1.Poezie de martie…
Trei secunde în Hyde Park
dimineață, mai către prînz, plimbarea prin parc
și deodată m-a luat prizonier tunelul spațio-temporal –
umblam dus de gînduri și am văzut un coș de gunoi,
verde închis la culoare, cu trei dungi aurii, aidoma
celor din Regent’s Park, Hyde Park și alte parcuri regale,
cîteva secunde am fost acolo, dar nu a fost un zbor,
ci o deplasare instantanee, și nu eram singur – apoi, da,
mi-am dat seamă că aici coșul era mai înalt, și nu metalic,
din fibră de sticlă, eram din nou la poarta stelară de plecare,
în parcul meu – singur ca orice călător prin lume și vreme…
în minte mi-a rămas un parfum dulce, senzual, de caprifoi!
17 Martie 2024, în Iași
2.Semnalări amicale…
David Tabacaru: Concert de orgă la Église Saint-Eustache, Paris
Organistul David Tabacaru s-a născut în 1997 la Paris, unde și-a început studiile muzicale, pe care le-a continuat în Suedia la Sundsvall, pentru a le încheia la Conservatorul din Strasbourg. Pe lîngă orgă, a urmat studii de pian, șef de orchestră, șef de cor, voce, muzică liturgică. Cîteva detalii aici. Grație poetei Amalia Achard, am avut prilejul să ascult concertul în direct. Concertul, desfășurat în cadrul unei acțiuni de adunare de fonduri pentru orgile sfîntului lăcaș, cuprinde lucrări de Franck, Debussy și Messiaen. Transcripția pentru orgă a piesei lui Debussy aparține interpretului. Foarte bun organist, minunat concert.
Bogdan-Alexandru Petcu: 5 poeme din „transcender”
Sigur că auzisem de tînărul poet Bogdan-Alexandru Petcu, ba chiar îi citisem cîteva poeme în revistele literare și îl ascultasem la un recital, dar ca să-mi dau seama cu adevărat despre ce este vorba, în ce privește înzestrarea sa poetică, a fost nevoie de o discuție telefonică și mai multe mailuri schimbate, mai întîi cu poetul Silviu Gongonea, apoi cu tînărul poet însuși. La cererea mea, am primit formatul electronic al volumului transcender (Editura Charmides, 2022), dar și un grupaj de poeme noi, scrise după apariția volumului. Lectura a fost pentru mine o revelație, este vorba despre unul din cele mai puternice volume de debut citite de mine în ultimii, nu puțini ani. Sigur că un poet atît de bine format are în spate și un trecut, pe care îl rezum. Născut în 1995, studii liceale la Bacău, urmate de licența în filosofie la UBB Cluj, stabilit apoi la Iași unde lucrează la Amazon, ca Subject Matter Expert. Un poet corporatist? Da, și încă un poet excepțional! Se întîmplă și asemenea minuni în zilele noastre! Dar aceste sînt informații de viață civilă. Înaintea debutului în volum, Bogdan a publicat mult în reviste, a participat la tabere de creație literară și la concursuri literare, la care a luat multe premii, a susținut lecturi publice, a apărut în volume colective. Volumul de debut ca atare a primit cîteva premii și a fost excelent primit de critica literară. Voi publica astăzi un poem din volumul de debut, însoțit de felicitările și de urările mele. Am fost bucur să văd că, pe coperta a patra, apariția lui Bogdan-Alexandru Petcu este salutată de doi poeți la care țin foarte mult: Radu Andriescu și Ștefan Manasia. Vînt bun la pupă, Bogdan!
Liniște în Berlinul de Est
Sângele tău curge prin parcuri
și te simţi totuși om. Ce întrebări?
Și cui să le pui? Să visezi că te trezești
fără văz, să nu ai răbdare să duci o idee la
capăt.
Hematii, limite, fraţi, bani, corporaţii,
locuri de muncă, furii și anxietăţi. Am trăit
toate astea și nimic nu ne-a făcut speciali.
Visăm la alţi oameni,
la noi ca fiind alţi oameni. Prin voia sorţii,
să se schimbe naibii atomii și
istoria personală – idiosincrazii pur estetice -,
singurul liant între aporiile astea tâmpite.
Estetismul e morala estului,
glumesc prietenii mei. Poate îi cred.
Mi-e dor să beau o vodkă la masa lui Radu.
Să stăm beţi până a două zi dimineaţă.
Radu e măcelar pe texte și scrie
despre măcelarii din Londra. Radu e prietenul meu.
Radu este, iar asta mă bucură.
Poate pe el nu,
poate îl visează pe Radu ca fiind alt Radu.
Nu am de unde să știu când sângele caută
segregare, când Tătărașiul devine Berlinul de Est
în imaginarul unui om oarecare.
Puţin cam prost, puţin cam naiv,
puţin dependent, puţin.
Eu sunt cel care poartă limita
acolo unde îl duce imaginaţia, iar imaginaţia mea
nu duce nicăieri. Nu pot să văd nici măcar feţele
fanteziilor mele sexuale.
Eu sunt cel care duce limita acolo unde există deja.
Cam atât pot să spun despre mine.
Adrian Grauenfels: Iarna care nu a fost, Saga, 2024
Deși cuprinde și multe poeme traduse din ebraică, aparținînd unor poeți istorici, dar și de azi, nu aș încadra volumul pe care l-am primit în ampla serie de antologii scoase de Adrian din poezia lumii. De data aceasta, cartea începe cu un excelent eșantion din poezia proprie, continuă cu un „dialog” poetic cu Raluca Blezniuc, și abia apoi urmează traducerile. De altfel, subtitlul este explicit – Poezii și traduceri. Așa cum ne-a obișnuit AG, ilustrația – fotografiile realizate în colaborare cu Nina NightCafe AI, dar și desenele Ucăi Maria Ion – este pe măsura textelor. Și acum, lectură plăcută! E mult de citit. Cartea în format pdf poate fi descărcată de aici
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_3a44d63fae90450f970c7f6b90c2780b.pdf )
Vernisaj „Obiectul” de Iulian Copăcel
Am participat la un eveniment foarte plăcut, plăcut din punct de vedere artistic, dar și uman. Era organizat de doi oameni și artiști de care mă simt apropiat de mai bine de două decenii – artistul vizual Iulian Copăcel și poetul și eseistul Ovidiu Vontilă, acum în postură de curator. Prima lucrare de-a lui Iulian pe care am văzut-o a fost un Nud albastru, care avea să ilustreze coperta volumului meu de povestiri din 2003 Check Point Charlie…, lucrare pe care artistul mi-a și dăruit-o. În 2010, s-a întîmplat ceva straniu, printr-o sincopă de comunicare, am aflat despre o expoziție de-a sa cu o jumătate de oră înainte de a se închide, așa că am scris despre cum am ratat expoziția, dar am ilustrat puternic. Joi seara însă, slavă Domnului, nu am ratat nimic! Am vizitat așezat expoziția, l-am ascultat cu atenție pe Ovidiu, care a vorbit excelent despre o operă pe cît de remarcabilă, pe atît de dificilă, am schimbat opinii cu artistul și cu curatorul, cu unii participanți. Am constatat că fost găsită cea mai potrivită sală pentru o asemenea amplă lucrare, care se desfășoară pe 15 panouri, alcătuind un fel de frescă. Așezarea în arc de cerc permite privirea, de la 3-4 metri distanță să spunem, atît a ansamblului, cît și a fiecărei lucrări separat. Eu am spus cîteva lucruri mai degrabă generale despre artistul care expunea, dar Ovidiu a vorbit cu foarte multă aplicație, în detaliu. Textul său poate fi citit pe site-ul pe care Iulian l-a dedicat remarcabilei lucrări expuse. Aici
(https://iuliancopacel.com/obiectul/ )
3.De la prieteni…
Daniel-Silvian Petre: Alte poeme din „Las Begas Blues”
MAI AM UN SINGUR DOORS
În liniştea serii
parcarea mallului era atît de luminoasă
de parc-ar fi înşirat zeii Calea Lactee la picioarele noastre
3 câini ciobăneşti evadaseră de la adăpostul din Şag &
fugeau spre noi peste calea ferată
Nu mi-e frică de câini & nici lor de mine-
facem parte din aceeaşi haită
al cărei şef se ascunde
în partea întunecată a Lunii
Dincolo mai e ceva? ai intrebat,
aici e la fel de urât ca la Bucureşti
Dincolo de calea ferată e Freidorf,
acolo s-a născut Tarzan &
acolo, pe insuliţa de pe baltă,
m-am ascuns într-o vară de tatăl agresiv al unei fete
& fata unde e?
A fugit de mine
& unde e acum?
În America e, ca noi toţi, în America
(poem inedit, 2016)
*
ONE MAN REVOLUTION
Am fost şi anul ăsta, pe 16 decembrie, în Piaţa Maria
Stăteam lângă statuie & mă gîndeam că mai am de trăit
cam cît a trecut de la Revoluţie pînă acum,
dar cîtă vreme voi putea veni la întîlnire cu Fecioara
nu voi fi bătrîn
Cineva dintr-un jeep negru cu număr de Arad a strigat
ce staţi aşa-nghesuiţi, se dă ceva moca?
Drojdierii & Urban Guerilla s-au dus spre cimitirul eroilor
Eu am făcut dreapta spre casă
la catedrală
din obişnuinţă
ca troleul 12 cînd se retrăgea în depou
cu luminile stinse
Tre’ să-l învăţ urgent pe David
cum se trage cu praştia, mă gîndeam
În Piaţa Bălcescu era închis la chioşcul de langoşi &
m-a pufnit plânsul
Nimeni să nu mai mănînce din tine în veac!
Ehe, pe vremuri aş fi făcut o poezie din toate astea &
i-aş fi zis One Man Revolution
(poem inedit, 2018)
Nicolae Coande
O lovitură de pumn în inimă
Tu spui că vom împărăți. Noi știm că nu ne ajunge sîrma în abatoare.
Tu ne privești cu dragoste. Noi controlăm producția de morcovi și natalitatea.
Tu ai grijă să nu știm tot despre oameni. Noi admirăm lumea ca voință și inutilitate.
Tu ne arăți pe unde vine primăvara. Noi scoatem din batistă inima inorogului.
Tu aduci cîntecul în canistre de foc. Noi plantăm un soldat în curtea din față.
Tu te asiguri că somnul vine la timp. Noi arhivăm baloții de ceață.
Tu cari provizii naturale de humă. Noi semnăm condica pumnilor de împărțit.
Tu ceri o oră de rîs după ce mori. Noi pentru baloane cu vid trăim.
Tu ai o nouă privire acum. Noi sîntem zona inutilă devastarea.
Tu ne-ai lăsat o crescătorie de fenomene. Noi am rupt toate fotografiile
Cu tine doborît sub rînjetele noastre murdare pumnul în inimă
Al măcelarului priceput să șteargă de pe pământ chipuri zei ziare.
Tu zîmbești cu noua ta gură în formă de seceră cîtă pîine vei face din Noi
Haită de cîini pe care îi crești și după ce tăiate cozile noastre se bucură în armonia serii.
4.Shakespeare – Sonete
M-am întrebat de cum am deschis ochii cum ar putea începe mai bine o duminică frumoasă de primăvară adevărată… Răspunsul a venit repede, cu un nou sonet de-al Marelui Will în traducerea atît de inspirată a poetului Adrian Vasiliu. Enjoy!
Sonetul XCIII
So shall I live, supposing thou art true,
Așa trăiesc, crezând că-mi ești fidel,
Ca soțul înșelat; iubirea poate
Părea reală când nu e defel:
Privirea-aici, inima-n altă parte.
Pentru că-n ochii tăi nu-ncape ura,
N-am cum să văd la tine vreo schimbare.
La alții lesne poți citi minciuna,
Pe fețe, frunți și în priviri apare,
Dar ceru-n cazul tău a poruncit
Pe chipul tău iubiri să se răsfețe;
Orice gândești sau orice-ai fi simțit,
Privirea ta s-arate doar blândețe.
Ca mărul Evei e splendoarea ta,
Dacă virtutea n-o va egala.
Traducerea : Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc sosit de la eseistul Emil Belu, deci pe filieră canadiană, și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel. Cum vedem, Mata Hala e la modă! Enjoy!
La Urgență…
-Ce s-a întîmplat cu urechile dumneavoastră, doamnă?
-Domn doctor, călcam rufe, cînd a sunat telefonul și, din greșeală, am pus fierul de călcat la ureche!
-Bun, dar urechea cealaltă?
-Boul! A mai sunat o dată!
Ambele sosite pe filieră canadiană, de la eseistul Emil Belu. Bancul este optimist, există sex și după naștere! Nu-mi dau seama dacă pot stabili o relație între banc și gluma grafică… Enjoy!
Sexul după naștere! După ce a născut nevastă-mea, am întrebat-o pe doctoriță:
-Și peste cîtă vreme credeți că vom putea face dragoste?
-În 20 de minute ies din gardă. Așteptați-mă în parcare!
Un banc de la profesorul Septimiu Chelcea și o glumă grafică… Doar că gluma nu e simplă glumă, ci și un avertisment – trebuie să fim vigilenți cînd cineva ne cere votul, trebuie să ne uităm după tribuna de la care ne vorbește, ca să vedem pe cîte scaune e aburcat! Enjoy!
O discuție de cuplu…
-Draga mea, astă-noapte ai strigat „Nu, Ionele, nu!”. Cine e acest Ionel, iubito?
-Iubitule, dar ce mai contează? Doar ai auzit că l-am refuzat!
Un grupaj mărișor sosit pe filieră canadiană, de la eseistul Emil Belu. Gluma grafică e din aceeași sursă, numai că pentru a pune un contrapunct e de inspirație moldovenească… Enjoy!
Cercetătorii ardeleni au descoperit că nu-i deloc rău să îmbătrînești, dacă mai apuci!
*****
Gheorghe și Gelu la cosit
-Ai auzit, mă, Gelu, că azi o să fie 42 de grade la umbră?
-Na, și ce dacă? Noi sîntem la soare!
*****
-Apoi, măi Vasile, ție nu-ți vine să bolunzești cînd știi că nevasta ți-a făcut un prunc negru?
-Nu, că la ea toate ies arse!
*****
Pălinca înfrumusețează trupul și sufletul, deci este un produs cosmetic! No, așe!
*****
Maneaua baciului: Să bată vîntul și ploaia/ Nu-i femeie cum e oaia!
*****
Avantajul de a locui la Cluj este că oriunde ai merge în concediu e mult mai ieftin decît acasă!
*****
Ardelenii contestă codul portocaliu de caniculă – tot ce e sub 40 de grade intră la categoria răcoritoare!
*****
În Ardeal, la ora de religie, preotul îl întreabă pe Gheorghiță:
-De ce o mușcat Adam din măr, copile?
-Că n-o avut brișca le el, părinte!
*****
Cercetătorii ardeleni au făcut următorul calcul: România produce 800.000 de tone de prune pe an. Dacă nu vă hapsîniți să faceți dulcețuri, compoturi și alte dulcegării din astea, această cantitate de prune s-ar transforma în 80.000 de tone de țuică. La un preț mediu de 10 Euro litrul de țuică, rezultă 800 de milioane de Euro. Cam 50 de km de autostradă. Problema este că producția e egală cu consumul. Vedeți de ce nu aveți autostrăzi?
*****
Un ardelean se trezește dimineața și vede afară trei inși care fac poze. Supărat, iese din casă și se duce la ei:
-Păi, ce faceți voi aici, la mine-n-ogradă?
-Măsurăm, bade?
-Dar ce măsurați voi?
-Pe aici o să treacă Autostrada Transilvania.
Ardeleanul stă și se gîndește, apoi întreabă:
-Și o să tracă multe mașini pe-aici?
-Păi, logic că o să treacă.
-Aha, și cam cîte?
-Ei, cîte, multe, sute, mii…
-Și o să treacă și noaptea?
-Sigur că da.
-Păi, și eu o să stau să deschid poarta la fiecare?
*****
Caut femeie neglijată… De preferință din Ardeal. De la olteni și moldoveni, am luat deja destulă bătaie!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
