1.Poezie de martie…
O insulă spre crepuscul…
dumnezeu este măsura a toate, a celor care sînt cum că sînt,
și cele care nu sînt cum că nu sînt, și gîndurilor mele, care sînt,
gînduri neobosit rătăcitoare între amintiri și năluciri –
și umbra mea curajoasă lîngă cedrul înalt cuprins de flacăra roșie
a celui mai frumos apus care s-a întins vreodată peste lume…
cafeaua neagră și tare cu picătura de lapte, pe aprinsa terasă,
îmi umple cerul gurii ca vipia celuilalt cer, acolo, departe,
în insula care se scufundă, se pierde în apele verzi-măslinii…
totul ar fi minunat dacă aș fi la fel de iubit cum numai dumnezeu
este în clipa de grație-a lumii, chiar dacă umbra mea curajoasă
nu este decît o enigmatică umbră, o fantomă, un spectru…
și nici o milă, nici o îndurare, nici un alean pentru cel umbrit –
numai umbra îngerului poartă ea însăși o umbră!
1 – 2 Martie 2024, în Iași
2.Alte semne de primăvară…
Pe 26 februarie, vechiul meu prieten, scriitorul și disidentul anticomunist Dan Petrescu, a împlinit frumoasa vîrstă de 75 de ani! Am atît de multe amintiri din cei vreo 45 de ani de cînd ne cunoaștem, încît aș avea nevoie de o carte întreagă. Voi adăuga un mai vechi poem de-al meu în care mi-am reamintit zilele în care, el dat afară din slujbă pe motive poltice, l-am însoțit cîteva zile „la munca de jos”, în ciupercăria unor întreprinzători înaintea vremurilor… La Mulți Ani, dragă Dan. Sănătate, inspirație, voioșie…
La ciuperci. Eu și Dan anunțăm renașterea proletariatului…
Pentru Dan
O lopată, două lopeți, trei lopeți…
o lopată de pămînt, o lopată de nisip, alta de gunoi,
o lopată de pămînt, o lopată de nisip, alta de gunoi –
opt ore pe zi, cu pauză de masă, atunci cînd Dan iarăși
a zburat din serviciu, cum să-l las singur?
O lopată, două lopeți, trei lopeți…
O lopată de pămînt, o lopată de nisip, alta de gunoi,
trei zile la rînd, opt ore pe zi, pauză de masă, niciodată
mugurii capitaliști ai socialismului biruitor nu avuseseră
atît de multă școală ca mînă de lucru…
O lopată, două lopeți, trei lopeți.
o lopată de pămînt, o lopată de nisip, alta de gunoi,
diminețile abia ne mișcam, seara nu ne puteam opri,
bătrînul se uita cu toată mirarea la noi, iar fiul îi explica
„ăștia școliți sînt tare buni la muncă”!
Și în fiecare seară, după paharul de rămas bun,
patronii plecau la culcare, iar noi zburam spre oraș
cu sacoșele bine fixate în pumni, ciupercile, desigur
erau bonus, ca și masa de prînz, ca și paharul,
ca și glumele din care nu ne mai puteam opri
pe lungul drum al întoarcerii…
Rîdeam de se spărgeau norii asupra noastră.
17 Decembrie 2019, în Iași
3.Semnalări amicale…
Septimiu Chelcea: Spre cunoașterea de sine…
Profesorul Septimiu Chelcea tocmai a publicat o nouă carte în seria de autor de la editura Pro Universitaria. Îmi amintesc cu oarece nostalgie că prima mea lucrare de cercetare cu contract a fost despre autocunoaștere, mai precis realizarea unui chestionar și a aparatului necesar aplicării, aplicării și interpretării acestuia… Iată despre ce este vorba în cartea Domnului Chelcea, în cuvintele sale:
Septimiu Chelcea: Spre cunoașterea de sine…
Titlul acestei lucrări, ar putea să surprindă: oare nu știm cine suntem?! Și apoi: de ce „spre”? Mă tem că imaginea pe care o avem despre noi înșine este neclară. Limpezirea ei necesită un efort de cunoaștere continuu, de-a lungul întregii vieți. Fiecare dintre noi, după vârsta de 10 ani, începem să ne construim o imagine despre propria persoană, așa cum ne facem o imagine despre obiectele și persoanele din jur. Spre exemplu, credem că suntem o persoană prietenoasă și punctuală, dar cam timidă și nehotărâtă. Sistemul acestor credințe despre caracteristicile psihice pe care ni le atribuim reprezintă sinele nostru, care „scoate în relief capacitatea reflectivă și reflexivă a ființelor umane de a se percepe pe ele însele ca obiecte ale propriei gândiri” (Marshall, 2003, p. 522). Altfel spus, termenul de „sine” designează „o colecție organizată de credințe și simțăminte despre noi înșine” (Baron et al., 1998, p. 76, apud Iluț, 2021, p. 20). După publicistul și sociologul american Allan Johnson (1946 – 2017), sinele este „un ansamblu relativ stabil de percepții despre cine suntem în relație cu noi înșine, cu alții și cu sistemele sociale” (Johnson, 2007, p. 313).
Deși îndemnul „Cunoaște-te pe tine însuți”, atribuit filozofului grec Socrate (470 î.H. – 399 î.H.), a fostrepetatgenerațiidupăgenerații, nu reușimsă ne autocunoaștem integral niciodată: întotdeaunavaexista o „zonăoarbă”, caîn „FereastraluiJohari”, imaginată de Joseph Luftși Harry Ingham (1955). Păstrăm în memorie cum eram în copilărie, în adolescență sau în anii tinereții. Imaginea noastră ca adulți sau ca persoane în vârstă este alta, nu total schimbată, dar cu elemente lipsă, cu altele ușor modificate sau transformate, din fericire sau din nefericire. Și modul cum ne văd alții evoluează, nu neapărat în sens pozitiv. Acești alții se află în relații diferite cu noi: părinți, rude mai apropiate sau mai îndepărtate, colegi, prieteni etc. Și peste ei trece timpul…
Ochelarii prin care ne privim au dioptrii evolutive: pentru „obiecte” îndepărtate („sinele colectiv”, care conține caracteristicile psihologice comune membrilor grupului), la distanță intermediară pentru alții semnificativi („sinele relațional”, constând din acele caracteristici similare cu cei cu care suntem în relații stabile) și pentru „obiectele” din apropiere, pentru noi înșine („sinele individual”, referitor la caracteristicile unice,proprii unei persoane). Toate aceste perspective, organizate ierarhic pe trei niveluri, alcătuiesc „conceptul de sine”.
După profesorul Constantine Sedikides din Departamentul de Psihologie de la University of Southampton (Marea Britanie), sinele individual diferențiază persoanele și este relativ independent de relațiile cu ceilalți. Sinele relațional evidențiază latura interpersonală a individului, iar sinele colectiv este format din caracteristicile împărtășite de membrii grupului, diferențiind grupurile unele de altele. Persoanele se pot percepe alternativ ca individualitate, ca element al unei relații sau ca membre ale unui grup, asemănătoare celorlalți din grup, reacționând diferit în funcție de percepția fiecăruia. Oamenii răspund cel mai puternic când este implicat sinele individual (Sedikides et al., 2011, p. 21). Transpus în realitatea cotidiană, „Modelul tripartitiv al sinelui”, elaborat de Constantine Sedikides, explică de ce ne întristăm mai mult când se afirmă ceva neadevărat despre propria persoană, decât atunci când neadevărul vizează relația sau grupul din care facem parte. La fel, când se aduc laude: dacă străinii observă că românii au simțul măsurii, firește că mă bucur, dar parcă și mai mult mă bucur când mi se atribuie direct această calitate.
„Niciun om nu este o insulă”, scria poetul și clericul englez John Donne (1573 – 1631). Psihosociologii vorbesc despre trebuința oamenilor de apartenență la un grup (familie, comunitate rurală sau urbană, popor ș.a.) sau de a fi în relație cu alții (de prietenie, de rudenie etc.). Fără a pierde din vedere aceste constatări, schițele incluse în această carte se centrează pe analiza sinelui individual, comparabil cu un diamant care își dezvăluie fațetele în funcție de unghiurile din care este privit. Asemenea fațetelor sinelui, cele 21 de schițe din această lucrare alcătuiesc o unitate, dar sunt într-o anumită măsură independente. Pot fi citite selectiv și nu neapărat în succesiune. Pentu a spori cursivitatea lecturii, am renunțat la explicarea unor termeni de strictă specialitate în text, dar pe care i-am inclus în Glosar.
„Spre cunoașterea de sine” este îndemnul adresat deopotrivă tinerilor și celor mai puțin tineri de a se angaja pe un drum care, parcurs cu stăruință, duce la aflarea răspunsului la întrebarea „Cine sunt”. În acest sens, consider de ajutor scalele și chestionarele ce însoțesc cele mai multe dintre schițe, chiar dacă nu au fost etalonate și validate pentru populația din țara noastră.
Septimiu Chelcea – Spre cunoașterea de sine. 21 de schițe psihosociologice, București, Pro Universitaria, 2024
Actualitatea Literară, An XIII, 128, ianuarie-februarie 2024
Foarte multe lucruri demne de citit – poezie, proză, eseu, cronici, traduceri etc. – în primul număr din acest an al excelentei reviste literare care apare la Lugoj sub directoratul poetului Nicolae Silade. În cele 32 de pagini ale acestui număr semnează: Nicolae Silade, Remus V. Giorgioni, Cornel Ungureanu, Radu Ciobanu, Adrian Dinu Rachieru, Ioan Holban, Alice Didu, George Motroc, Ion Mânzatu, Gheorghe Secheșan, Eugen Dorcescu, Vlad Cristian Croitoru, Ada Stuparu, Mirela – Ioana Dorcescu, Mariana Anghel, Leo Butnaru, Mihai Ursulescu, Teodor Dume, Magda Ursache, Vasile Proca, Alexandru Moraru, Constantin Stancu, Ionel Bota, Eugen Blaj, Mioara Bahna, Ion Dulugeac, Dumitru Oprișor, Mihai Posada, Rodica Lăzărescu. La rubrica „mapamond”, Ani Bradea traduce poeme din lirica italiană, semnate de Serena Piccoli, iar Eugen D. Popin traduce un fragment din proza lui Frank Wedekind, una dintre cele mai importante personalități artistice care au trăit la München în jurul anului 1900. Nicoleta Crăete traduce câteva poeme semnate de David Whyte, iar Constantin Severin o prezintă pe Sanaz Davoodzadeh Far, o poetă născută în Iran, care trăiește în prezent în Luxemburg. Numărul este ilustrat cu lucrări de Laura Bugariu, iar editorialul revistei, de Nicolae Silade, se intitulează Despre cititorii buni și răi sau postumanismul literar. Slăbiciunile mele merg către două contribuții ajunse la Lugoj de la Iași! Mă refer la pagina de proză – un fragment din De nouă ori nouă –, mai ales că trebuie să fie mai mult de zece ani de cînd nu l-am mai citit pe acest prieten, ba chiar nici nu mai știam nimic despre el! Cealaltă slăbiciune este eseul-documentar al poetului Vasile Proca Spovedania geniilor: Cezar Ivănescu și Nichita Stănescu. Ei, și unde merg două slăbiciuni, merge și a treia, adaug pagina de poezie semnată de Leo Butnaru! Lectură plăcută! De la link, puteți descărca revista în format pdf…
Dă clic pentru a accesa AL128.pdf
Luchino Visconti: Lo straniero/ The Stranger, 1967
Celebrul film al lui Visconti după celebrul roman al lui Camus… Cu Marcello Mastroianni, Anna Karina, Bernard Blier, Alfred Adam etc. L-am revăzut cu mare bucurie, ceea ce vă doresc tuturor. Vorbit, normal, în italiană, subtitrat în engleză.
Zile și Nopți, București, Martie 2024
Darul de Mărțișor al lui Ioan „The” Big este numărul pentru luna martie a excelentei sale reviste de informare artistică și culturală, pe care o editează cu o regularitate elvețiană. E adevărată enciclopedie a acestor evenimente și, pe deasupra foarte bine paginată și ilustrată.
Jurnal Israelian, 88, Martie 2024
Am și un mărțișor de seară, apariția pentru luna martie a revistei editate de poetul, editorul și traducătorul Adrian Grauenfels. Ca de obicei un număr excelent și splendid ilustrat, dar tot ca de obicei am și eu anumite preferințe și satisfacții. M-am bucurat să regăsesc poeți din CPA, precum Julien Caragea de exemplu, foarte interesant mi s-a părut textul lui Adrian despre arhitectul și artistul plastic Mario Moho – m-au pasionat mai ales lucrările în metal -, dar m-au încîntat și traducerile sale din cîțiva mari poeți ai lumii, precum Borges și Ingeborg Bachmann! Restul veți descoperi și singuri, pentru că atașez revista în două formare electronice. Eu îl felicit pe Adrian și îi mulțumesc pentru publicarea unuia din poemele mele la care țin foarte mult. Lectură plăcută!
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_481bc4c9fe4c4cfbbd5d4c081d538fc3.pdf )
(https://www.calameo.com/read/0010737879460be781d1b )
5.De la prieteni…
Brîndușa Palade
Prietena noastră Brîndușa a lipsit în ultima vreme de aici. Motivele sînt prea dureroase ca să le evoc direct. Revine cu acest trist poem al despărțirii, un fel de kaddish… Multă putere, Brîndușa, îmbrățișări…
lihnită somnoroasă
a sosit moartea
pe aripi străvezii
simplu
într-o duminică
a încetat să respire
ca să nu deranjeze
lumea
să nu mai audă ciumați
poticniți în noapte
strâng tare la piept
broderia din stepă
i-a auzit ultimul
suflu infirmiere
roind plastic
ca și cum ar fi adormit
himere ar fi
adormit
respirația
nu s-a inventat încă…
Marina-Andreea Dincea
Marina-Andreea Dincea este licențiată în litere, română-engleză, și deține un master în limba și literatura română. Predă la Liceul Tehnologic Dierna din Orșova. A debutat cu poezie în 2022 în revista „Ramuri”, a publicat în mai multe reviste și a fost premiată la numeroase concursuri de poezie, textele fiindu-i incluse în antologiile cu laureații. Spre noi a fost orientată de poetul Silviu Gongonea, care i-a fost profesor în facultate. Îi spun bun venit, are darul cuvintelor și multă prospețime în frazarea lirică. Lectură plăcută!
Cămara lui Gulliver
cu nesaț ai umplut rafturile cămării
sânii puțin lăsați
în voia lor
se coc de timpuriu
într-o ladă cu unelte
de grădinărit
pomeții cu note fructate
se frăgezesc la căpătâiul
arbuștilor din ținutul lui Gulliver
piersica instigă buzele să se hidrateze
înainte de expunerea la
soare
dogoarea ajunsă în pulpa cu care ți-am
hrănit ambele mâini
s-a-ntins pe un șezlong
acolo unde greierii ne sorb
din priviri
Tâmple goale
mi-ai pus lumea în mișcare
umblând gol-pușcă prin mintea mea
în zadar ai mărit pasul
de teamă să nu te prind din urmă
ai ocolit toate gândurile și le-ai aruncat
ca pe zaruri
pe tabla regelui
ai preschimbat vocile în straturi de sânge
cerneala cu care
îmi aștern iubirea
pe-o foaie goală
ca tâmplele tale
Emil Belu: Amintiri din studenție (4)
Iată un al patrulea episod din amintirile din studenția bucureșteană a anilor 60 a eseistului Emil Belu. Reamintesc că aceste sînt puse sub egida „Era pe vremea când electronul era cât pumnul, iar orbita pe care se mișca avea dimensiunea șoselei de centură a capitalei… ”.
O prescurtare hazlie
În timpul unei pauze de curs, mă alătur unui grup vesel din curtea Politehnicii, în vechiul local din strada Polizu, cum era cunoscută locația. Un asistent al profesorului Alexandru Timotin, i-am uitat numele, povestea o mică întâmplare petrecută în familia lui. Era o familie cu rădăcini adânci în Bucureștiul de altădată, care a dat mulți cărturari și, ca în toate familiile care se respectă, anecdotele nu lipseau. Bunica asistentului nostru, o conservatoare de vechi tradiții avea, printre alte curiozități gospodărești, obiceiul să aibă prosoape curate peste tot în casă, nu numai la baie și la bucătărie.
Dar, ai casei, trăitori în vremuri noi, pentru care cutumele erau ceva depășit, nu mai respectau regulile impuse de venerabila doamnă obligativitatea păstrării cu sfințenie a locului destinat acestor utile articole casnice. Observațiile verbale, indiferent de ton, nu aveau efectele practice dorite de „patroană”. În consecință, mama-mare, exasperată de neglijențele celor apropiați, s-a apucat să coase pe fiecare prosop locul destinat. Doar, doar îi dă pe brazdă. Cum casa era mare, cu multe încăperi, a avut de lucru toată ziua. Obosită, se înserase deja, mai avea câteva prosoape – coana-mare le zicea „ștergare” – de inscripționat, cele de la bucătărie. Ca să reducă timpul cusutului, i-a venit ideea să mai scurteze cuvântul. Prosoapele, cele câteva care au mai rămas, sunt acum la loc de cinste în patrimoniul familiei datorită originalei prescurtări : „B-cătărie”.
6.Shakespeare – Sonete
Marele Will și-a ales baba de azi. Pare mulțumit de ea, de vreme ce a plecat la drum, laolaltă cu eminentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu, ca să ne aducă în dar un nou sonet… Lectură plăcută!
Sonetul XCI
Some glory in their birth, some in their skill,
Își laudă nobilitatea unii,
Alții îndemânarea, forța, traiul,
Hainele alții,chiar urâte, șoimii
Și câini unii-și laudă, sau calul;
Și fiecare are o plăcere,
Ce-i dă o bucurie peste poate.
Dar toate astea nu sunt ale mele;
Eu una am, mai bună decât toate.
Iubirea ta-i mai bună-aș putea spune
Decât noblețea, traiul sau veșmântul,
Decât toți șoimii, caii de pe lume;
Avându-te, sunt decât toți mai mândru;
Atâta-s trist, c-ai să te răzgândești
Și-mi iei ce am, și mă nenorocești.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Cîteva bancuri, dar cîte feluri de cazărmi! Un grupaj de la scriitorul Cezar Straton și o glumă grafică pe filieră canadiană, de la Virgil Glăvan… Enjoy!
Cămilă. La o unitate militară, vine un general în inspecție. Toate bune, cu o singură excepție: o cămilă legată de un pom. Generalul întreabă: – Ce-i cu cămila asta? – Știți, – să trăiți, dom general!” cămila o folosesc soldații noștri fiindcă pe aici nu prea sunt femei. Generalul ia cămila la el în cort și dimineața iese afară cu pantalonii în vine. – Deci, așa o faceţi voi, soldații?- Nu – să trăiți! – de obicei ne urcăm pe ea și mergem în sat la femei…
Afganistan. Soldații sovietici zboară cu avionul spre Afganistan. Comandantul le explică beneficiile războiului: – În Afganistan, pentru capul fiecărui dușman, veți primi 1.000 de ruble și 3 zile de permisie. Noaptea, avionul aterizează. Soldații coboară și, după un timp, se întorc c-un cap de om și îi spun, cu mândrie, comandantului: – Tovarășe comandant, iată primul cap de dușman. Vrem banii și zilele libere! – Ce ați făcut, nenorociților?! Încă n-am ajuns în Afganistan, că noi am făcut o escală de realimentare…Iar capul – vai! – este al tovarășului Afanasov, secretarul de partid, care s-a îmbătat ca porcul, înainte de a decola din Moscova!
Răspuns. – Soldat, poți să-mi schimbi 100 de lei? întreabă ofițerul. – Sigur, prietene. – Soldat! Aici este în armată! Nu vorbești așa cu un superior, ai înțeles?! Repet: – Ai să-mi schimbi o sută? – Nu, să trăiți.
Replici „căprărești” – Sergentul Popescu va fi pedepsit cu 5 zile de arest pe motiv că imitând vocea dlui locotenent Ionescu, a urlat ca un bou… Băgați la tărtăcuță, soldați, regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepția situațiilor prevăzute de regulament! Măi rahat de recrut ce ești, nu mai mișca în formație, că te mănânc! O mână criminală a dat cu piciorul și a spart chiuveta din spălător! Ultima dată vă ordon: Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin cameră! Dacă sunteți așa proști și nu țineți minte cumpărați-vă un carnețel și un pix și țineți-le la buzunarul de la piept, și vă puteți nota. Uite-așa, ca mine…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
