- Începe boicotul popular?
Reacțiile politrucilor noștri sînt chiar mai jalnice decît „eforturile” pe care le-au comis pentru aderarea la Spațiul Schengen. Dar pe mine nu mă interesează nici scuzele lor, nici încercarea de a da vina pe alții, pe oricine, nici noile lor promisiuni că „vor face totul”. Au mai făcut și rezultatul ne-a fost servit pe tavă ieri. Cu președinte liberal, premier, ministru de Interne și de Externe asemenea, e limpede că PNL va deconta costurile eșecului, deși acesta este unul care se întinde pe mai bine de un deceniu, vreme în care s-au perindat pe la guvernare și aliații lot de acum și alte partide, bașca UDMR care a guvernat cu toți ceilalți.
Nu e însă nedrept că vor deconta cea mai mare parte a dezastrului – și nu doar pentru că sînt la principalele butoane, ci și pentru că, în tot acest interval, am avut șansa celui mai favorabil moment. Pe care l-am risipit. Nu intru în detalii pentru că nu mă mai interesează deloc faptele de arme, niște biete săbii de lemn, nici vorbele politrucilor și nici măcar cele ale agenților de propagandă, porecliți lideri de opinie și jurnaliști, aflați în slujba lor. Mă interesează mai mult reacțiile populare, cele de la firul ierbii. Iar acolo apele sînt mai agitate chiar mai mult decît pe vremea pandemiei și a izbucnirii crizei energetice. Pe paginile de socializare ale celor patru agenți ai neantului, dar și pe cele ale altor politruci, au fost postate mii, poate zeci de mii de comentarii critice, multe dintre acestea cerînd demisia corifeilor ne-aderării. Nu va demisiona nimeni, desigur, pentru asta ar fi necesară onoarea, or de unde onoare la niște păpuși nepricepute, obediente, mineralizate în propriilor jocuri de interese?
Mai importante mi se par însă reacțiile care anunță un posibil boicot al produselor și serviciilor austriece. Am văzut pe net sute de asemenea declarații individuale. Ba chiar am văzut și unele mai coordonate. Un comunicat al clubului Universitatea Craiova anunță mularea conturilor de la Raiffeisen Bank, renunțarea la aprovizionarea cu combustibili și piese de la OMV și renunțarea la Austria ca loc pentru cantonamentul de vară. Iată niște oltenii hotărîți! Bănuiesc că exemplul va fi urmat, comunicatul clubului a avut un succes uluitor în primele 12 ore de la postare. Aici la Iași, președintele celei mai mari Asociații de Proprietari din zona centrală a anunțat rezilierea contractului de închiriere de spațiu către Raiffeisen Bank, dar și către Mega Image, care e un fel de victimă colaterală, după cîte știu e un lanț belgian! Și își va alimenta autoturismul de la orice alte benzinării decît OMV, indiferent de preț.
Cum capitalul bancar este foarte sensibil, poate mai sensibil decît cel uman, cele două mari bănci cu capital austriac din România au sărit cu comunicate de scuze și de iertăciune pentru decizia autorităților din țara lor, pe care „n-o înțeleg”, mai ales că relațiile de tot felul, dar mai ales economice, dintre cele două țări sînt foarte bune. În opinia mea, aceste relații sînt chiar prea bune pentru partea austriacă și extrem de proaste pentru noi. Poate a venit vremea să schimbăm ceva din acest punct de vedere…
2.Dorin SPINEANU – 7 ani de la plecare
Acum șapte ani, un telefon mi-a adus trista veste a plecării lui Dorin, unul din cei mai buni prieteni pe care i-am avut. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Am făcut în zilele următoare cîteva postări din poeziile lui Dorin, poezii supraviețuitoare, pentru că în primele zilele ale postrevoluției, poetul și-a distrus cele cinci sau șase volume manuscrise, pe motiv că venise vremea prozei și a presei. Din fericire, mi-a dat spre păstrare cîteva din caietele sale, în care sînt cam două volume de poezii. Și, da, a publicat cinci cărți de proză și a făcut presă cu o frenezie rară. Domnul să-l aibă în pază…
Nu cred că între ianuarie 1990, cînd și-a distrus cele 5 – 6 volume în manuscris, și textul pe care îl reiau acum, Dorin nu a mai scris poeme. Oricum, eu nu am văzut altele. Chiar dacă avea să mai trăiască vreun an, e limpede că are un indiscutabil aer testamentar…
O ultimă filă: Ultimul poem (2014)
[Dorin nu mai scria de mînă, cu excepția caietelor și a dedicațiilor, de peste 30 de ani. Folosea pentru producțiile destinate altor ochi robusta sa mașină de scris Olivetti, albastră. Și, totuși, această ultimă filă, acest ultim poem, că poem este, tulburător de sumbru, cu o notă de optimism final, a fost înmînată destinatarei scrisă de mînă. E ca un testament. Îi mulțumesc vechiului meu prieten Silviu Lupescu, cumnatul lui Dorin, că mi-a încredințat această bijuterie cu sufletul scos în afară.]
Bufnițele se cam căcau pe oameni din copacul acela salvat tot de ele…
Pînă la urmă, era copacul lor, nu al nu știu ce Case de Asigurări de Sănătate.
Una dintre ele a căzut.
S-a auzit un bufnet sec care a răsunat în capul Icăi ca o bombă atomică.
S-a dus, săraca Ica, a luat bufnița grea, aia mai clipea încă și, în fine, doamna Ica a priceput: MOARTEA NU CONTEAZĂ, CONTEAZĂ CINE TE ȚINE ÎN BRAȚE ATUNCI CÎND EȘTI PE MOARTE.
Și Ica a plâns puțin, a îngropat bufnița în curtea ei și a plantat un alt copac.
Care s-a umplut de bufnițe mici și jucăușe.
- Adrian GRAUENFELS traduce din poezia lumii
Cum știm, prietenul nostru, excelentul poet Adrian Grauenfels, este și un traducător de poezie de mare calibru, Unele din poeziile traduse de el au apărut și pe blogul meu. O mică parte, Adrian a tradus probabil peste 1000 de poezii. Din fericire, nu le-a ținut doar pentru el,. tocmai a apărut al zecelea volum, care cuprinde poeții Școlii de la New York, poezie arhaică, zona LGBT etc. Fiecare curent și autor beneficiază de prezentări. E de la sine înțeles în cazul lui AG că imagistica e pe măsură. El spune că va fi ultimul volum de traduceri, dar eu sper că nu va fi așa!
4 .De la prieteni – Brîndușa PALADE…
Prietena noastră Brîndușa este de vreo săptămînă la safari în Kenya, dar cum vedem, asta lasă și urme lirice. E important că nu ne-a uitat! Enjoy!
noaptea începe o fiară
m-am întors iar cu rochia udă din triburi
în ritm cu lumea
locuiesc singur plătesc tot dar vreau
să dansez nu-mi pasă că
ei mă văd ca pe ziua când le-a zâmbit luna
iar ții un speech ai fi
fost președinte smart yet unwise (din același trib)
primăvara crește o
altă zi sfâșiată de pisicile mari bună de purtat
rochia plus colierul de la tine în mișcări de
fals
visez că sperii o zebră discul zeu
la tropice
se roagă maimuțe sau plâng
(4 decembrie ’22)
- William Shakespeare – Sonetul XXVI
Cu regularitate de metronom, poetul Adrian Vasiliu trimit cîte o nouă traducere din minunatele sonete shakesperiene…
Sonetul XXVI
Lord of my love, to whom in vassalage
Stăpân iubit, pe care îl slujesc
De-al cărui merit sunt legat pe drept,
Îți scriu acest mesaj să-ți dovedesc
Că-ți sunt supus, nu că sunt înțelept.
Atât vreau să-ți slujesc, că mintea mea
Este de-a dreptul goală vrând s-o spună,
Însă eu sper că-n măreția ta
Ierta-vei goliciunea pân’ la urmă.
Până ce steaua, mie rânduită,
Mă-ndrumă cu astralul ei aspect
Și-acoperă iubirea-mi zdrențuită
Să pot fi demn de-al tău plăcut respect.
Atunci , cât te iubesc voi arăta;
Până atunci, nu trec prin fața ta.
Traducerea: Adrian Vasiliu
6.Tot de la prieteni – Nechifor BUGEAC HRONICARIU
Ehei, vrednicul nostru Hronicar a ajuns să dea sama de răzmerița den împărăția Chitai…
De răzmerița den Chitai și fățărnicia unor hronicari
Mare vuiet vine den împărăția Chitaiului, unde s-au răsculat norodul împrotriva lui Galbin-Împărat, căruia i se mai đice și Ci-ți Imping. Ci direptatea iaște de partea zavistiei, iară mulți hronicari ađi aduc cuvinte de laudă bine cuvenite acelora carii au îndrăznit să se rădice improtriva nemernicei stăpâniri ale Tarafului de-a Stânga den Chitai. Ci numai unul iaște nacazul: că mulți den aceia carii ađi au drag de norodul den Chitai și le țin partea, alta nu-s decât niste fățarnici; că atunci când s-au răsculat vizitiii împrotriva lui Trudău-Vodă i-au făcut pre aceia de ocară, iară când norodul românesc s-au răsculat împrotriva lui Arafatie, procletul, i-au chemat pre oamini cu voroave de batjocură, ca „făcând vrerea lui Putină” au „șoșocari”. Deci ne înfrățim și noi cu norodul den Chitai, așa cum ne-am înfrățit și cu aceia ce au eșit la noi împrotriva botniței, ci đicem sus și tare cumcă nu vom uita ce s-au pretrecut la noi, și că are să viie ceasul înfricoșat județului.
7.Tot de la prieteni – Ion DUMBRAVĂ
L-am cunoscut pe poetul Ion Dumbravă, la Tîrgu Mureș, pe la jumătatea anilor 80, oricum după 1985, cînd i-a apărut volumul de debut, pe care mi l-a dăruit. După 90, inima l-a adus la Iași! Ne-am văzut relativ constant, am făcut schimb cu cărțile noastre, pînă la un moment dat, cînd nu l-am mai văzut. Am aflat că revenise acasă. În octombrie trecut, a plecat dintre noi, lăsînd o operă, nu doar poetică – a mai publicat cărți de proză, memorialistică, jurnalistică culturală – bogată și interesantă. Din păcate, discreția sa proverbială nu i-a făcut un serviciu. Public mai jos două poeme selectate de prietenul comun, poetul, prozatorul și traducătorul Kocsis Francisko.
după o vară
se duce şi puţinul
ce-am sperat să-l am.
cu degete de ploaie
îmi bate
toamna la geam.
şi-i vânt. îi auzi mersul
în poticniri pe drum
cu urmele cenuşii
de ieri
înspre acum.
şi-i tot mai goală clipa
şi versul mai sărac
şi tot mai fără vlagă
e umbra
sub copac.
se trece cum trec toate
de parcă
nici n-au fost
şi-i tot mai frig în gândul
din rostul fără rost.
linişti
linişte de piatră mută
în adânc de ape reci
peste care nici o punte
nu te-ndeamnă să le treci.
linişte ca după moartea
ultimului zgomot surd
după ce îşi schimbă locul
polul nord cu polul sud.
linişte ca după viaţa
arsă în trăiri de foc
linişte de soare singur
şi străin de timp şi loc.
linişte ca în tăcerea
din cuvântul nerostit
ca-n căderea unei raze
în adânc de asfinţit.
- Rîdem din răsputeri…
Noaptea tîrziu, sună telefonul. Bărbatul: Dacă e pentru mine, nu sînt acasă! Nevasta ia telefonul și răspunde: Este acasă! Bărbatul: Ce ți-am spus femeie? Nevasta: A fost pentru mine!
–Am fost azi la psiholog.
-Și cum a fost?
-Bă, m-am descurcat bine. Cred că sunt bine.
-Ce ți-a zis?
-Păi mi-a desenat niște oi pe o foaie și mi-a zis să am grijă de ele până se întoarce el.
-Și ce ai făcut?
-Am desenat un țarc pentru ele și am plecat acasă.
Pe vremea covidului… Emmanuel Macron: „Rog toți cetățenii francezi să evite contactele cu persoanele în vîrstă!” Brigitte Macron: „Vii tu acasă, nenorocitule!”
-Mă, Gheorghe, de unde ai vînătaia aia de la ochi?
-Azi noapte, înainte de culcare, m-am rugat lui Dumnezeu, împreună cu nevasta…
-Bun, și?
-Na, cînd am ajuns la și ne păzește de cel rău, m-am uitat la ea!
Procesul (de la Schengen) continuă!
Informațiile le aveți deja, comentariile mele n-ar avea nici un rost. Voi ilustra numai cu această excelentă poză, pentru care îi mulțumesc profesorului Septimiu Chelcea…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
