S-a despărțit de noi, la vîrsta de 82 de ani, una dintre cele mai mari poete postbelice. Am cunoscut-o, ne-am văzut de cîteva ori, prea puține, dar i-am admirat mereu poezia și conduita civică de o demnitate fără cusur. Ultima oară am văzut-o și am ascultat-o recitîndu-și poeziile la o ediție a festivalului de poezie Gellu Naum, acum șase sau șapte ani. Imaginea aceea mi-a rămas mereu în minte. Nu pot spune vorbe multe, dar o să-i dau cuvîntul poetei, publicînd trei poeme din volumul său de debut Sînge albastru, mai precis după ediția a doua, revăzută, din 2012… Odihnește în pace, Angela Marinescu!
Angela Marinescu
Trupul tău
Trupul tău e tăiat subțire cu lama
Încât lumina răsfrântă din tine-i albastră
Ca un animal despicat.
Încât, am să te urmăresc
După mersul tău rarefiat,
După linia absolut perfectă
Cu care ai culcat
Neliniștit
Lanul de grâu, înspre seară.
Am să te-ajung
Cu capul viu
atârnând de-oboseală
Cu pieptul ros
Fără carne
Cu ochi
Fără pleoape.
Și precum pasărea, care în mare singurătate,
Țipând își leapădă prada
Am să te uit.
Zeul meu
Ești zeul meu
Tu, care te scalzi în putere
Precum duhul focului în lemn.
Uneori, ești numai sălbatic.
Atunci apele-și smulg morții uitați
Și-i aruncă pe maluri străine.
Dar uneori tu ești învins
Și te târăști umil…
Eu însă te previn
Că prea mult sânge-mi ceri
Ca să-ți ridic cu slabe mâini un templu.
Că și așa, numai ruinele lui vor fi limpezi.
Rana
Poate că niciodată n-am să mă mai lupt
Poate nu știu să mă revolt.
Mereu e prea puțin
Să mângâi mut un prunc involt.
Poate că șarpele pe care-l port ca pe-un instinct
Să fie un cuțit
Și tot adâncul meu iertat
Să fie-un ghem inform, rănit.
Dar chiar dacă-i așa,
Nu-mi este rana vină,
Cu animale mari, naive, care plâng,
O rană este-ntreaga lume anonimă.
Răspândește asta:
1.Poezie de noiembrie…
Populus tremula
opriți-vă o clipă din murit, dați un răgaz, dragii mei,
rude și prieteni, oameni pe care i-am iubit –
sînteți coloane care lunecă pe rîul acela blestemat
luați o pauză, fiți milostivi, poate și moartea
are nevoie de odihnă, sînt deja secat de lacrimi
și locul rămas gol nu poate adăposti toată durerea
am ajuns măreț ca zidul plîngerii și nu mă mai visez
trestie gînditoare, gîndurile sînt de antracit,
ci doar un singuratic plop tremurător…
3 – 4 Noiembrie 2023, în Iași
Școala după Aristip…
niciodată nu mi-am făcut mari planuri de viață,
mi-am urmat țintele punctuale cu privirea îndreptată
doar spre plăcere și micile bucurii ale vieții –
și asta pare exgerat pentru un pesimist din născare,
dar trebuie un motor ca jocul să meargă mai departe…
(mîna alunecînd pe catifeaua caldă a pielii tale,
aerul răcoros al primăverii prin fereastra deschisă,
lumina soarelui refractată prin chihlimbarul paharului
de whisky sau, poate, prin vinul sec și rubiniu,
un șoim în zbor întipărindu-se etern pe retină și chiar
muzica unei mari orchestre peste albele așternuturi…)
plăcerea și micile bucurii, despre fericire nu e ceva spus,
o obsesie pentru nevolnici, pentru cei care nu știu lecția
unui filosof tîrziu – omul nu este altceva decît un drum,
o cale-a plăcerii, o foarte fugară călătorie spre moarte…
7 – 8 Noiembrie 2023, în Iași
3.Semnalări amicale…
Tocmai am primit de la prietena noastră poeta Camelia Iuliana Radu, redactor șef, cel de-al treilea număr din Rexpublica/ hun independent de cultură urbană șiliteratură. Pe lîngă Camelia, mica redacție care editează această excelentă revistă este alcătuită din Călin Dengel, director, Bogdan Stoicescu, senior editor, Maria Dobrescu, Abie Elena și Marian Mărchidanu. Trebuie să adaug pe Bogdan Radu, fotoreportaj și, iarăși pe Marian Mărchideanu, corectură. O echipă tare mică însă pusă pe fapte mari, ceea ce deja se vede numai după trei apariții Le doresc succes și le țin pumnii. De la linkul care urmează, revista poate fi descărcată în format pdf…
Dă clic pentru a accesa rexpublica-nr.-3-2023.pdf
Scriitorul Cristian Teodorescu a avut inspirația să-mi pună întrebări incitante privind unele dintre temele fierbinți ale zilelor noastre – războiul din Orientul Apropiat, terorismul, migrația, jocul de interese al marilor puteri, așa-zisa „declasificare completă” a documentelor Secu… M-am străduit, după puterile mele, să le abordez analitic și rațional…
Anthropos. Revistă de filosofie, arte și umanioare, 10, 2023
Tocmai am primit de la prietenul nostru Horia-Vicențiu Pătrașcu, redactorul șef al excelentei publicații pe care o scoate împreună cu mica sa redacție – Adrian Oroșanu, redactor șef adjunct, Dragoș Grusea, Senior Editor și Cătălin Marin, SGR – ediția pe luna octombrie, al cărei dosar tematic coordonat de Maria Cernat și Dan Chiță, este dedicat unei teme pe cît de importante, pe atît de sumar și populist tratat de presă și politicieni – Sărăcie, bogăție? O temă tratată în mai multe studii, scrise din perspective diferite și complementare – socio-economic, vîrstă, gen, nivel de cultură, religie etc. – care oferă o imagine mai completă și mai nuanțată decît cea cu care ne-a obișnuit discursul public. Pentru cei interesați de temă, acest dosar ar trebui să intre la bibliografie obligatorie, pentru informații, sugestii, surse. Ca de obicei, secțiunile dedicate filosofiei, artelor și umanioarelor, completează fericit dosarul. Nu fac referiri pentru că ar trebui să citez cam tot și mi-ar ieși un pomelnic. Îi felicit pe realizatorii publicației și le doresc succes în continuare. Numărul 10? Iată că avem un început de istorie!
Ce thriller! – Adrian Christescu: Second Life
Am terminat ieri de citit acest thriller excepțional și nu mă pot abține să-mi exprim bucuria. Mi-a părut rău cînd am terminat lectura, dar mă consolez cu gîndul că am la îndemînă precedentele trei cărți ale autorului…
Un thriller excepțional
Liviu Antonesei
Nu am ascuns niciodată că pe lîngă literatură „ca atare”, am citit mereu și cărți polițiste, de spionaj, thrilleruri. Distinsul poet Paul Valéry, pe cînd devenise academician, mare amator de literatură polițistă, era mult mai discret, își cumpărase o garsonieră special pentru a se deda acestei plăceri, fără a fi surprins de presă! Cum am avut norocul să nu ajung academician, nu a trebuit să-mi ascund niciodată această slăbiciune. De altfel, ierarhizarea literaturii în funcție de zonele tematice este o prejudecată pe cît de veche, pe atît de păgubitoare. Un roman de actualitate, istoric sau de dragoste prost nu poate fi inclus într-o categoria „nobilă”, tocmai în virtutea defetelor sale literare. Iar autori precum John Le Carre, Graham Greene, Vladimir Volkov sau San Antoniu, cu fabulosul său limbaj, sînt în primul rînd mari scriitori, și abia apoi practicanți ai romanului polițist sau de spionaj. Ca să nu mai vorbim de clasicii acestui teritoriu literar, începînd cu Edgar Allan Poe, inventatorul romanului polițist, ca și al celui de groază.
Din păcate, sînt nevoit să-mi satisfac acest viciu mai ales cu autori străini, cei mai mulți din aria anglo-saxonă, dar nu exclusiv, contribuția autohtonă fiind redusă cantitativ și adesea modestă calitativ. În ce privește thrillerurile, în ultimele decenii, a trebuit să mă mulțumesc cu un număr foarte mic de autori: George Arion, Stelian Țurlea, ieșenii Dorin Spineanu și Ovidiu Nimigean, cu cîte un thriller în anii 90, iar mai recent, un alt ieșean, Adrian Onciu, cu mai multe thrilleruri localizate internațional, a cărui apariție am salutat-o entuziast. Din aceste motive, lectura romanului Second Life de Adrian Christescu (Editura Lebăda Neagră, Iași, 2023) a fost o mare și foarte plăcută surpriză. E un thriller politic, localizat prioritar la Iași, care urmărește destinul aparent neverosimil al lui Andrei Banciu, un neica nimeni la început, care ajunge în vîrful ierarhiei politice. E aparent neverosiml, dacă nu cunoaștem parte văzută, mai puțin văzută și de-a dreptul nevăzută a politichiei băștinașe, în care politica, afacerile și serviciile secrete conviețuiesc cordial, dincolo de certurile de suprafață. De altfel, autorul este un virtuoz al artei compoziției, astfel încît ne strecoară gradual informațiile care transformă neverosimilul în verosimil. Personajele sînt excelent construite, chiar dacă în cazul unora se lucrează cu tușe mai ferme, se sarjează uneori. Umorul cade excelent, chiar cel oleacă mai grobian al unora dintre personaje. Unele scene sînt pur și simplu demențiale. Nu intru în detalii, citirorul trebuie să aibă bucuria de a fi luat prin surprindere -și va fi luat! Titlul are skepsysul lui. Second Life este un joc pe computer în care jucătorii, nemulțumiți de viețile lor, își pot construi o nouă viață, pe măsura aspirațiilor și ambițiilor lor. Dar în joc, acele vieți rămîn secunde, fictive, pe cînd în roman a doua viață prinde corp, devine reală! Frumos joc cu realitatea și ficțiunea! Iar stilul este perfect adecvat poveștii, un stil de scriitor pur și simplu, nu de autor de ceea ce unii numesc grăbit „paraliteratură”. Un roman excelent, un thriller excepțional. Pe o piață de carte normală, acest volum ar deveni rapid un bestseller. Nu avem o piață de carte normală, iar dacă acest lucru nu se va întîmpla, nu va fi nici vina autorului, nici a cărții, ci a limitelor pieței cu pricina, deci a noastră. Îi doresc lui Adrian Christescu să spargă limitele pieței!
Între timp, mi-am procurat și cele trei romane anterioare – mai are cîteva cărți de povestiri și o piesă de teatru – ale autorului, tot thrilleruri după cîte îmi dau seama, și le voi citi în perioada care urmează, vreau să văd drumul pe care autorul a mers către această realizare remarcabilă. Deocamdată, îl felicit și îi urez noi cărți pe măsura acesteia.
6 Noiembrie 2023, în Iași
George Stănică: Planetele domnului Bellow: o conversație cu Zachary Leader, în LARB
Zachary Leader este profesor de literatură engleză la Universitatea Roehampton din Londra și un foarte cunoscut specialist în viața și opera marelui prozator american Saul Bellow. Recent, a publicat o amplă biografie, în două volume, dedicată lui Bellow. Anticul meu prieten George Stănică, pe care îl știu din studenție, cu care am colaborat pe cînd lucra la BBB World Service și pe care l-am reîntînit cu plăcere de cîte ori am ajuns la Londra, a purtat o discuție cu profesorul Leader, iar rezultatul este acest interviu apărut în octombrie curent în Los Angeles Review of Books. De bună seamă că îl public imediat, eu sînt al treilea iubitor de Bellow din ecuație. Cei care nu știu engleză să nu dispere, am verificat, traducătorul automat oferă o versiune românească satisfăcătoare. Lectură plăcută!
https://lareviewofbooks.org/article/mr-bellows-planets-a-conversation-with-zachary-leader/
4.De la prieteni – Gela ENEA
Acum cîteva zile, am publicat după o lungă pauză un excelent poem al prietenei noastre din Craiova. Dar din fericire, atunci primisem două! Al doilea este mai scurt, dar la fel de bun, așa că se prezintă în fața tuturor! Lectură plăcută!
bătrânețea mea
stă bine ancorată de fiecare organ
vital
când mă văd copiii pe stradă uită să plângă
din cauză că nu li s-au cumpărat cipsuri
întorc brusc plânsul înspre mine
cum ai întoarce cu telecomanda
programul pe netflix
nu pot să reacționez să le răspund că am fost cândva un copil drăgălaș
căruia-i plăceau cipsurile colegului de bancă două-trei cum se dă
celui ce te privește lung și i se scurge salivă pe la colțurile gurii
nici nu mă lasă inima să-i avertizez că așa vor ajunge și ei
deși au zilnic punga lor de cipsuri
bătrânețea vine în primul rând din gânduri
cum vine tristețea din însingurare cum vine dorul de moarte
din boala prea lungă
simt că se lasă greu în picioare
ea este pantoful care mă strânge cumplit în timp ce
în jurul meu lumea se tot micșorează
aleargă la promoții de parcă a coborât cerul pe pământ și trebuie
să prindă un loc în burta largă a lui dumnezeu
pe mine nu mă mai interesează vitrinele
doar praful desenând mici insule din loc în loc
unde-mi scald privirea să se curețe de mizeriile fricii
dacă mă ia cineva de mână și mă trece strada
dacă în autobuz se ridică un călător și-mi oferă locul
pe dinăuntrul meu se produce un ropot de durere
o rafală de vânt rece străbate toate coridoarele oaselor
pentru că înțeleg de ce se poartă oamenii frumos
cu mine
5.Tot de la prieteni – Silviu GONGONEA
Scriam că se anunță apariția unui nou volum de Nicolae Coande. Între timp, am primit de la poet vestea că volumul a apărut deja și că mi-l trimite grabnic. Rămînem tot la Craiova, dar la poetul Silviu Gongonea. De data asta nu mă mai înșel anunțînd că noul său volum urmează să apară întrucît am manuscrisul electronic al acestuia. L-am citit deja, dar îi voi reciti mai pe îndelete, în lectura lungă, cum s-ar spune. Va fi un volum excelent, cred că mai bun decît cel anterior, care este foarte bun și pe care l-am prezentat la apariție. Cel nou cuprinde poemele din ciclurile Nimic la superlativ și Codul de bare din care am publicat de mai multe ori în ultimii ani. Extrag unul neapărut încă aici, foarte bun…
Dimineață cu limacși
Simonei
pătrarul lunii în scăpătare
Făpturi translucide
ne mișcăm leneș
pe sub bolți de plancton fosforescent
ardem încet în noi
o lumină mică de monitor
Împrejur limacși cât vezi cu ochii
desenează dâre fine pe geamul verandei
dinspre răsărit
ciurciuvelele de lemn se lasă acoperite
cântă insesizabil
despre retragere dragoste timp și moarte
iar eu caut în reeluri după aur.
6.William Shakespeare – Sonete
Pe o zi însorită, cel puțin aici la mine, Marele Will ne vizitează cu un nou sonet măiastru tradus de poetul Adrian Vasiliu.
Sonetul LXXIII
That time of year thou mayst in me behold
Tu poți vedea în mine anotimpul
Când frunze-atârnă, galbene, în pom
Pe crengi, unde-nainte să dea frigul,
Păsări cântau, în cor, la unison.
În mine vezi amurgul zilei care,
Pălește către vest, la orizont,
Și-apoi încet în noaptea grea dispare,
Un fel de moarte ce cuprinde tot.
În mine vezi a focului ardoare
Pe scrumul tinereții răspândit,
Ca pe un pat de moarte, unde moare
Răpus de seva care l-a hrănit.
Așa vei ști, iubirii forță dând,
Cum să iubești ce ai să pierzi curând.
Traducerea: Adrian Vasiliu
7.Nechifor BUGEAC HRONICARIU
Hronicariu nu piarde veștile dilei, nice pre șele bune, nice pre șele uimitoare, nice pre cele împlute de tristeță… Iat-amu deaspre mutarea lui Matei Peri…
De mutarea unui Ortac
Au imblat zvon cumcă s-au pristavit Putină, ce ar hi fost prilej de mare praznic; ci cand l-au privit mai bine, erau sarmanul Matei Pere, carele l-au inchipuit pre Policandru Binghie den „Ortaci”. Ci aista au fost un om indragit foarte, ca au stiut bine a inchipui feluriti eroi, deci tot norodul il plange, ca i-au veselit pre multi in tineretile seale. Nascutu-s-au acesta in tinuturile Masaciusei la cateva dile dupre ce au pasit oamenii pre meseta; maicuta sa Suzana fusese hronicareasa in Canadia, iara tatane-sau Ioan Vinit Pere tot cu giocul pre podisca se indeletnicea. Departandu-se parintii sei, s-au mutat acesta in Canadia si s-au scolit alaturi de Trudău, procletul; ci crescand mai mare, au inceput a se indeletnici cu izbirea mingiiei cu cratita precum Alepa noastra. Agiungand la varsta de cincispredece leaturi, au audit acesta chemarea Caleforniei si s-au mutat la tatane-sau in Cetatea Ingerilor; ci au inceput a castiga parale den aftiorie. Ci au agiuns acesta vestit prin „Ortaci” alaturi de aceea carea avea sa-i hie muiare lui Pitu Brad, si atatea laude primeau ca li se dadea ca la o miie de mii de galbini americanesti pre infatisare. Ci sarmanul au inceput a lua bumbi de Vicodin precum Doftorul Bordei, ci l-au catat gerahii ca de paispredece ori la stomah den pricina nenorocitei doftorii. Ci deunadi l-au aflat fara suflare in scaldătoare, ci dic doftorii ca nu de nelegiuite prahuri s-au pristavit ci sarmanul s-au inecat. Deci sa dicem „Vai, vai, ce pacat” si sa-l hodineasca Domnul pre sarmanul Mateiu, ca mult ne-au mai pricinuit acesta clipe de bucuriie. Ca nice acesta nu si-au luat siiesi đilele, nice Epstenie.
- Rîdem din răsputeri…
Cum s-ar spune după preferințe! Un grupaj vioi sosit pe filiera canadiană, dar acum de la Virgil Glăvan, și o glumă grafică de la vechiul meu colaborator de la Timpul Mihai Dascălu…
Doi prieteni stau de vorbă la o bere:
-Un hoț a intrat la mine in casă pe la miezul nopții.
-Și ce-a luat?
-O tigaie de la nevastă-mea. A crezut că m-am întors eu de la bar.
***
Un ţăran cu fiul său culegea fructele coapte. Fiul:
-Tată, ce o să facem din astea?
Tatăl:
-Dacă o găsim pe maică-ta acasă, facem compot, dacă nu, palincă.
***
Ce diferență este între femei și bărbați, în ceea ce privește dorințele?
-Femeile vor multe, dar de la unul și același bărbat.
-Bărbații vor același lucru, dar de la mai multe femei!
***
Cioc, cioc, cioc la poarta Raiului. Sfântul Petru se duce să vadă… Cine oare să fie?
-Ce vrei, țigane?
Țiganul:
-Dă, doamne, și mie că sunt și eu amărât, nu am casă nu am bani, mor copiii de foame.
Sfântul Petru scoase bagheta și făcu o dată din ea:
-Du-te că ai bani acum.
Peste ceva timp, iar…cioc, cioc, cioc la poarta Raiului. Cine oare să mai fie acum, zise Sfântul Petru, și se duse să vadă:
-Iară tu, țigane? Ce mai vrei?
Țiganul:
-Doamne, dar casă nu îmi dai și mie?
Sfântul Petru:
-Nu ai deja bani? Nu poți să îți cumperi una? În fine, dacă ai bătut drumul până aici… scoase bagheta și făcu odată din ea.
După un timp iar …cioc, cioc, cioc la poarta Raiului. Enervat, Sfântul Petru se duce să vadă cine o mai fi:
-Țigane! Iarăși tu? Ce mai vrei acum? Ai casă, ai bani, ai tot ce vrei!
Țiganul:
-Îți mai trebuie bagheta?
***
Bună ziua, o vodcă, vă rog.
-Dar este dimineață !
-Mă scuzati, bună dimineața, o vodcă , vă rog!
***
Soția către soț:
-Scumpule, ce-ai spune dacă ți-aș zice că m-am culcat cu cel mai bun prieten al tău?
-Aș zice că ești lesbiană.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
