Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de marți, nr. 3705
18-1-2022

SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Alte semne de toamnă românească

1.O previziune de acum doi ani…

 

Despre Iohannis, ficusul și președintele, un articol de Cristian Grosu… Scriam atunci: Foarte interesant articolul lui Cristian Grosu, pentru mine cu atît mai mult cu cît abordează și unele din preocupările mele legate de al doilea mandat prezidențial a lui KIWI. Domnul Grosu a meditat mult, și-a făcut curaj și s-a dus la vot unde l-a votat pe KIWI cu sentimentul pe care l-a avut în 2000, cînd s-a dus să-l voteze pe Iliescu, ca să nu cîștige Vadim. Asta am făcut și eu atunci, m-am dus și      l-am votat pe unul cu mîinile pline de sînge, ca să nu cîștige unul cu gura plină de rahat! Care, în fapt, nici nu putea cîștiga, Vadim intrînd în turul al doilea cu sprijinul PSD! Al cărui reprezentant a luat în turul al doilea și voturile opoziției antipesediste și pe ale intelectualilor fini și subtili, avînd și sprijinul cvasitotalității presei independente, devenită instrument de propagandă pro-iliesciiană!

De data asta, am hotărît să nu mai înghit gălușca și să-l las pe KIWI să cîștige fără bietul meu vot, ceea ce, cît se poate de previzibil, a și făcut, luînd cam două treimi din voturile exprimate. Scor cam mare care, date fiind suficiența și îngîmfarea sa, i se va cam sui la cap, crezînd că e un vot meritat.

În raport cu ce i-a propus PSD drept adversar, de bună seamă că scorul e meritat. În raport cu ce are nevoie acum România, ca președinte, după pustiul lăsat de „ciuma roșie”, am mari dubii. Domnul Grosu crede că este posibil ca KIWI să se transforme din „ficus”, cum îi spune chiar și anturajul apropiat, în președinte pe bune. Mi-aș dori și eu asta, doar că sînt ceva mai sceptic. Ar fi culmea ca, după „ciuma roșie”, să ne apuce „frigurile galbene”!

Chestiunea este că nu prea e vreme de șampanie și sărbătorit…

 

1.Poemul de noiembrie 

 

Sigur că mă bîntuiau niște imagini, dar poemul este în mod esențial o fantezie, pentru care am făcut ceea ce nu fac îndeobște, am elaborat un scenariu…

 

Fantezie aproape erotică

 

Te-am îmbăiat în apa de flori înmiresmată

și ți-am uscat încet trupul cu ștergar de inișor,

am zăbovit pe sîni, pe curbele line și, iată,

în dumbrava care unește picior de alt picior…

 

Cu palmele amîndouă muiate-n ulei parfumat

am mîngîiat pielea catifelată și cumva colilie

te-am ridicat, te-am așezat cu tandrețe în pat –

a urmat ceea ce ei cred că știu și nime nu știe!

 

Apoi din nou te-am scăldat, ți-am întins lenjeria,

eram grăbit să ieșim să ne dăm mari, nu dau hunii,

mi-ai spus și rîdeam de tremura toată menajeria,

vecinii au ieșit grăbiți la ferești să vadă nebunii!

 

24 Noiembrie 2921, în Iași

1.Bancurile săptămânii…

 

Un banc de actualitate desprins dintr-un grupaj de la Radu Lupașcu… Și o glumă grafică sosită de la Emanuiel Pavel…. Tot de actualitate, dar de politică internă!

La o școală din SUA, învățătoarea le cere elevilor să povestească un film ce tratează o temă de dragoste.
– Dintre un bărbat şi un bărbat? întreabă un elev.
– Nuuu, răspunde grăbită învățătoarea.
– Dintre o femeie şi o femeie? întreabă o elevă.
– Nuuu, răspunde îngrijorată învățătoarea.
– Dar atunci între cine? întreabă nedumeriți elevii.
– Între un bărbat şi o femeie, răspunde învățătoarea.
– Aaa, am înțeles, spune un elev mai dezghețat. Vreți să tratăm un film istoric.

 

   Ce s-a întîmplat, de ce ai lipsit ieri?
– Păi știți…a murit bunicul…
– Aoleu! Cum așa?
– Păi a ieșit pe balcon şi a căzut balconul cu el.
– Vai, săracul! Și așa a murit?
– Nu, că a reușit să se prindă de tocul de la geam, dar apoi a alunecat şi a căzut iar.
– A, şi a murit?
– Nu, a căzut în copacul din curte şi de acolo a fost catapultat pe casă, apoi a alunecat şi a tras toată țigla după el.
– Şi așa a murit?
– Nu, că s-a prins de burlan. Dar burlanul s-a desprins.
– Şi așa a murit?
– Nu, a reușit să se balanseze şi a intrat în casă prin geamul de la etaj, s-a rostogolit pe scări.
– Şi așa a murit?
– Nu, în cădere a încercat să se prindă de balustradă, dar balustrada s-a rupt şi el a căzut în gol pînă la parter.
– Şi așa a murit?
– Nu, dar l-am împușcat noi, că ne dărîma toată casa.

 

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…

 

 

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media