die bewegung der antillen unter der schädeldecke. junge rumäniendeutsche lyrik zwischen 1975-1980
Spre sfîrșitul anilor șaptezeci, cam în același timp cu „generația 80”, s-a afirmat o puternică și foarte interesantă generație de tineri poeți germani. Nucleul a fost Aktionsgruppe Banat din Timișoara, de la a cărui înființare tocmai s-au împlinit 50 de ani, dar membrii generației erau așezați și în alte orașe cu comunități germane, inclusiv în București. La începutul anilor 80, două antologii trebuiau să semnaleze fenomenul. Una în limba română, realizată de Peter Motzan, cu poeziile traduse de Ioan Mușlea, care a apărut sub titlul Vînt potrivit pînă la tare (Ed. Kriterion, 1982). Spre lauda sa, editura Tracus Acte a reeditat celebra antologie în 2012.
Cealaltă antologie, în limba germană, realizată de Walter From, nu a apărut, dat fiind că realizatorul a emigrat în Germania. Manuscrisul a fost regăsit acum un an sau doi și acum antologia tocmai trebuie să iasă de sub tipar sub titlul die bewegung der antillen unter der schädeldecke. junge rumäniendeutsche lyrik zwischen 1975-1980 (Pop Verkag, Ludwigsburg, 2022). Avînd autori diferiți, cele două antologii cuprind poezii diferite, chiar dacă nouă din cei zece autori sînt aceeași. Anemone Latzina, apare în antologia în limba română, nu și în cea germană, în care apare, în schimb, Werner Sollner. Îi mulțumesc lui Willy Totok pentru această veste bună…
2.Recviem pentru Delta Dunării – Doru BUȘCU
Citesc mereu anchetele și reportajele referitoare la distrugerea Deltei, așa că știam de niște ani că situația e albastră, dar ancheta lui Doru Bușcu, care inventariază detaliat și însumează puzderia de agresiuni ale bipezilor fără pene asupra acelui fost paradis natural, dovedește că aceștia și-au dus funesta misiune la rău sfîrșit. Delta e muribundă, dacă nu deja moartă… Am fost de cîteva ori acolo, ultima oară în vara anului 1997. Îmi dau seama că acum, dacă aș repeta vizita, n-aș mai recunoaște nimic.
- Eu sunt Ave (10)
Am trecut de patru luni și sînt mai înalt, cu crengile mai bine dezvoltate și cu frunzele foarte mari și verzi. Încep prin a-i mulțumi lui Marco, care a spus în locul meu niște lucruri pe care eu mă sfiam să le spun, să nu-l supăr cumva pe omul care are grijă de noi. Mi-am dat seama că nu s-a supărat, ba chiar e și el de acord că, de pe la mijlocul paleoliticului încoace, omul este cel mai mare inamic natural al copacilor, iar în ultimele sute de ani, a devenit și mai feroce. Eu și frații mei înțelegem că oamenii au nevoie de lemn, dar am fi bucuroși dacă distrugerea noastră ar fi mai controlată și dacă în locul unui copac ucis ar fi plantat altul. Dacă noi vom dispărea, vor dispărea și oamenii. Nu de foame, cum riscau dinozaurii, ci din pricina climei care ar deveni improprie pentru întreaga viață.
Știam de la frații mei, pe internetul copacilor, că oamenii au început să știe asta, să fie cuprinși de îngrijorare. S-a tot vorbit de împăduriri și reîmpăduriri, dar în ultima vreme s-a trecut, poate prea timid, la fapte. Omul mi-a arătat niște hărți și grafice cu terenurile deșertificate sau pe cale de deșertificare, cu planuri de refacere a ecosistemelor forestiere etc. Am încredere în el, am aflat că a fost foarte implicat în salvarea a sute de copaci din acest oraș, împreună cu alte sute, uneori mii de oameni. Au fost implicați și în replantarea teilor, tăiați mișelește peste noapte, de pe un bulevard central. Dar mi-a plăcut foarte mult ce mi-a spus despre un om dintr-un oraș din altă țară, un fel de haiduc al copacilor. Acesta a plantat în douăzeci de ani peste o mie de copaci în parcurile din orașul său! I-a plantat ilegal și a spus că va continua să facă asta! Din ce văd, constat că uneori e bine să încalci legea, cea omenească…
4.De la prieteni… William Shakespeare…
Pe aici, căldura s-a întors în forță. Azi, revine Will, în excelenta traducere a lui Adrian Vasiliu. Poate vom suporta mai ușor citind o capodoperă…
Sonetul XI
As fast as thou shalt wane, so fast thou grow’st
Pe cât te micșorezi, pe-atâta crești
Prin pruncul tău, pe care-l lași în urmă;
Iar sângele pe care-l dăruiești
E tot al tău, când nu vei mai fi tânăr.
Aici e spor, înțelepciune, nimbul
Altfel prostie, bătrânețe grea:
De-ar fi ca tine toți, s-ar stinge timpul
Lumea doar cât o viață ar dura.
Pe cei deloc dotați de la natură
Lasă-i să piară, cruzi, sterili, grotești:
Când dă ,natura dă peste măsură;
Frumosu-i dar, frumos să-l prețuiești:
Te-a vrut sigiliul ei, căci vrea să-ți ceară
Să tipărești, iar cópia să nu moară.
5.Bancurile și pozele săptămânii…
Un banc psihiatric de la Constantin Arcu…
La ora de psihiatrie, studenții învață despre stările de calm, de iritare și de furie. Profesorul formează un număr de telefon:
-Alo, vă rog frumos, cu Radu…
-Aici nu există nici un Radu.
Iată starea de calm, spuse profesorul studenților. Mai sună o dată la același număr:
-Alo, vă rog frumos, cu Radu
-V-am mai spus că aici nu există nici un Radu!
Iată starea de iritare, spuse profesorul studenților. Și mai sună o dată:
-Vă rog să mi-l dați pe Radu la telefon…
-Bă, nu mai suna aici, du-te dracu… Ți-am spus că nu e niciun Radu aici!
Aceasta a fost starea de furie, spuse profesorul. Se ridică Bulă și spune:
-Mai există o stare, cea de disperare.
Ia telefonul și sună la același număr și spune:
-Sînt Radu, m-a căutat cineva?
Bancul mi-a sosit de la Willy Shalev, iar gluma grafică de la Dan Cristian Ionescu… Enjoy!
Amabilitate
-Nu te supăra, băiete, mă lași să mă așez? Că sînt și gravidă…
-O, bineînțeles! Dar în ce lună sînteți, că nu prea se vede?
-Păi, de un sfert de oră, de aia și sînt așa de obosită…
Și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
