- Un banc de primăvară…
Un excelent banc narativ, pe care a trebuit să-l traduc din franceză, pentru că așa l-a primit Silvia Pintea de la Paris. O prelucrare a basmului românesc pentru francofoni, cum s-ar spune… Și o glumă grafică, cum vedeți cumva tot interculturală, sosită de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy!
Povestea lui Făt Frumos și a Ilenei Cosînzeana
Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana se întîlnesc pe scările rulante ale unui mall. El o întreabă:
-Ce ai făcut? Te-ai măritat cu Zmeul Zmeilor?
-Da! Ce voiai să fac? Să aștept să te întorci de pe Lumea Cealaltă? L-am luat de bărbat: are un cal înaripat cu patru picioare în „X”, are un castel proprietate privată la etajul tei în Piața Victoriei! Cît puteam să te mai aștept?
-Foarte bine. Să lăsăm asta. Spune-mi mai bine cînd pot să te vizitez?
-Hm. Săptămîna asta nu e posibil, Zmeul Zmeilor este la slujbă ziua. Vino săptămîna viitoare, cînd e de noapte. Dar fi atent: lasă calul sub balcon! Se întîmplă ca Zemul Zmeilor să vină acasă în timpul serviciului. N-are cheile la el, le-a pierdut în timpul unei bătăi. Cînd vine acasă, sună la ușă. Dacă auzi soneria, îți ei hainele imediat, sari pe fereastră în șaua calului și pleacă în mai puțin de 8 secunde, înainte să ajung eu la ușă să-I deschid. Dacă Zmeul Zmeilor ne prinde, ne zdrobește pe amîndoi
Timpul a trecut… seara mult așteptată a sosit… Făt Frumos vine, își duce calul sub balconul Ilenei Cosînzeana, îi pune un braț de fîn sub bot, îl mîngîie, apoi urcă la etajul trei la Ileana Cosînzeana. Sună, ea deschide, el intră. Sărutări, flori, tot restul.
-O, mulțumesc, nu trebuia să te deranjezi!
-Nu e deloc un deranj! Ce drăguță ești în ținuta asta de jogging!
-O, mulțumesc, e de la Pull & Bear!
Se aude soneria. Făt Frumos își ia hainele cu o mînă, își ia elan cu cealaltă și sare peste balustrada de inox a balconului. Ileana Cosînzeana își pune rapid un body cu dungi cu dantelă, nu pretențioasă, dar eficace, merge la ușă, arborează un surîs ușor adormit și deschide. La ușă, calul:
-Spune-i lui Făt Frumos că-l aștept aici, afară plouă.
2.Semnalări amicale…
Enescu: „Octet in C Major opus 7” la Trinity Church, NYC
Foarte dificila piesă a lui Enescu și rar interpretată, din pricina dificultății, a avut parte de o interpretare de zile mari, pe 12 mai, la Trinity Church din New York, ca parte a concertului Romanticii secolului XX, alături de piese de Webern și Stravinsky. Piesa începe la minutul 26 și 47 de secunde, dar recomandarea mea este să ascultați întreg concertul. Îi mulțumesc scriitoarei Mirela Roznoveanu pentru semnalare și link. Audiție plăcută!
https://trinitywallstreet.org/events/novus-ny-20th-century-romantics-2024-05-12
Dorin Tudoran: „Care onoare îi doare?”
Două sînt temele principale abordate de Cristian Teodorescu în acest interviu cu Dorin Tudoran – chestiunea nerezolvată, ba chiar nerezolvabilă cu această versiune a legii, a turnătorilor din vechiul regim, și „starea Uniunii”, a Uniunii Scriitorilor, desigur. Pentru a doua temă adaug și linkul articolului lui Cristian din același număr al revistei…
https://www.catavencii.ro/dorin-tudoran-care-onoare-ii-doare/
https://www.catavencii.ro/candidat-la-presedintia-a-ceva-ce-legal-nu-mai-exista/
România 2024 – Ghidul festivalurilor
Prietenul Ioan „The” Big tocmai mi-a trimis ghidul festivalurilor ce vor avea loc în toată țara din această lună pînă la sfîrșitul anului. Mi l-a trimis oarecum privat, să-l pot folosi pentru eventuale vacanțe, dar m-am gîndit că poate fi de folos mai multora, așa că-l public. https://zilesinopti.ro/festivaluri/
Luís de Camões: (Todas as almas tristes se mostravam)
Poetul Adrian Vasiliu a avut lansarea ediției bilingve Shakespeare la Craiova, dar aici revine cu un nou sonet tradus din opera marelui poet lusitan Camões… Lectură plăcută!
Luís de Camões
(Todas as almas tristes se mostravam)
Suflete triste se înfățișau
Milostivirii Tatălui divin,
Unde, găsind aspectul lui benign,
Tributul datorat i-l ofereau.
Libere-atunci trăirile-mi erau
(obișnuit fiind cu-acel destin),
Când niște ochi, nedemn de ei deplin,
Pe-ascuns, de rațiune mă lipseau.
Noua splendoare m-a orbit de tot;
Din neobișnuință s-a născut
Stranietatea-angelicei prezențe.
Ca să mă vindec oare am să pot?
Oh! Și de ce natura a făcut
Între născuți atâtea diferențe?
Traducerea: Adrian Vasiliu
Florin Iaru despre „starea Uniunii”
Două articole ale lui Florin Iaru despre ce se întîmplă – și ce se poate întîmpla – în USR după părăsirea acestei lumi de către fostul președinte Nicolae Manolescu. Eu nu mai fac parte din organizație din decembrie 1995, dar am mulți colegi și prieteni membri, așa că mă interesează. Analizele lui Florin completează și ceea ce spuneau Dorin Tudoran și Cristian Teodorescu în interviul și articolul de mai sus…
https://www.catavencii.ro/mult-zgomot-pentru-o-prea-scurta-putere/
https://www.catavencii.ro/tinerea-de-minte-nu-miroase-a-bine/
Pe 17 mai a.c., în Sala Hugo Wolff a Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște, a avut loc o lansare de carte deosebită. Scriitorii Gabriela și Ionuț Cristache au lansat volumele Ceasornic fără minutar și Lumea văzută de la Târgoviște, volume care se adaugă la Colecția de Cultură a Gazetei, colecție îngrijită de domnul profesor Ionuț Cristache și realizată cu sprijinul editurii Bibliotheca. Am mai avut prilejul să semnalez evenimente tîrgoviștene, pentru că citesc constant articole din Gazeta, semnalate de Ionuț Cristache, chiar să preiau aici unele contribuții care mi-au atras mai mult atenție.
3.De la prieteni…
Gabriel Chiriac
Strălucire criptată
Sclipiri de cod
subtil se înfășoară în jurul inimii
prin firewalluri sfâșiate,
lumina led
ne străbate blând trupurile
noduri de date,
intersecții de anse,
simbolurile tale digitale se
întrepătrund cu ale mele și formează
un singur fișier de iubire
bit cu bit,
ne construim propriul univers
unde poți să fii oriunde,
în mai puțin de-o clipă
îți pot atinge chipul
frânturi de cuvinte se
convertesc în pachete de date
și
transmit,
pe căi de algoritm,
emoții nealterate
tăcerea,
ascunsă între gbytes și
mbytes
așteaptă să explodeze în
mii de culori pixelate
tu ești entitatea mea preferată în acest vast internet,
mereu vei fi preferatul meu,
în ciuda fluctuațiilor de tensiune și
fracturilor digitale,
dragostea nu are nevoie de update,
sau are?
ți-am trimis
un semnal SOS
prin constelația noastră binară,
răspunsul,
o bătaie ușoară a cursorului pe ecranul inimii tale
aștept.
Pe cine ai sunat în ultima zi?
Prietene, lampa de pe masa unde scriu toate acestea arde tăcută
Lumină fără fum carne sărată din care vom ieși cum aurul din apele puțin adînci
Fericiți cei săraci cu duhul dar aș vrea să știu mai degrabă
Dacă în lupta finală voi ucide sau voi lăsa să fiu ucis conștient că eul meu este nepieritor
În timp ce trupul se duce să doarmă puțin.
Puțin mai mult.
Corpul glorios (împrumut, Messiaen) în care ne întîlnim atunci cînd sîngele este înlocuit de muzică
Făcut din sunetele tuturor vocilor ascultate cîndva în viața de aici
Va pluti o vreme în așteptarea unei note care ar putea fi un simplu telefon
Pe care cineva de dincolo adică de acasă ți-l dă fără să știe că ai plecat.
Persoana apelată nu este disponibilă abonatul nu poate fi contactat
Dar îți mai amintești pe cine ai chemat ultima oară și ți s-a răspuns așa?
Pe cine ai sunat în ultima zi cînd ai știut că firul cu plumb al vieții adie
Ca suflat de gura îngerului cu capul nevăzut în curcubeu preocupat prietene
Să îți reamintească începutul și sfîrșitul prin atingerea flautului oboiului clarinetului trîmbiței timpaniului tobei chimvalului harfei cimbalului trianglului tam-tam-ului clopotului adânc și cel din urmă dar nu ultimul delicatului glockenspiel?
Amin!
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil (5)
Un nou episod din amintirile din exil ale eseistului din Montreal Emil Belu. Reamintesc că rememorările sînt situate sub semnul acestui vers din Horațiu: „Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.” (Epistole, I, l l)
Telefonul
Într-un scuar din centrul orașului Aalen (Baden-Württemberg), Germania, așezându-mă pe o bancă, intru în vorbă cu un sas venit din România. Eram Asylbewerber, mai pe românește un fel de „cerșetor de azil”, emigrant care aștepta cu emoție verdictul rezidenței. Domnul de lângă mine se numea Dieter Klein, profesor de sport, sibian de origine, care era de vreo treizeci de ani aici. Discutăm de una, de alta, istorie, cultură, civilizație, minunându-mă de ce aud. Nu avea darul să preamărească nația germană, ba povestea cu adâncă emoție despre locurile copilăriei sibiene, anii de școală, Păltinișul, Mărginimea Sibiului etc. Aducând vorba de civilizație, îmi spune una de necrezut. Înainte de război, circula în Germania o carte de maniere elegante, un fel de manual de bună purtare, mai bine-zis care, pentru un român conținea sfaturi incredibile. Nu le mai țin minte pe cele câteva pe care mi le-a menționat, dar pe unul nu l-am uitat nici acum, după aproape treizeci de ani: „Dacă voiai să dai pentru prima dată telefon unei persoane necunoscute, într-o problemă personală, iar ziua se nimerea a fi duminica, puteai suna numai între orele 11:45 și 12:00”. Un sfert de oră numai! Curioasa restricție, cel puțin pentru noi, românii, neobișnuiți cu asemenea practici, aproape religioase, care țin de protecția intimității în zilele de odihnă. M-am gândit la mioriticii mei care, fără rușine, mă scoală în puterea nopții la Montréal. Unii mai au scuze – necunoașterea diferenței de fus orar! Alții…
Ionuț Cristache – Amintiri din secolul trecut (5 și 6)
Între timp, pe site-ul ficțiunea.ro au apărut încă două episoade din memoriile subiective ale scriitorului și jurnalistului cultural Ionuț Cristache, autor al mai multor romane, printre care Calendarul cu patimi (2002), Gândul lui (2005), Ingrid târfa (2007), Emo-kids și efectul de lac în America (2013), Rumegând între antilope ș.a. Cel mai recent roman, apărut în 2021, se numește A doua față. Colaborează la mai multe publicații și este senior-editor la Gazeta Dâmboviței.
https://fictiunea.ro/2024/194/art11/index.html
https://fictiunea.ro/2024/194/art25/index.html
4.Shakespeare – Sonete
Și iată, am ajuns la sonetul 103 al Marelui Will în excelenta versiune românească a poetului Adrian Vasiliu.
Sonetul CIII
Alack, what poverty my muse brings forth,
Ce slabă-i muza mea în exprimare,
Deși are câmp larg să mă inspire,
Subiectul singur e mai de valoare
Decât în versuri lăudat de mine!
Nu mă blama că nu mai pot să scriu!
Tu în oglindă ai să vezi un chip
Ce surclasează versul meu pustiu,
Făcându-mă să fiu disprețuit.
N-ar fi păcat, în timp ce-ncerc să-ndrept,
Să stric de fapt ce-a fost atât de bun?
Căci eu, în vers, nu tind spre alt efect
Decât despre splendoarea ta să spun;
Ce versul meu nu poate să cuprindă
Ai să vezi tu, uitându-te-n oglindă.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc scurt, și cam sinistru dat fiind contextul, de la poetul Adrian Vasiliu, și o ghicitoare grafică de la profesorul Septimiu Chelcea…
Popoare și băuturi…
– Ce beau nemţii ?
– Bere, desigur !
– Dar rușii ?
– Rușii vin !
Prietenul nostru Virgil a revenit din vacanță. Un grupaj bun la revenire. Și două caricaturi sosite de la Paris, de la Alexandre Spahiu. Cum vedeți, umoriști francezi sînt branșați pe măcelarul recent elicopterizat…
– I-am dat odată împrumut unui amic 200 de lei, dar văd că nici în ziua de azi nu-și mai aduce aminte… îi zise Ion oftând vecinului său Mitică.
– Mai Ioane… răspunse Mitică, păi tu n-ai știut ce să-i dai, de-aia a uitat. Eu i-am dat odată două palme de mă ține minte și-n ziua de azi…
*****
După mai multe pahare băute la o petrecere, un tip povestea:
– Când eram mai tânăr şi îndrăgostit, eu vorbeam şi ea asculta. După ce ne-am căsătorit, vorbea ea şi eu ascultam. Acum vorbim amândoi şi ascultă vecinii…
*****
Soțul o întreabă pe soția lui curios:
– Draga mea, de ce nu îmi spui niciodată când ești nemulțumită pe deplin în pat?
– Ai uitat că mi-ai interzis să te sunt când ești la serviciu?
*****
La plajă, o femeie iese din cabină îmbrăcată cu un costum de baie din 2 piese foarte, foarte sumar. Unul dintre salvamari o anunță:
– Pe această plajă sunt permise numai costume de baie dintr-o bucată.
La care, tipa răspunde:
– In regulă. Pe care trebuie să o dau jos?
*****
Un preot ortodox, un preot catolic și un rabin jucau poker. La un moment dat, în toiul jocului când pariurile erau cu trei zerouri vine poliția și îi prinde în flagrant pe cei trei „sfinți”. Polițistul întreabă pe preotul ortodox:
– De ce joci poker părinte?
Preotul ortodox răspunde:
– Eu poker? Ferească Dumnezeu și Maica Domnului…
Polițistul trece la preotul catolic:
– Sfinția voastră jucai poker?
Preotul catolic ridica ochii spre cer și spuse în gând „Doamne iartă-mă!” și apoi răspunde sec:
– Nu!
Polițistul se întoarse la rabin și îl întreabă și pe el:
– Rabine, mărturisește măcar tu că jucai poker!
La care rabinul ridică din umeri și răspunse:
– Cu cine?.
*****
Un butic dă anunț să angajeze o vânzătoare. Vine o duduie la interviu, patronul o ia la prelucrat: „Casca bine urechile, noi nu zicem nu clienților, chiar dacă produsul nu e pe stoc… îi aburim, îi amânăm, o rezolvăm cumva”. Zis și făcut. Trece vremea, vânzătoarea capătă experiență, intră un cetățean:
– Aș dori și eu niște mănuși…
– Pai, sigur… de care, din piele, tricot, cu degete sau fără degete?
– Din piele, clasice, cu degete.
– Vreți să le purtați la palton sau la geacă?
– La palton, doar vine iarna
– Păi atunci mai bine v-aș recomanda să veniți mâine, aduceți paltonul, să vedem ce se asortează.
Omul zice ok, dă să iasă, în momentul acela intră altul, supernervos, cu un colac de budă și o bucată de gresie în mână:
– Mă, femeie, uite, cu asta închid closetul, gresia arata așa, curul ți l-am arătat deja ieri, acum îmi dai și mie hârtia aia igienică?
*****
Scufiță roșie:
– Bunico, de ce ai ochii așa mari?
– Bunico, de ce ai urechile așa mari?
– Bunico, de ce ai dinții așa mari?
Bunica:
– Hai gata, că mă enervezi. Pune lupa aia pe masă și cară-te la mă-ta!
Ambele de la poetul Adrian Vasiliu, care a lansat ediția bilingvă Shakespeare la Craiova, deci un banc foarte scurt și sec și o glumă semi-grafică la fel de scurtă și de seacă! Enjoy!
Vizită tardivă… Un schelet se duce la doctor. Acesta se uită lung la el și îi zice:
-Acum se vine?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
