1.RIP – Daniel VIGHI
Ne-a părăsit, într-un spital din Timișoara, scriitorul Daniel Vighi, coleg de generație și vechi prieten, Din generația mea n-au mai rămas mulți pe aici, iar pentru a-mi număra prietenii vechi s-ar putea ca degetele ambelor mîini să fie prea multe. Nu ne-am văzut de multe ori, poate de zece, dar acolo, la distanță, l-am simțit mereu apropiat. Poza atașară este din momentul în care ne-am cunoscut, în iarna 1979 – 1980, împreună cu alți colegi optzeciști, conduși de poeții Mihai Ursachi și Emil Brumaru, a ajuns șa mine acasă, unde a avut loc o plăcută și lungă adunare poetică. Cred că ultima oară ne-am văzut în 2008, la Timișoara. Dar între timp, am comunicat telefonic și electronic.
- 1 Decembrie
Din foarte multe motive, chiar și meteorologice, nu mă bucură că legiuitorii buimaci de la începutul post-revoluției au ales această dată drept zi națională. Din la fel de multe motive, inclusiv meteorologice, aș fi preferat 10 Mai. Cum aș fi preferat să fi optat pentru steagul cu gaură, ca un avertisment pentru conducătorii abuzivi… Iar cînd mă uit la fotografia de mai jos, încep să mă întreb dacă e ceva obișnuit ca dominioanele și coloniile să țină zile naționale,,,
- Un vechi prieten – Daniel MARIAN
Un poem excelent tocmai primit de la prietenul nostru. Cum i se întîmplă uneori, are titlul la sfîrșit…
la mine în bloc e o adevărată şcoală de arte şi meserii
fiecare locatar are rolul său bine definit în organigrama blocului
la parter sunt cei care cu urechea de pământ simt cutremurele
la etajul unu se desfăşoară hărţi tactice şi se prevăd războaiele
canicula taifunurile tornadele avalanşele ocupă întreg etajul doi
la trei sunt influencerii zvonerii trepăduşii de duminică
patru este rezervat integral celor cu încălzirea climatică
/greta are separat un penthouse pentru condiţii de muncă deosebite/
de la cinci până la şase se face în flux continuu politică
iar la şapte se combină dezbaterile electorale cu tehnicile
de prostire sistematică pe motiv de măi animalule sau prostănacule
la opt la se măsoară frigul întunericul foamea şi setea
iar la nouă se dau rezultatele şi se mai adaugă nişte viruşi
la zece stau proscrişii cărora nu le pasă de nimic ei când vor
să fluiere atunci chiar că fluieră până şi a pagubă dar tot fluieră
(deasupra blocului meu vrăbiile se însoţesc cu vulturii)
4 .De la prieteni – Nicoleta DABIJA
Dacă nu mă înșel în datare, e un poem scris la începutul lui septembrie în Creta. Un poem foarte bun, un poem care îmi place foarte mult.
un nor de ploaie lipit de creștet
am 44 de ani și un nor de ploaie lipit de creștet,
părul meu dansează cu el prin întuneric,
apoi mă bate pe umăr și-mi șoptește
despre o vietate ascunsă acolo,
precis dumnezeul pe care-l cauți –
instinctiv, îmi desfac picioarele.
dar oamenii cu buze subțiri îmi pândesc zborul,
de glezne îmi atârnă bolovani uzi,
mă prăbușesc cântând și ei râd
de fantoșa stricată din care curge umplutură cu miere.
un arhitect necunoscut și o iau de la capăt,
exersez pe o spinare aburită într-o noapte de iarnă,
corul cu buze subțiri intonează un imn pentru mine,
ți s-a ofilit floarea din pântece, străino,
tot ce era în tine parfumat, acum putrezește,
miroși a moarte, străino, a lut înăcrit,
ești o gâză, te-am putea îneca într-o linguriță de sânge,
ești o zgaibă uscată, te dăm jos de pe orice genunchi.
nu-i mai ascult, am 44 de ani, sunt bine, cel mult
o păpușă sexuală cu un nor de ploaie lipit de creștet.
- William Shakespeare – Sonetul XXV
Am ajuns la cel de-al douăzecișicincilea sonet, cam a șasea parte din întreg, iar dragul nostru traducător, poetul Adrian Vasiliu, nu se dezminte…
Sonetul XXV
Let those who are in favor with their stars
Nu au decât cei preferați de stele
Să poarte ranguri, titluri, cu mândrie,
În timp ce eu, lipsit de toate cele,
Trăiesc discret o altă bucurie.
Mari favoriți de curte răspândesc
Petale-n jur, în soare strălucind,
Orgolii zac în ei și-n mod firesc
La doar o încruntare-i vezi murind.
Războinicul de faimă-acoperit,
După victorii-o mie de-a clacat,
Din cartea de onoare-i răzuit
Și-i tot ce-a întreprins complet uitat.
Iubesc și sunt iubit, nu vreau mai mult,
Eu nu mă schimb, dar nici schimbat nu sunt.
Traducerea: Adrian Vasiliu
6.Tot de la prieteni – Nechifor BUGEAC HRONICARIU: De surghiunuirea ciripitoarei den livada de mere
Nemaipomenită gâlceavă se pretrece în lume, între Elonie Muscă și negustorii de mere. Că aveau aceștia den urmă loc pre Ciripitoare, iară de când au cumpărat Elonie ciripitoarea, au đis aceștia că au să se lepede de aceasta, neplăcându-le că Elonie îngăduie voroava slobodă. Ci poamele aacestea-s mere fermecate, precum cele ale lui Prâslea, și le poartă în pungă mai ales aceia de-a stânga și privind într-ânsele, au punându-le la urechi, vorovesc voroave minciunoase cu alții de teapa lor. Deci au đis negustorii de mere că nu mai vroiesc a-și striga marfa pre ciripitoare, iară acmu au hotărât și că, de nu le face Elonie pre plac, au să surghiunuiască paserea lui Elonie den livada lor. Ce are să se pretreacă, nu avem știință, ce numai una știm, cumcă Epstenie sieși nu și-au luat đilele.
- Rîdem din răsputeri…
Torpedou. Doi polițişti de la Rutieră opresc un moş cu o căruţă, hotărâţi să râdă de el: „Permisul şi talonul, vă rog!” Moşul ridică coada calului (care..,tocmai defeca): „Vă rog, serviţi-vă din torpedou!”
Gândire pozitivă. Doi poliţişti intră cu maşina într-un copac. Primul: – Bă, uite în ce fel e maşina noastră…, e zob! Al doilea: – Da bă, dar priveşte și partea bună. Primul: – Care poate fi partea bună!? Al doilea: – O să fim promovaţi de şefi că suntem – în fine! – primii la accident.
Viitor. O mamă vasluiancă, îl întreabă pe fiul ei, elev: Bini, măi Petruț, sâ poati!? Ai la toate materiile numai 4 sau 5, pi linie! Doar la englezâ văd că ai numai note de 9, de 10!? Tu ce vrei să ajungi în viață, copchilule!? – Cum ce, mamă!? Emigrant.
Transnistria. După o beție cruntă, un soldat rus cantonat în zonă îl sună, îngrijorat, pe camaradul lui de chef: – Vasea, noi aseară am băut bere? – Băut! – Dar votcă am băut!? – Băut, multă! – Dar am băut, oare, și coniac? – Băut! Că fac, moldovenii ăștia, un coniac excelent! – Dar combustibil pentru rachete am băut, la urmă !? – Cum să nu, băut… că e tot pe bază de alcool.. -Vai de mine! Dar tu ai fost azi la WC, Vasea!? – Nu! – Atunci, Vasea…te rog frumos, frate… nu te du! Că eu te sun, acum, din Tokyo!
O discuție…
-Aș vrea să avem o relație, dar înainte, am și eu o întrebare…
-Sigur, spune ea.
-Cu câți bărbați ai fost până să ne întâlnim?
-Păi…Dacă stau bine să mă gândesc, cred că 5, tu ești al 6-lea…
-A, nu e problemă, atât timp cât sunt doar șase băieți, e ok…
–Da… Știu… A fost o săptămână ușoară.
O partidă de golf
Moise, Isus si un bărbos mic joacă golf. Moise ia crosa și cu o lovitură elegantă trimite mingea în mijlocul unui lac. Imperturbabil, intră în lac, apele se despart și își joacă mingea.
E rîndul lui Isus. Și el ia crosa și proiectează mingea pe o traiectorie parabolica (parabola fiind specialitatea lui), mingea aterizează tot în mijlocul lacului, pe o frunză de nufăr, Isus liniștit, merge pe apa și își joacă mingea. Micul bărbos își ia crosa și cu o mișcare oribilă, din aia de tip care n-a jucat în viața lui golf, proiectează mingea într-un copac, de acolo ea ricosează intr-un camion și din nou de un copac, apoi pe acoperișul unei case, o ia pe un burlan și se rostogolește într-un șanț care se varsă în lacul de mai sus. Pe marginea lacului, un broscoi enorm înghite mingea. Deodată din cer apare un uliu care se repede asupra broscoiului și îl ia în gheare, pleacă cu el zburînd pe deasupra terenului de golf. Broscoiul, luat de amețeli, scăpa mingea care aterizează exact în gaură. Moise se întoarce spre Isus, acru :
– Uite vezi, de aia nu-mi place să joc cu tac-tu.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
