SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Alte semne de septembrie…

1.Poezii de septembrie…

Classical Tour – Montale în sepia

aproape bătrîn, după anii de ultimă fervoare

doarme somnul greu al părăsirii –

să nu-l trezim, să nu-l trezim, să nu-l trezim!

 

înăuntru vede, privește lacom cîmpurile largi,

nesfîrșite, luminoase de levănțică și de tumeric…

 

poate e doar un răgaz, poate e pacea de pe urmă!

19 Septembrie 2023, în Iași

 

Classical Tour – Ossip la Veneția

 

Acum un veac m-am apucat de mînă

Și am plecat pe urma lui Ossip,

În cîrciumă am stat o săptămînă,

Clepsidra strecoară grăunțe de nisip…

 

Era frumos în cîrciuma venetă,

Lume puhoi și fum atît de des,

Curgea alcool din țoi și eprubetă

Și vorbele purtau secret un înțeles…

 

Și-apoi stingher la cap de săptămînă,

Cu mintea-n fum, dar inima ușoară,

M-am apucat cu furie de mînă

Și m-am trezit în zvon de primăvară…

 

Cînd s-a născut precis nimeni nu știe,

Nici locul copîrșeului nu i se cunoaște,

Dar cînd voi pleca, ea oare va să fie

Cea ce va griji de-a` mele sfinte moaște?

18 Septembrie 2023, în Iași

 

2.Semnalări amicale…

 

Literadura, revistă literară trimestrială, 29, septembrie 2023

 

Am primit ediția de toamnă a excelentei reviste literare care apare la Buzău, grație unui colectiv de redacție mic dar vioi, condus de Constantin Suditu (director), Teo Cabel (redactor șef), Camelia Iuliana Radu și Florentin Popescu (seniori editori). După cum ne-a obișnuit, revista are un sumar divers și echilibrat, cu excelente contribuții literare, dar și comentarii, interviu etc. Am întîlnit destule nume noi, cel puțin pentru mine, pe care le voi urmări în continuare, dar am fost bucuros să regăsesc și semnături ale unor prieteni, de la Felix Nicolau, acum cu poezii, la Teo Cabel (editorial, comentarii), George Nina Elian (frumos grupaj de poezii) sau Camelia Iuliana Radu (de data aceasta cu proză, căreia i se dedică în ultima vreme). Îi felicit in nou pe mai tinerii mei prieteni din Buzău pentru ceea ce reușesc să facă și, de bună seamă, le doresc succes la departe. La linkul atașat poate fi citită revista, iar cine dorește o poate descărca în format pdf… Lectură plăcută!

https://drive.google.com/file/d/1yhyOFQhf74wYH4fLKSw-rAE1Fp6mz8Zg/view

 

Andrzej Wajda: „Danton”, Franța-Polonia-Germania, 1983

 

Un film excepțional al marelui regizor polonez – sigur, toate filmele sale, istorice sau de actualitate, sînt excepționale… Ultimele săptămîni din viața lui Danton… Cu Gerard Depardieu în rolul lui Danton și Wojciech Pszoniak în Robespiere. Filmul este o adaptare a piesei Cazul Danton (1929) de Stanislawa Przbybyszewska. Este vorbit în franceză și subtitrat în română și engleză. Mulțumesc vechiului prieten Mihai Dinu Gheorghiu pentru semnalare. Cred că sînt vreo 35 de ani de cînd l-am văzut prima oară… Mi-a plăcut la fel de mult, poate chiar și mai mult!

Septimiu Chelcea – In honorem Mihai Dinu Gheorghiu

 

Am anunțat în vară apariția volumului, coordonat de Adrian Netedu, Ştiinţele sociale între angajament şi distanţare. In honorem Mihai Dinu Gheorghiu. Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2023, iar acum vreo zece zile am anunțat și lansarea acestuia. Am primit de la profesorul Septimiu Chelcea o cronică foarte detaliată și competentă, pe care o reiau aici.

 

 

Septimiu Chelcea – In honorem Mihai Dinu Gheorghiu

 

Volumul de amintiri, confesiuni și contribuții diverse coordonat de Adrian Netedu, profesor de sociologie la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social – Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, exprimă prețuirea de care se bucură în țară și peste hotare cel omagiat, profesorul emerit, sociologul, criticul literar și eseistul Mihai Dinu Gheorghiu, la împlinirea vârstei de70 de ani. Din dialogul coordonatorului volumului cu sărbătoritul (pp. 11-28), aflăm parcursul  intelectual și uman al profesorului Mihai Dinu Gheorghiu de la absolvirea Liceului „C. Negruzzi” (în 1972) până în prezent. Mai mult decât atât, în acest dialog Mihai Dinu Gheorghiu (în continuare voi folosi doar inițialele numelui) reușește să descrie climatul socio-moral al evenimentelor care i-au marcat devenirea. Astfel, aflăm că la Iași, în anii 1970, „Negruzziştii` îşi revendicau un statut de elită, în ciuda compoziţiei foarte eterogene a populaţiei şcolare şi a sfidării rebele pe care o afișam mulţi dintre noi faţă de ordinea şi disciplina cu uniforme şi numere matricole obligatorii pe braţ” (p. 11), că admiterea la facultate „era o piatră de încercare a candidatului și a familiei sale” (p. 12). În 1972, când M.D.G. a reușit admiterea la Secția de sociologie-psihologie a Universității ieșene, au fost 7 candidați pe un loc, mai precis 420 de candidați pe 60 de locuri). M.D.G. subliniază: „Eu      n-am luat meditaţii pentru admitere; totuşi, mama mea, în acel moment educatoare la o grădiniţă a cărei directoare era soţia unui profesor de socialism știinţific de la facultate (Liviu Coptil), a obţinut ca acest profesor să mă examineze, gratuit, pentru a-mi evalua șansele la examenul de admitere. Rezultatul a fost, se pare, satisfăcător. Trebuie să adaug că tot mama a făcut apel şi la susţinerea divină, improvizând pe balconul apartamentului un mic altar cu icoane şi lumânări în zilele de examen la acea facultate, unde ateismul era o materie de bază” (p. 13). M.D.G. a reușit nu numai la examenul de admitere la facultate, ci și la selecția „elitistă” pentru voluntariatul la revista Consiliului Uniunii Studenţilor Comunişti din Universitatea „Al. I. Cuza”,Alma Mater (numită din 1974 Dialog), ceea ce i-a facilitat intrarea în presa locală și națională. Așa a devenit cronicar literar la revistele Convorbiri literare, Cronica, Viaţa Românească.

De la absolvirea studiilor universitare, în 1976, până în septembrie 1989, când a plecat în Franța, unde a și „rămas”, M.D.G. a fost profesor logoped vreme de patru ani, apoi sociolog la Centrul de Științe Sociale al Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1982, a tradus și publicat în revista condusă de Pierre Bourdieu Actes de la Recherche en Sciences Sociales un comentariu critic la volumul Sociologie românească contemporană de Ștefan Costea, Maria Larionescu și Ion Ungureanu (1983). Doi ani mai târziu, a publicat la Editura Meridiane din București Economia bunurilor simbolice, în care a prezentat secvențe din opera sociologului Pierre Bourdieu.

La 24 septembire 1989, dată memorabilă în biografia sa, M.D.G. reușește să plece împreună cu soția în Franța, la Paris, unde în 1997 și-a susținut teza de doctorat sub conducerea lui Pierre Bourdieu la École des Hautes Études en Sciences Sociales, cu tema „Școlile superioare de cadre ale partidelor comuniste din Europa de Est, în mod special cele din R.D.G. și din România”. În Franța și Germania, a lucrat pe diferite „teme de contract” (sărăcia în închisori, problemele copiilor din instituțiile de ajutor social), în cadrul unor proiecte europene.

În paralel, în 1997, a început activitatea didactică la Université de Picardie Jules Vernes Amiens(Franța) și la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde în 1999 a devenit, prin concurs, conferențiar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, răspunzând invitației profesorului Adrian Neculau, la acea dată Prorector al universității ieșene. Din 2007, M.D.G. este profesor și conducător de doctorate, titular al cursurilor pentru masterat „Metode calitative în științele socio-umane”, „Psihosociologia familiei și a comunității”, „Analiză și intervenție în organizații”.

Activitatea științifică și publicistică a profesorului M.D.G. s-a concretizat în 18 cărți publicate (din care trei cărți în edituri franceze), 18 cărți traduse și prefațate, 34 de studii în volume colective, apărute în țară și în străinătate, peste 80 de studii în revistele de specialitate, numeroase recenzii și rapoarte de cercetare, precum și zece suporturi de curs (a se vedea „Parcurs academic și lucrări publicate de Mihai Dinu Gheorghiu”, pp. 29-43). Semnalez patru cărți ale lui M.D.G., care, în opinia mea, ar trebui să figureze în bibliografia obligatorie a cursurilor de masterat în sociologie de la toate facultățile de profil din țară: Intelectualii în câmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale (Iași, Editura Polirom, 2007), Mobilitatea elitelor în România secolului al XX-lea (București, Editura Paralela 45), Educație și frontiere sociale. Franța, România, Brazilia, Suedia (Iași, Editura Polirom, 2011), Dezvoltare socială și integrare comunitară în perspectivă socioeconomică (Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2011).

La prodigioasa sa activitate publicistică trebuie adăugat și faptul că în  2009, M.D.G. a inițiat colecția de cărți „Observatorul social. Arhiva socială / Studii, Documente, Mărturii” a Editurii Universității „Al. I. Cuza”, în cadrul căreia s-au publicat lucrări de referință, precum Societatea de curte. Sociologia monarhiei și a aristocrației de curte de Norbert Elias (2012), Despre câmpul politic de Piere Bourdieu (2012), Ghetoul de Louis Wirth (2012). De asemenea, se cuvine să menționăm că, din 2013 și până în prezent, M.D.G. este redactor șef al Revistei Psihologie socială. Buletinul Laboratorului Psihologia câmpului social (care apare la Editura Polirom, Iași). Revista Psihologie socială, fondată în 1998 de profesorul Adrian Neculau, singura cu acest profil din România, și-a lărgit continuu aria de cuprindere, rezervând numere speciale cunoașterii preocupărilor de cercetare în domeniul științelor socio-umaniste din Brazilia, Bulgaria, Maroc, Ungaria și anunțând aproape la zi aparițiile editoriale semnificative din țară și de peste hotare.

Dincolo de datele statistice, în capitolul „Amintiri, confesiuni” (pp. 47- 102), o serie de personalități din străinătate și din țară întregesc portretul intelectual al celui omagiat. Voi menționa din acest capitol doar câteva mărturisiri. Monique de Saint Martin, directoare de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales, apreciază că Mihai Dinu Gheorghiu este un cercetător internațional în științele sociale, în sensul dat acestui termen de Marcel Maus, care nu neagă națiunea, ci o situează contextual. A realizat cercetări sociale în România, Franța, Germania, Bulgaria, Ungaria, Brazilia asupra proceselor și fenomenelor de cenzură, reproducere, reconversie și internaționalizare (p. 52). Lucette Labache, responsabil de cercetare la Royal Irish Academy of Music (Londra), împreună cu care M.D.G. a realizat mai multe cercetări, elogiază curajul științific, angajamentul și rigoarea metodologică ale acestuia, precum și valorile umaniste de care este animat. Își încheie confesiunea spunând: „Dragul meu colaborator și prieten, ești imortalizat deja prin abundența publicațiilor tale. Pentru întreaga ta contribuție la cercetarea științifică, îmi exprim adânca mea recunoștință” (p. 56). Julien Vaisman, medic, profesor la Boston Medical Center, prieten din copilărie al profesorului Mihai Dinu Gheorghiu, remarcă, de asemenea, curiozitatea intelectuală, curajul opiniilor, setea de cunoaștere și de a împărtăși părerile și descoperirile lui, amintind că M.D.G. „a fost unul dintre membrii fondatori ai Comisiei internaţionale Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului în România, în cadrul căreia s-a dovedit a fi un cercetător care a pus faptele, motivele și repercusiunile istorice în lumina adevărului, combătând ignoranţa, antisemitismul şi indiferenţa unei pături a societăţii româneşti” (p.62). Profesoara Luminița Mihaela Iacob de la Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei (Universitatea „Al. I.Cuza” din Iași), apreciază că M.D.G. „este `cel mai` internaţional din generaţia noastră: prin locurile de formare postuniversitară (Franţa, Germania, Austria), prin limbile în care scrie (română, franceză, germană) sau publică (se adaugă: engleza, spaniola, portugheza, bulgara), prin echipele şi reţelele de cercetare la care a fost/este conectat, prin asociaţiile profesionale de afiliere sau responsabilităţile sale redacţionale (Franţa, Canada, România)”. (p. 81). M.D.G. este, așa cum și-a intitulat Luminița Mihaela Iacob intervenția, „un sociolog printre psihologi” (p. 80), dar și un „animator inspirat al psihologiei sociale în România” – am adăugat eu (p. 578).

Într-un capitol distinct („Contribuții diverse”, pp. 103-617) sunt grupate studiile pe diferite teme ale unui număr de 40 de profesori și cercetători științifici, semn al prieteniei cu care este înconjurat M.D.G. Menționez câteva dintre aceste studii: „Die deutschsprachige Literatur der Bukowina (1774-1914) oder wie ein literarisches Feld entsteht und besteht” (Andrei Corbea-Hoișie); „Uniates and Eastern Orthodox in primary schools of the Carpathian Basin under the Dual Monarchy, a Socio-Historical Note” (Victor Karady); „Cercetarea elitelor în Europa Centrală şi de Est” (Ciprian Iftimoaei); „Rousseau ou la modulation des interventions éducatives au service du développement humain” (Annie Barthélémy). Studiile incluse în acest capitol – îmi cer scuze de la autorii pe care nu i-am menționat – conturează o adevărată panoramă a sociologiei contemporane. Capitolul „Fotografii, documente, amintiri” (pp. 619-633), care încheie volumul, oferă „amintiri în fotografii” din anii studenției, cu vechii prieteni din anii `70, de la o ședință a Comisiei Wiesel, dintr-un campus din Brazilia și de la numeroasele lansări de carte la care M.D.G. a participat sau pe care le-a organizat cu generozitate.

Îmi permit, în finalul acestei recenzii, să evoc amintirea întâlnirilor mele cu M.D.G. În ultimii, să spunem, zece ani, când venea în Capitală, de multe ori ne întâlneam la „Coada calului”, la statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, vizavi de Universitatea din București, pentru a-mi aduce revista Psihologie socială, în care aveam și eu un studiu, o recenzie, sau pur și simplu să schimbăm o vorbă. Uneori, prelungeam întâlnirea la o cafea la Patiseria „Paul” din apropiere. De fiecare dată, așteptam aceste evenimente cu bucurie. M.D.G. aducea nu numai revista, ci și unda de optimism și gândul senin al unui cărturar autentic.

 

Ramona Mitrică – In memoriam Augustin Buzura, best loved and respected Romanian author

 

Ieri, scriitorul Augustin Buzura, unul din cei mai importanți prozatori postbelici, ar fi împlinit 85 de ani. N-a fost să fie, dar măcar să-i păstrăm memoria. Ramona Mitrică, care a lucrat cu AB la Fundația Culturală Română, i-a tradus multe cărți și l-a publicat în versiune engleză la Profusion, editura pe care a creat-o împreună cu Mike Phillips, are memorie și a scris un frumos și util reminder. Îmi face plăcere să-l preiau aici…

In memoriam AUGUSTIN BUZURA, best loved and respected Romanian author

 

„To write means to save from death some of the infinite facets of the world we inhabit, to leave documents to those who will come with the hope that they would solve a part, as insignificant as it were, of the mysteries of what we call life.” Augustin Buzura

„A scrie înseamnă a salva de la moarte câteva dintre infinitele fețe ale lumii în care trăim, a lăsa celor ce vin documente în speranța că vor dezlega ei o parte, cât de neînsemnată, din tainele a ceea ce numim viață…” Augustin Buzura

*****
Augustin Buzura (born 22 September 1938, Berința, Maramureș County, died 10 July 2017, Bucharest) was the pre-eminent novelist of contemporary Romanian writing, publishing several novels, editing magazines and engaging in literary tours and partnerships during a period from 1963 to his death. Throughout those years he was engaged in a number of dangerous and difficult confrontations with the authorities, and after 1989, his conflicts with official opinion continued, morphing into passionate satires on the state of his region throughout its history.

 

*****

Augustin Buzura was one of the best-loved and respected Romanian authors, and „Report on the State of Loneliness” is his first novel published in the United Kingdom. The novel „Report on the State of Loneliness” (Raport asupra singurătății) is a series of interlocking stories about the last hundred years of Transylvanian history, interspersed with the author’s reflections on identity and the approach of death. In part a lively political satire, in part a meditation on his own life, in part a passionate exploration of Balkan history, Report is a fascinating and illuminating read.

„Report on the State of Loneliness”Paperback, 520 pagesProfusion Books (London, 2016)
ISBN-13: 978-0956867643; ISBN-10: 0956867642 Translated from the Romanian by Ramona Mitrica, Mike Phillips and Mihai Risnoveanu Profusion books are available in paperback from www.profusion.org.uk and Amazon.co.uk, as well as Kindle e-books. Send an e-mail at [email protected] for details.

*****Augustin Buzura was a Romanian novelist and short story writer, also known as a journalist, essayist, literary critic, and screenwriter. His career spanned more than fifty years, encompassing eight novels, a number of short story collections, three books of interviews and essays, a great number of articles and opinion pieces, a brilliant career as a magazine editor, and also as a cultural manager promoting Romanian culture abroad for nearly two decades.His novels, “The Absentees” (Absenții, 1970), “The Faces of Silence” (Fețele tăcerii, 1974), “Pride” (Orgolii, 1977), “Voices of the Night” (Vocile nopții, 1980), “Refuges” (Refugii, 1984) and “The Road of Ashes” (Drumul cenușii, 1988), confronted communist censorship, bringing the author celebrity, friendship and solidarity from his readers. “Requiem for fools and beasts” (Recviem pentru nebuni și bestii, 1999) is the novel of transition-time Romanian society, which Augustin Buzura observed with the same unbiased vigilance. His final novel, “Report on the State of Loneliness” (Raport asupra singurătății, 2009), explores the Romanian landscape over more than 70 years, subtly locating the history of a myriad of individuals and events within their broader European context. All his novels enjoyed countless editions in Romania and abroad, the author being rewarded with numerous prizes.Augustin Buzura, besides the novels for which he is best known, also wrote film scripts, such as “Somewhere in the East” (Undeva în est, 1991; based on his novel The Faces of Silence), “The Forest Woman” (Pădureanca, 1987) and “Pride” (Orgolii, 1982), this latter being also based on one of his novels. A number of his writings have also been adapted for film and TV.He practiced other literary genres as well, such as essays and memoirs. His name is also fundamental to the structure of Romanian journalism. Besides Tribuna magazine, Augustin Buzura was a presence in the pages of almost all Romanian literary magazines, as well as being the founder of several publications established under the aegis of the Romanian Cultural Foundation, an organisation he led as president until 2003. He was the President of the Romanian Cultural Institute until January 2005. In the same year, he re-launched the magazine Cultura (Culture), which he led as editor-in-chief and editorialist.Augustin Buzura was a Doctor Honoris Causa of Lucian Blaga University of Sibiu, a correspondent member of Sudosteuropa Gesellschaft and a member of the Romanian Academy, the Brazilian Academy of Letters and the Academy of Latinity.

 

3.De la prieteni – Maria GRĂDINARU 

 

N-am mai citit de multă vreme ceva scris de Maria, de pe la începutul verii. Am schimbat niște mesaje, am vorbit la telefon și i-am cerut un poem. Mi-a trimis poemul de mai jos, scurt, dar atît de sensibil încît, oricît de bătrîn hîrșîit ai fi, tot simți niște lacrimi – pe dinăuntru, desigur! Frumos poem!

 

tentație

 

vreau să plec din povestea aceasta

mereu mi-am fost prea mult

 

dar ce mă voi face cu tine

copil frumos și nătâng

tu care mi-ai sărutat pe dinăuntru ochii

 

când nimeni nu mă vedea că plâng

 

4.Tot de la prieteni – Aura CREIȚARU 

 

Am mai căutat prin folderul cu poemele recente primite de la Aura Creițaru și am mai găsit unul pe care vreau să-l împărtășesc. Îmi place. Lectură plăcută.

 

Relativ la trecere

 

În această devălmăşită mișcare a unora față de alții,

nu știu dacă trecutul a trecut pe lângă mine

or eu pe lângă el pe axa principală a timpului

 

Cândva părea că naviga într-o barcă vâslind pe aceeași apă

în care eu mă străduiam să înot către malul verde

ce se tot depărta de mine,

barca doar încerca depăşirea mea

 

Am mers o vreme alături, timpul părea oprit în amintire

În timp ce reuşeam să câştig avantaj,

să nu devin trecutul trecutului

 

Vedeam cum malul verde îmi zâmbea,

mă primea cu toate  ceasornicele la vedere

viitorul omniprezent înverzind orizontul

către care aspirasem înot tot timpul meu

 

5.Shakespeare – Sonete

 

Ca să nu mai încurc zilele ca săptămîna trecută, voi publica oleacă mai devreme sonetul Marelui Will, în excelenta versiune românească a poetului Adrian Vasiliu. Enjoy!

 

Sonetul LXVII

 

Ah, wherefore with infection should he live,

 

Ah, el de ce-n veac putred să trăiască,

Impietatea lumii s-o salveze,

Iar răul, profitând de el, să crească

Cu-a lui prezență să se-mpăuneze?

De ce, fardându-și chipul, unii-ar vrea

Să copieze-a lui înfățișare?

De ce nefrumusețea-ar prefera

Rozele false, frumuseții sale?

De ce-ar trăi azi, când natura nu-i

Decât secată, fără sevă-n ea?

Căci ea averi nu are, doar a lui,

Trăind, de fapt, pe seama lui deja.

Îl vrea s-arate ce-nstărită-a fost

Demult, nu-n aste zile fără rost.

 

În românește de Adrian Vasiliu

 

6. Rîdem din răsputeri…

 

Un grupaj mărișor de bancuri seci primit de la poetul și traducătorul Christian Schenk, însoțit de o simpatică glumă grafică anglofonă tocmai sosită de la Anonimul Cracovian…

 

Chelnerul în restaurant: „Vrei cafeaua neagră?” Oaspetele răspunde: „Ce alte culori ai?”

***

Cine a spus că nu e bine să mănânci noaptea? Atunci pentru ce este lumină în frigider?

***

De ce furnicile nu merg la biserici? Pentru că sunt  in-secte!

***

În urmă cu mai mulți ani am aruncat un bumerang – acum trăiesc într-o frică continuă.

***

Amuzant – pe cele mai vechi fotografii arăți cel mai tânăr.

***

Ce are șase picioare și zboară? Trei păsări…

***

Doi invizibili se întâlnesc. Unul spune: „De mult nu ne-am văzut!”

***

De ce un excavator nu poate înota? Pentru că are un singur braț!

***

Două vaci stau pe o pășune, una spune: „Muuu!” Cealaltă răspunde: „Nebunie – tocmai voiam să spun și eu asta!”

***

O familie de șoareci este vânată de o pisică. Deodată, mama șoarece se întoarce și strigă: „Ham Ham!” Pisica se întoarce și fuge. Mama șoarece le spune cu mândrie copiilor: „Vedeți: este folositor să vorbești o limbă străină!”

***

Ce începe cu D și poate înota? Două rațe.

***

Indiferent cât de bine dormi, Albert doarme ca Einstein…

***

Ce se înțelege prin turbină? Nimic – mult prea mult zgomot!

***

Dentistul mi-a spus că am nevoie de o coroană. În sfârșit unul care mă înțelege…

***

Pe muzică dansează iepurașii de Paște? Hip hop!

***

„Ai ceva de băut?” „Sigur că da, apă.” „Ceva mai tare?” „Da, gheață!”

***

Doi viermi de lemn se întâlnesc. Unul spune cu mândrie: „Fiul meu lucrează acum la bancă”.

***

Un bărbat stă în parc și joacă șah cu câinele său. Vine un al doilea și-i spune: „Dar ai un câine deștept!” Celălalt bărbat răspunde: „De ce? Pierde mereu!”

***

Doi cai urmăresc o cursă de cai. Un cal întreabă: „De ce aleargă toți atât de repede?” Celălalt răspunde: „Păi cel mai iute câștigă un premiu!” Celălalt întreabă: „Bine, dar atunci de ce aleargă ceilalți?”

***

O mamă melc stă cu copilul ei la răscruce: „Ai grijă! Vine autobuzul…  în trei ore.”

***

Zice iepurașul omului de zăpadă: „Dă-mi morcovul sau iau uscătorul de păr!”

***

Două broaște stau lângă iaz când începe să plouă. Una dintre broaște spune : „Repede în apă, altfel ne udăm!”

***

Un șarpe îl întreabă pe celălalt: „Suntem de fapt otrăvitori?” Celălalt spune: „Nu – de ce?” – „Ce noroc – doar mi-am mușcat limba!”

***

Mama întreabă puștiul după școală: „Și – cum a fost astăzi la școală?” Fiul îi răspunde: „Nu cred că profesorul nostru știe prea multe, ne tot pune întrebări.”

***

Profesorul întreabă: „Cine poate numi patru animale din Africa?” Bulă răspunde: „Doi elefanți și doi lei!”

***

Profesorul de matematică îngrozit către elevi: „Clasa e atât de slabă la matematică. Sunt sigur că 80% vor pica la teză.” Din rândul din spate se aude: „Dar dom’ profesor, nu suntem atât de mulți! „

***

La ora de franceză, profesorul spune: „Îmi pare rău Bulă, dar nu-ți pot da mai mult de patru.”Bulă răspunde: „Gracias!”

***

La școală profesorul dictează la caligrafie. Deodată, un elev întreabă: „Dom’ profesor, virgulă se scrie cu V?”

***

Cine știe cel mai bine ce le lipsește oamenilor? Hoțul.

***

Ce face un profesor de matematică în grădină? Extrage rădăcini.

***

„Cartea de matematică este singurul loc în care este normal să cumperi 53 de pepeni.”

***

„Ce este roșu și rău pentru dinți”? – O cărămidă!

***

Am fost azi la toaletă fără celular… Avem 167 de plăci de faianță.”

 

 

Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…