1.Creta, după trei ani…
23 august… Nu am mai văzut Creta de la sfîrșitul lui august și începutul lui septembrie 2019. De altfel, a fost ultima mea ieșire din Iași în general. În 2020, am ratat întîlnirea cu insula pentru că eram derutat de bomba chinezească cu guvizi. Mi-am luat bilete și în anul următor, doar că problemele cu ochii au făcut imposibilă depărtarea mea de oftalmolog cale de mai mult de o zi, două. Anul trecut nu am fost fizic acolo, dar cumva am fost, poate spectral, poate în proiecție, poate cumva telepatic, altfel e greu de înțeles cum am scris vreo cincisprezece povești filosofice cretane în absență completă. E drept că am avut o antenă foarte bună la fața locului. Le-am botezat desigur apocrife, dat fiind statutul meu ambiguu. Îi mulțumesc scriitorului Ionuț Cristache că le-a reluat la rubrica mea Semnele timpului din Gazeta Dîmboviței, de a cărei secțiune culturală se ocupă cu devotament și profesionalism. Dacă zeii vor fi binevoitori, mîine voi finaliza bagajele pentru călătorie și mîine seară voi ateriza la Heraklion, iar după vreo oră, voi fi la hotelul din Hersonissos…
2.Povești filosofice cretane din AD 2022…
Drumul cam lung, dar măcar aici e bine…
Scurta poveste a sutienului
N-am observat asta pînă acum –
dar femeile, toate femeile,
cînd ies tremurînd din apă.
își controlează atent sutienele,
nu contează dacă ies
din marea învolburată
sau din adormita piscină –
toate fac același lucru…
poate că asta se întâmplă
pentru că, la scara istoriei,
sutienul este o invenție recentă…
ea nu face acest gest banal,
ea are modelul sutienului
în veșnica sa memorie.
25 .08. 2022, Hersonissos
O analiză spectrală
Totul poate fi imitat, totul se simulează,
la război, în dragoste, în viața care trece
zi după zi prin noi…
totul, de la tandrețe la orgasm,
politețea e o minciună utilă tuturor.
Marea minte mereu, val după val,
cu fiecare curent ascuns în coama spumei –
e privilegiul ei de la începuturile lumii.
Există un semn care nu înșeală,
un semn al devotamentului, al devoțiunii,
trecerea mâinilor cu cremă ecran
pe pielea aprinsă a celuilalt trup.
Iar aceasta nu se uită nicicînd.
- 08. 2022, Hersonissos
3.Sorin Antohi 65 – La mulți ani!
Iată că, după ce a trecut prin vîrstele semnificative, prietenul Sorin a ajuns la o vîrstă respectabilă! Îi doresc „La Muli Ani!”, sănătate, inspirație și voioșie. Cu acest prilej, Dorin Tudoran a publicat pe blogul său o frumoasă evocare a relației sale cu Sorin. Amintesc că mă leagă de Sorin o prietenie nu chiar de jumătate de veac, dar de mai lungă de patruzeci de ani. Ne-a făcut cunoștință Luca Pițu, undeva pe lîngă stația de tramvai de la Fundație. După aceea, ne-am descurcat singuri. Pînă în 1990, cînd a părăsit Iașul, ne vedeam foarte des, chiar și de mai multe ori pe săptămînă. După aceea, ne-am văzut mai rar, dar am rămas mereu în legătură… Încă o dată, La Mulți Ani!
4.De la prieteni – Dorin Obreja: Poeme din „Visădorul”
Acum vreo patru ani, poetul, eseistul și jurnalistul Dorian Obreja a revenit la poezie, după o destul de lungă pauză. Am salutat revenirea, iar apoi, am avut prilejul să salut faptul că n-a fost un capriciu episodic. ci o revenire veritabilă. Acum cîteva săptămîni, a publicat al patrulea volum de la binevenita întoarcere. Normal că îl salut și pe acesta! Dacă nu mă înșel în prezumpțiile și concluziile mele, aș spune că ultimele trei volume alcătuiesc o trilogie, una alcătuită aproape exclusiv din poeme de dragoste. Observația m-a trimis către o întrebare care mă preocupă de la începutul vieții mele de poet – din ce este făcută poezia? Cum știm, s-au dat multe răspunsuri: din cuvinte, din imagini, din metafore etc. Acum însă cred, grație și acestei lecturi. că poezia este făcută din sentimente – dragoste, regret. melancolie etc. și că acestea se cer umplute de cuvinte, metafore și imagini. Preiau din volumul recent apărut – (Visădorul, Editura Timpul, 2022) cîteva poeme… Felicitări Dorian!
Visădorul
Alb
este visul,
roşu
e dorul;
niciodată
război
între aceste
roze
nu va fi –
ne vom iubi
în nesfârşite
cicluri
de metempsihoze.
……………………….
Dacă tot
e să nu mor,
voi deveni
singurul
şi sigurul
visădor…
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Tot înger, chiar căzut
Nici nu mai ştiu
dacă a fost aievea,
sau am visat…
Cadrul uşii
s-a înluminat
şi în el a apărut
îngerul alb,
altădată
atât de-aşteptat…
Cu o voce
blândă şi calmă –
de parcă inima-mi
ţinea în palmă –
mi-a şoptit,
silabă cu silabă:
– Am ve-nit
să te iau,
eşti
pre-gă-tit?
– O, nu! – în grabă
i-am răspuns,
mai am
de citit,
de scris,
de gândit,
de iubit,
de trăit…
– Fie, cum vrei,
dar trebuie să afli
că viitoarea dată,
ce nu se ştie când va fi,
nu eu o să mai vin,
ci îngerul cel negru,
incoruptibil şi integru,
şi nu vei mai putea
amâna cât de puţin!
…………………………
Acum, pendulez
între două stări:
pe de o parte, regretul
că nu am plecat
cu îngerul cel alb
spre Câmpiile Elizee,
chiar de-aş fi întrerupt
a vieţii epopee;
pe de alta, bucuria
că mai am ceva timp
de iubit, de scris, de trăit,
precum şi gândul
că acel care va veni,
chiar dacă negru, căzut,
e tot un înger
pentru sufletul meu
care poate, astfel,
nu va fi pierdut…
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Împărăţiile poeziei – eterne
Fericiţi
cei bogaţi
cu poezie:
între lume
şi dânşii
– nicicând
amnezie!
A lor este
a prezentului
împărăţie,
precum
şi cea
care-o să vie…
5.Bancurile și pozele săptămânii…
-Ce tatuaj doriți, domnule?
-Nu știu.
-Gîndiți-vă bine. să fie ceva care să vă placă toată viața.
-E definitiv?
-Sigur, eu fac treabă serioasă!
-Atunci, fă-mi vreo cinci sarmale!
Un diplomat israelian a făcut să surâdă comunitatea diplomaţilor la ONU. Reprezentatul Israelului, care era chemat să-şi susţină discursul, a declarat:
– Înainte să-mi încep discursul, vreau să vă povestesc o istorioară apropo de Moise. Când el a lovit stânca şi apa a început să ţâşnească, Moise se gândi: „Ce ocazie minunată să fac o baie!” Se dezbrăcă, îşi puse cu grijă hainele pe o piatră, apoi intră în apă. Când ieşi afară, hainele îi dispăruseră, furate de un palestinian.
Reperezentantul Palestinei uluit şi furios întrerupse discursul reprezentantului Israelului şi strigă:
–Ce tot povestiţi? Palestinienii nu erau acolo pe vremea aceea!
Israelianul surâse, apoi zise:
–Acum că asta e clar stabilit, pot să-mi încep intervenţia.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
