1.De acum un an… Povești apocrife cretane…
Se făcea că mă aflu pe plaja golfului protejat de lîngă portul din frumosul oraș Rethymnon…
Jocurile apei și ale memoriei
Văd cu o claritate nepămînteană golful
acela cu apa cea mai linișită de jur-împrejurul
țărmului cu dinți de ferăstrău și stîlpi de piatră…
Îți amintești cum repetam acolo acrobațiile noastre
din copilărie, cu apa mării pînă la umeri?
Și apoi, celelalte acrobații, aduse de trecerea vremii
peste minte, peste inimă și peste trupuri…
Scena balconului fără balcon, în apa caldă
și netedă, sub tipsia fierbinte a cerului –
publicul toropit nici măcar nu putea întrezări
atîta imposibilă frumusețe… Ochii nu pot vedea
ceea ce numai ochiul lăuntric poate să vadă.
27 Augusr 2021, Iași/ Rethymnon
Miezul poemului l-am scris acum două zile, dar mi-a luat ceva vreme lucrul la rame. E adevărat că n-am mai dat probe de magie de vreo două decenii, iar atunci au fost doar niște simple blesteme…
Magical Mistery Isle
Călătoria abia începe și darurile sosesc
grăbite să participe la proba aceasta veche
de mague, veche cît minotaurul, cît insula,
veche de cănd lumea, deși oamenii noi
o regăsesc cu aere trufașe de descălecători –
timpul e unul cu toate fețele sale, ca o întreită,
bandă a lui Moebius, ca un ghem strălucitor
fără de început, fără miez, fără de sfîrșit…
Mai întîi, cele trei frunze argintii de măslin,
uscate, dar nu de tot uscate, încă ușor elastice,
una la stînga, una la dreapta, la o palmă distanță,
iar a treia, mai jos cu o palmă, în triunghi perfect.
pe frunza din stînga, piatra roșie ca soarele seara,
pe frunza din dreapta, piatra care a dat numele,
iar dedesubt, piatra neagră, cea de tot dură,
iar apoi, cîte o lacrimă a mării peste aceste
pline de mister artefacte tocmai ridicate…
și deodată, ca din fum, apare fortul lui Nikos,
apoi crește Heraklion cu totul, se ridică semeț
Rethymnon și Chania, vechile zidiri de la Cnossos
și Hersonissos, apoi Spinalonga, defileul,
podișul și peștera megieșă, locul nașterii zeului,
se ivește treptat și țărmul zdrențuit de la Sud,
pe care nu l-am văzut pînă acum niciodată…
O hologramă care nu are nevoie de mașinării,
numai de obiecte vechi și de amintiri asemenea!
Și de ochiul lăuntric, dar tu știi bine că trebuință
este de doi, altfel imaginea e franjurată, mioapă!
29 – 31 August 2921, Iași/ Creta
2.Iar eu sunt Marco (5)
Iar voi scrie eu în locul lui Ave, deși a trecut de patru luni, a rămas tot cam sfios. N-ar fi putut să se laude că în ziua aniversară a primit un toiag nou, unul mai lung și mai robust. Ar putea fi ultimul său baston, dar cum crește așa de repede, n-aș pune mîna în foc pentru asta. Cel nou a fost adus de femeia care stă de vorbă cu noi, dar n-a vrut să spună de unde l-a procurat. Oricum, e perfect rotund, neted și mai gros decît degetul mare al omului care stă de vorbă cu noi. Acesta a spus că trebuie să se apuce de căutat un vas mult mai mare, un vas de copăcel… Nu sînt deloc invidios cînd Ave primește daruri, mă bucură cînd îi este cît mai bine. Și ca sa fiu sincer, eu primesc daruri de aproape 13 ani. Chiar azi, omul care stă de vorbă cu mine mi-a luat hrană uscată, hrană umedă și un sac mare cu așternut de siliciu… Țin mult la Ave. Dacă ar alerga, dar el nu mișcă decît frunzele, și dacă ar avea blană, l-aș socoti un motan, un frate. Dar un fel de frați tot sîntem. Îl rog pe om să pună o fotografie cu Ave, să se vadă cît de mare s-a făcut…
3.De la prieteni – Nechifor Bugeac Hronicariu
Nechifor al nost va fi fost în lungă călătorie, dar s-a fost înturnat la vremurile ăste de grozăvii…
De cum se mai află mezluri
Cetit-am veaste de cum s-au pristăvit starostele lăutarilor de pre întreg cuprinsul Facerii, și mă pregăteam a scriie jalnică glavă de cum au plecat acela a căpăta arginți fără de număr de la cetele îngerești; ci cugetam întru sine de cum se cuvine a scriie, de cum il voiu asemui lui Ilviș Prâslea, carele tot lăutar au fost, tot crai și tot la vârsta de leaturi patru-đeci și încă doauă s-au mutat. Ci am cetit apoi cumcă vestitul lăutar cu nume de mezea nu și-au pierdut suflarea, și că ingerii mai au de așteptat, că întru mulți ani îl vom asculta noi deseori fără de voie, ci am gândit cumcă l-au încurcat pre Salam cu Salman, carele au fost jungihiat deunăđi. Ci numai de pieirea unuia nu avem îndoială, anume de Epstenie, carele s-au săvârșit de mâna altuia.
4.Tot de la prieteni – Florentin Sorescu
Nici nu mai țin minte de cîte luni nu am mai citit un poem nou de-al prietenului nostru Florentin. Bănuiesc că și el se simțea cam vinovat, altfel mesajul prin care mi-a trimis acest excelent poem nu purta titlul „Cercul Poeților Rătăciți”.
x x x
M-a certat tata că nu m-am dus
la înmormântarea lui nenea dan
„Măi băiatule mi-a zis el
asta chiar nu se face
gândește-te că el și cu delia ne-au fost
cei mai buni prieteni de familie
și acum îmi amintesc
de partidele de canastă
pe care le făceam în fiecare sâmbătă seară”
eu am dat să-i zic ceva
dar el m-a întrerupt brusc
„dacă aș mai fi trăit
eu sigur asta aș fi făcut
la lucru ăsta trebuia să te gândești
nu la prostiile tale
și n-o mai băga pe maică-ta la înaintare
ca să te scape din toate belelele
știu că ea a fost acolo
dacă asta vrei să-mi spui
dar maică-ta e maică-ta
iar eu sunt eu
și doar prin tine
puteam să fiu acolo”
în acel moment
apare și frati-meu
„Iar ai făcut-o lată, Titine,
îmi zice si el cu năduf,
chiar nu-nteleg
ce-a fost în capul tău!”
„Da mă, îi răspund,
dar nici el n-a venit
la înmormântarea ta
asta m-a cam supărat
puțin”
„Păi ce dracu’ să caute
îmi spune el
doar știa
că o să ne-ntâlnim
acolo
cât de curând
e ca si cum te-ai duce la întâlnire
nebărbierit
ar fi fost chiar culmea”
amândoi erau supărați
pe mine
aproape că nici nu mai puteau
să vorbească
apoi i-am privit cum pleacă
umăr la umăr
în locul ăla
ca să se-ntâlnească
cu nenea dan
să-și ceară cumva
iertare
5.Bancurile și pozele săptămânii…
Bulă și Ștrulă la bar…
Într-un local, Bulă și Ștrulă își beau liniștiți cafeaua, când sirena mașinii pompierilor a început să sune strident. Brusc, Bulă se ridică și zice:
– Scuză-mă, Ștrulă, dar datoria mă cheamă!
– Bine, Bulă, dar tu nu ești pompier voluntar!
– Nu sunt, Ștrulă, așa este. Eu nu sunt, dar soțul vecinei, da!
Teoria și practica suspansului…
-Auzi, tu știi cum ții un prost în suspans?
-Nu. Cum?
-Îți spun mîine!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
