora de biologie, profesorul îl întreabă pe Ițic:
– Știi cîte membre are măgarul?
– Patru, domnule profesor.
– Și cum se numește un astfel de animal?
– Patruped, domnule!
– Tu cîte membre ai?
– Tot patru, domnule.
– Și tot așa te numești?
– Nu, domnule! Levenson!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
