- Poezie de primăvară…
Simțurile
toată viața am avut simțurile explozive, în alertă, toate,
imaginile oscilează între sublim și monstruos, violente,
culorile de trecere stau asunse în spatele celor tari, ca și
sunetele, parfumurile, gusturile, atingerile epidermice…
tija de jad caută grota adumbrită totuna cu atragerea
unui obiect cosmic într-o gaură neagră, o atracție
irezistibilă spre un tunel central de un negru fără pată,
aceeași putere, aceeași intensitate, în mare ca și în mic…
cîndva a fost o mare bucurie să descopăr senzațiile muiate,
nu știu dacă și avalanșa tot mai năvalnică a celor cenușii,
gama nesfîrșită de griuri, de la albul murdar la gri petrol…
un fluture imperial pe creanga liliacului, aripile sale mari
în culori exuberante, magnifice în lumina amurgului,
un vînt se pornește, tot mai puternic, aerul unei suflante,
praful colorat se amestecă, zboară, aripile sînt cenușii…
și va veni neașteptată cea care vine mereu pe neașteptate
și atunci oare ce voi mai simți, cum oare voi mai simți?
de neimaginat o existență fără simțire, pînă și moartea,
moartea cea mare, trebuie simțită pentru a ști că există!
10 – 11 Mai 2024, în Iași
Messara
este straniu și este minunat, trăiesc sub semnul lui nikos,
nu îl văd, dar este după poarta armoniei perfecte, văd
spiridușii de rouă pe întinsa cîmpie a messarei, dansînd
între flăcările de la un capăt și norii de piatră din celălalt…
este straniu și este minunat, așa cum îmi sînt uneori visele,
gîndirea e magică, mă gîndesc la cuvinte, iar poezia apare –
nu-mi doresc coșmarul absurd al zilei, o flamură neagră
îmi acoperă iar, cu generozitate deplină, ochii și chipul…
12 – 13 Mai 2024, în Iași
2.Semnalări amicale…
Extrem de rar se întîmplă să semnalez evenimente culturale de acest fel care se petrec în străinătate. Numai dacă am o legătură directă sau indirectă cu ele – cum s-a întîmplat cu cîteva lansări sau conferințe de-ale mele desfășurate în afara țării sau cu cele vreo zece ediții ale Festivalului de Film Românesc de la Londra la care am participat. Acolo îl regăseam și pe prietenul meu antic George Stănică, autor și traducător, fost jurnalist la BBC, cu care am și colaborat niște ani. Ei, bine, din pricina lui poublic această știre, va fi moderatorul evenimentului…
O lansare la Londra…
Vechiul meu prieten, scriitorul și traducătorul George Stănică, va fi moderatorul lansării traducerii romanului Ioanei Pârvulescu Prevestirea/ Jonah and His Daughter (Istrosbooks, 2024), care va avea loc la Barbican Arts Centre, Barbican Library, joi 16 Mai 2024, între orele 6 – 7 pm GMT+1. Le doresc succes autoarei, editorilor și last but not least prietenului meu George, de la care aștept impresii și fotografii! Nu ne-am văzut cam de multă vreme…
Christian Friedel: „Avem arta pentru a ne putea gândi la noi înșine”/ Un interviu de Ioan Big
Prietenul Ioan Big îmi semnalează interviul pe care i l-a luat foarte recent celebrului actor de teatru și film german, dar și muzicianului, Christian Friedel. Cea mai recent performanță internațională a actorului este rolul comandantului de lagăr nazist din filmul Zonă de interes – două premii Oscar în acest an și Marele Premiu la Cannes -, după celebrul roman cu același titlu de Martin Amis. Am citit romanul de curînd, acum caut și filmul. Cea de-a XXX-a ediție a Festivalului Shakespeare de la Craiova se va deschide cu Macbeth în concert, un hybrid performativ pus în scenă de trupa fondată de Christian Friedel, Woods of Birnam Company. Un interviu lung și foarte interesant.
A apărut „Nietzsche, sihastrul din noi” de Ion Fercu
Cu excepția excelentului roman Dac-aș fi Dumnezeu (2020), scriitorul Ion Fercu a publicat în ultimii șase ani numai literatură de idei: Prin subteranele dostoievskiene (2018), Cuvintele și carele de foc, amplul dialog la care îl provoacă Marius Manta, iar acum această carte dedicată lui Nietzsche. Peste 1400 de pagini. Dar nu asta contează, ci fervoarea cu care scriitorul își prezintă viziunea despre lume, dacă vreți Weltanschauung-ul. Ca și celelalte două, și această carte se citește sub presiune, cu aceeași fervoare investită de autor în scris.
Adrian Grauenfels (ed) – Mustața lui Dali/ Interviu BBC
După transcrierea tradusă și bogat ilustrată a filmului despre Umberto Eco din 2022, poetul, traducătorul și editorul Adrian Grauenfels iar ne face o surpriză. De data aceasta ne oferă transcrierea tradusă și la fel de bogat ilustrată a unui interviu acordat de Salvador Dali BBC-ului. Și completează excelent interviul cu un excelent eseu propriu despre ecuația Dali – Picasso. Pe coperta acestei cărticele, găsiți și linkul către interviul video cu Dali. (https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_e3b20fffaa7d41bcaa064be481db16fa.pdf )
A apărut „Mai e puțin pînă treci strada” de Liviu Mircea
Acum vreun an am publicat mai multe poeme din acest volum. Poeme excelente care anunțau reîntoarcerea unui foarte bun poet la uneltele sale după o pauză de vreo două decenii. Iar acum, iată, volumul a apărut – Mai e puțin pînă treci strada (Editura Școala Ardeleană, 2024, cu excelente ilustrații de Lucian Dobârtă). Volumul este însoțit de două recomandări pe coperta a patra, una aparține poetului Ion Cristofor, cealaltă mie.
3.De la prieteni…
Paul Țibuleac
Subterfugiu
Din când în când îmi retrăiesc trecutul
cu bune și rele dar mai ales
reiau stăruitor ce-mi pare frumos
până devine perfect ca un cristal
chiar dacă nu se mai potrivește cu mine
cel nedesăvârșit de-a pururi
și-apar nuanțe artificial uneori
e singura dovadă că se putea și altfel.
Luís de Camões: (Correm turvas as águas deste rio,)
Un nou sonet al marelui poet lusitan în excelenta versiune românească a poetului Adrian Vasiliu. Lectură plăcută!
Luís de Camões
(Correm turvas as águas deste rio,)
Curg apele acestea-ntunecate,
Care din cer, din munți, se-nvolburară;
Câmpiile-nflorite se uscară,
E frig, iar valea n-o mai poți străbate.
Trecu și vara, arșița-ntre alte,
Lucruri cu alte lucruri se schimbară;
Sorții perfizi de-acum abandonară
Legile lumii haosului toate.
Timpul își are ordinea lui clară;
Dar lumea nu; ea își pierdu măsura,
De Dumnezeu lăsată în uitare.
Păreri, uzanțe, întâmplări, natura
Fac despre viața asta să ne pară
Că nu e-n ea mai mult decât ne pare.
Traducerea: Adrian Vasiliu
Epoché
Crezi că este necesar să punem în paranteze credința noastră
Din copilărie că la sfîrșit vom fi apărați tocmai de cei pe care i-am uitat?
Pe cine am uitat mă întrebi amuzată? Umorul tău mă aduce cu picioarele
Pe pămînt dar grijile nu au dispărut – sîntem încă aici unde
Pămîntul este presărat discret ultima oară pe ceva care ne acoperă
În ploaia veselă de toamnă sau de vară nebună dacă avem noroc porcesc
Să nu se murdărească doamnele care ne-au citit cîndva cu degete atente
Poate și regizorul căpos care îmi apărea în vis cu zîmbetul pe buze
Al unui actor ieftin să mă anunțe ca lumea e de el făcută și că tot
Pămîntul din scenă e al lui – cu puțină șansă am putea închiria o grămăjoară
Pentru nevoi urgente. Să cer o paranteză cum a spus filozoful o pauză
De la ploaia care citește tot ce am scris cîndva ca simplu spectator
Și să mă rog pentru cei pe care i-am uitat. Fă-o și tu – ei, nu.
Vis alb-negru
În vis mi s-a arătat
o linie neagră
dincolo de care era gol –
m-am tras cîțiva pași înapoi
linia înainta spre mine
odată cu golul fără margini –
am întors capul văzînd cum
drumul prin lume se îngusta
prefăcîndu-se-n linie albă
și apropiindu-se perpendicular
pe linia neagră din față –
am căzut la pămînt
întinzîndu-mi trupul
pe liniile intersectate
ca pe o cruce care
se ridica spre cer
În ajunul Paștilor, 2024
am traversat două țări
cuba și noaptea
una din ele cânta & se veselea în ruine
plaja era caldă
de câte ori o priveam
apusul inunda papaya
perle nisipul alb
marea fațade
albastre
pe străzi
mașini roz
1/2 de l de ulei la 3 luni
fasole arroz sare
noaptea verde
înainte să mori curgeau
din suflet
versuri
ca o femeie
din guantanamo
cu chitară și aripi
de fluture
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil (4)
Un nou episod din amintirile din exil ale eseistului Emil Belu. Reamintesc că rememorările se subsumează acestui vers din Horațiu: „Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.” (Epistole, I, l l)
Gloria
La o ediție a „Coupe Rogers”, un iubit turneu de tenis care se desfășoară în fiecare vară la Montréal – alternanță anuală cu Toronto, fete/băieți –, am vecin de scaun un argentinian. Intrăm timid în vorbă prin câteva uzuale banalități de început: vremea, pasiunea pentru tenis, pronosticul pentru meciul ce va urma etc. Îi mărturisesc admirația mea pentru J.L.Borges, ilustrul său compatriot, despre care nu știa prea multe, iar dacă tot suntem la un meci de tenis, el îmi povestește câteva istorioare hazlii a căror eroină este cunoscuta Gabriela Sabatini, o legendă a tenisului feminin sud-american, nu numai argentinian. Îl chestionez pe tema Țiriac/Vilas, apropo de impresionanta carieră a jucătorului argentinian – inclusiv poet! –, jucător care nu a uitat niciodată aportul lui Țiriac la gloria personală. Schimbăm câteva păreri despre noua generație de tineri jucători din tenisul mondial, unde se remarcă și câțiva compatrioți de-ai lui. Câteva nume sunt pe buzele cunoscătorilor: Juan Martin del Potro, Guillermo Coria, David Nalbandian etc. Și, că tot vorbeam de glorie, iar Roger Federer intra pe teren în aplauzele publicului, îl întreb dacă jucătorul elvețian este cunoscut de către argentinieni. Îmi spune că este foarte cunoscut și iubit. Și în Patagonia, îl întreb într-o doară? Chiar mai mult, îmi răspunde zîmbind, îl cunosc chiar și „chiriașii” Cimitirului Național Recoleta! Ce ți-e și cu gloria!
4.Shakespeare – Sonete
Iată sosește Marele Will cu un alt sonet în excelenta traducere a poetului Adrian Vasiliu. Frumos mai sună și acesta!
Sonetul CII
My love is strengthened, though more weak in seeming;
Iubesc intens, slab doar în aparență;
De loc puțin, deși cam așa pare.
E comercială, fără consistență
Iubirea proclamată sus și tare.
Dragostea ne era în primăvară,
Când eu obișnuiam în vers s-o cânt,
La fel ca Filomela-n plină vară,
Dar care-n preajma toamnei tace mâlc.
Nu c-ar fi vara mai puțin plăcută
Decât când trilul ei umplea tăcerea,
Însă acum pe multe crengi se cântă
Și ce este prea mult strică plăcerea.
De-aceea eu, la rându-mi, mă opresc
Din cântul meu, să nu te plictisesc
Traducerea Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc de la profesorul Septimiu Chelcea, care poate fi util celor care au probleme cu somnul, și o glumă grafică de la prietenul Alexandre Spahiu – cum e parizian, nu mă miră că mi-a trimis tocmai ilustrația aceasta. Enjoy!
Pentru un somn bun!
–Ca să adorm mai repede, număr femeile cu care m-am culcat…
-Dar de ce nu oile, ca toată lumea?
-Ei, ăla a fost un caz izolat, în Afganistan!
Deși cireșele de mai sînt apoase și fără gust, par să aibă mare căutare, altfel nu s-ar explica prețurile astronomice cu care se vînd prin piețe… O glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea și un banc de la scriitorul Ion Fercu. Nici nu-mi dau seama dacă să scriu enjoy!
Cursul valutar al zilei
1 Euro = patru cireșe
1 USD = trei cireșe
1 RON = doi sîmburi
Un banc scurt, care e și un fel de lecție de viață!, sosit de la Toronto, de la eseistul Emil Belu, și o glumă grafică, francofonă deși nu are text, dar e sosită de la Paris, de la prietenul Alexandre Spahiu. Îmi pare atinsă de geniu…Enjoy!
Filosofie la pahar
Doi bețivi scot un om pe jumătate înecat dintr-un lac. Cel mai vîrstnic se uită la ucenic și-i spune:
-Vezi ce-a pățit dacă a băut apă?
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
