1.Un interviu…
Acum vreo săptămînă, cînd tocmai izbucnise scandalul „Coldea & Co”, Cristian Teodorescu a avut ințiativa să-mi ia acest interviu. Deci a fost luat/ acordat „la cald”. Ce mă miră este că, dacă mi-ar fi solicitat acum, nu aș avea mare lucru de schimbat, eventual mici intervenții stilistice. Și totuși, cazul s-a mai îmbogățit între timp cu unele fapte, iar exegeza dă peste maluri, depășind cu mult zona faptelor sigure, ba chiar și a celor posibile. Sigur, cum campanie electorală la aceste ciudate alegeri hibride nu prea există, trebuie să se îndrepte și atenția analiștilor și canaliștilor în vreo direcție…
- De la prieteni…
Elisabeta Gîlcescu
Ne-ai cam uitat, Doamne!
Câte inimi de rezervă are o inimă
și cât ne mai încearcă
în fiecare zi
avem de dat socoteală
Dacă nu ai fi, să ne pui la încercare,
nici inimi înlănțuite,
nici lucruri de spus,
nici vreme
de râs, de plâns
Așa a fost dintotdeauna.
Așa ar trebui să fie,
chiar dacă ne place sau nu
un singur semn –
mai mult decât am merita
ar liniști toate
Un joc periculos
De la 11 metri
ți-am citit zâmbetul șters
după ochi rătăceai adevărul
Doar pământul de-ar fi mai adânc
și marea mai adâncă
să ascund
ce văd și
aud
lovitura de pedeapsă
într-o luptă invizibilă
mută
Și nu s-ar mulțumi cu atât
Codurile sufletului
Zorii se deschid ca o fereastră de dialog,
un cursor palpită în liniștea dimineții,
luminile orașului digital se sting
și odată cu ele umbrele tale rămân
imprimate pe retina mea virtuală
În fiecare pixel, un ecou al unui zâmbet,
cuvintele tale, fragmente de cod
împletite în fibrele inimii mele,
dorul compilându-se
în șoapte tăcute, reverberând în etern
Pe drumuri de cabluri subterane,
semnalele noastre se întâlnesc,
se despart, se regăsesc,
un algoritm nesfârșit de dragoste
scris în limbajul secret al emoțiilor
În nopțile tăcute,
ecranul devine oglinda
unui suflet cibernetic
unde imaginile tale sunt stocate
în foldere secrete, protejate de parole ale amintirii
Între noi, un firewall de temeri,
dar dincolo de el, o rețea infinită
de speranțe și visuri,
transmise în pachete de date
către un server al eternității
Și când conexiunea se pierde,
în liniștea unei camere goale
închid ochii și te regăsesc
în acel loc tainic
unde codurile sufletului
se împletesc într-un poem nemuritor
Radu Beligan – Mini curs de etimologie cu Victor Eftimiu
Am primit acest mic fragment din memoriile actorului Radu Beligan, de la poetul și traducătorul Adrian Vasiliu, căruia îi mulțumesc. Cu atît mai mult cu cît am adunat multe „povești” despre Eftimiu, mai ales din memoriile lui Carandino și din ce-mi povestea Cezar Ivănescu, cînd zăboveam la o cafea. Nu l-am cunoscut, desigur, pe Eftimiu, în 1972 cînd a murit, abia terminasem liceul, dar am ajuns să-l îndrăgesc din „povești”. Bineînțeles și din unele scrieri… Lectură plăcută!
Radu Beligan – Mini curs de etimologie cu Victor Eftimiu
În ciuda diferenței de vîrstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din „Omul care a vazut moartea”. Făceam deseori vacanțele împreună la mare și ne pierdeam în lungi discuții ,eu fermecat de erudiția lui în multe domenii. Eftimiu, era pasionat să descopere originea unor cuvinte și deținea secretul multor etimologii neașteptate. Cine și-ar fi închipuit că atît de neaoțul mujdei vine tot din franceză: mousse d’ail (adică spumă de usturoi)? Cuvîntul mișto, revendicat de țigani, deriva, după Eftimiu, de la sintagma nemțească „mit stock”, adică „cu baston”, ceea ce înseamna cineva de condiție bună. Un tip cu baston e un tip mișto! Tot din germană ne vine și cuvîntul șmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialiști în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operația era un șmeker, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteț, imposibil de tras pe sfoara. Odată, la Constanța, ne-am oprit în fața unei vitrine în care erau expuse vreo douăzeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niște orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunț scris cu litere mari preciza: „OVIZI, 6 lei”. Îmi amintesc explozia de rîs pe care ne-a stîrnit-o acest plural stupefiant și de aici, considerațiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI…
Cu totul neașteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de pațachină și joben. Care e rădăcina acestei pațachine? În București, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Pațac. Fratele acestuia a fost cel dintîi care a deschis în România un „șantan” pe bulevardul Elisabeta, importînd de la Viena niște fete vesele care circulau seara pe bulevard în fata „institutiei”, ca să atragă clientela. Acestea erau „fetele lui Pațac”, adică pațachinele… În ce privește cuvîntul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indica forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiana cilindro), limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul alta denumire, afară de aceea populară de „țilindru”. Explicația este simplă: cel ce a introdus în București prestigiosul acoperamînt era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei și se numea Jobin. Tot Eftimiu mi-a relevat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume cînd sînt moarte și un alt nume cînd sînt vii. Boul se cheamă ox, cînd e pe patru picioare. Și cînd e tăiat se cheamă beef. Vițelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Porcului i se spune pig cand e viu și pork cînd e mort. Oaia este sheep cînd trăiește, și, cînd moare, devine mutton. De ce? Fiindcă în Anglia, începand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemți: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau – veal; porc – pork; mouton -mutton; boeuf beef!
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil (7)
Un episod nou din însemnările din exil ale eseistului Emil Belu din Montreal. Reamintesc că aceste rememorări se înscriu sub semnul versului horațian „Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.” (Epistole, I, l l)
Misoginism „academic”
Despre scriitoarea care constituia subiectul acestei biografii – o carte terfelită, fără coperți, la care nu dau nici de titlu, primită cadou, pe lângă altele cumpărate dintr-un anticariat montréalez –, nu știam mare lucru. Citisem numai Memoriile lui Hadrian pe vremea când eram în țară. Răsfoind cartea, aflu lucruri interesante despre celebra autoare. Prima mare dragoste (de fapt a doua după Michel, cea din tinerețe) a fost André Embiricos, omul care încarna idealul intelectual și uman, pe care l-a întâlnit în 1933. Era născut în 1901, la Brăila, în România. Tatăl său era originar din Andros, din Ciclade, bogat armator, cosmopolit și cultivat. Mama lui era pe jumătate rusoaică. În anul 1902, familia Embiricos se instalează la Ermoupolis, apoi în anul 1908 se mută la Atena, unde tatăl său fondează o societate de transport maritim la Pireu. André, în anul 1919, se înscrie la filozofie la Universitatea din Atena, iar în 1920 studia economia la Lausanne. Din 1921 se află la Londra, la „Byron Steamship Co. Ltd.”, societate a tatălui său, și a unchiului său Michael. În același timp, studiază filozofia la King`s College. În 1925 face un voiaj la Ierusalim. Părinții lui se separă, iar el ajunge la Paris. În 1929 îl întâlnește pe André Breton și începe să simpatizeze cu suprarealiștii. Se specializează în psihanaliză. Margueritte Yourcenar, după excursiile în Marea Neagră și Marea Egee, recunoaște influența benefică a grecului: „El m-a ajutat să regăsesc Marea lui Hadrian, Marea lui Ulysse, a lui Cavafi”. Margueritte se obișnuise să înoate goală, era una dintre plăcerile pe care nu și le refuza la contactul cu apa mării. Se despart, iar Embiricos moare în 1975. Pentru Memoriile lui Hadrian – primește premiul „Femina-Vacaresco”, în 1952, premiul de care nu aveam cunoștință. Eugen Ionescu a fost singurul academician care s-a opus intrării M.Y. în Academia Franceză. Misoginism sau o atitudine personală în acest caz, apropo de accesul femeilor în înaltele foruri culturale? Nu de alta, dar contemporanii noștri, mai ales, condamnă cu asprime atitudinea unor compatrioți insensibili la farmecul feminin, iar cazul scriitorului Sorin Lavric a fost ultramediatizat. De rătăcirile celebrităților ne facem că uităm…
3.Semnalări amicale…
125 de ani de la naşterea poetului Robert Reiter/ Franz Liebhard
Acum două zile, prietenul Willy, poetul și jurnalistul William Totok mi-a trimis această scurtă știre: „125 de ani de la naşterea poetului Robert Reiter (Franz Liebhard) – 6.6.1899, Timişoara – 18.12. 1989, Timişoara – poet avangardist, colaborator al revistei Ma, social-democrat, lăudat de Blaga în 1925, redactor la un ziar nazist, deportat în URSS, proletcultist, redescoperit în 1986 de Claudio Magris, publicat în Austria, în 1989; urmărit de Securitate, suspectat ca agent Gestapo (ceea ce nu a fost) etc. – o biografia în care se oglindeşte istoria secolului XX. ”. Da, chiar biografia sa, care se întinde pe 90 de ani, dă o bună imagine a secolului trecut. Din păcate, generația mea nu l-a cunoscut decît pe Franz Liebhard, cu poezii proletcultiste, nu și pe avangardistul Robert Reiter! Publica des în Scînteia, dar prezent și în manualele de liceu, cred că în cele de germană… Între timp, Willy a dezvoltat subiectul într-un articol mai amplu pe RFI, versiune scrisă și audio…
6 Iunie – 80 de ani de la Debarcarea în Normandia
Se împlinesc 80 de ani de la Debarcarea forțelor aliate în Normandia, eveniment decisiv în înfrîngerea Germaniei naziste. Pe scurt, această zi înseamnă: „În noaptea de 5 spre 6 iunie 1944, peste 3.000 de ambarcațiuni de debarcare au traversat Canalul Mânecii. Au fost sprijinite de 1.200 de nave de război și mii de nave și bărci, precum și de peste 11.000 de avioane.170.000 de americani, britanici și canadieni au debarcat în Normandia într-o singură zi. Peste 20.000 de soldați s-au parașutat în spatele liniei frontului. Scopul atacului comun a fost așa-numitul Zid Atlantic al Wehrmacht-ului german. Linia de apărare lungă de 2.685 de kilometri era compusă din buncăre, locații de arme, obstacole, grenade explozive și mine.”. În mai puțin de o lună, forțele aliate numărau în jur de 1 milion de combatanți. Mai jos linkul către un documentar excelent despre acest eveniment. Și un interviu cu istoricul Ottmar Trașcă. Îi mulțumesc prietenului William Totok pentru linkuri. Textul primului articol este în limba germană, dar cu traducătorul automat se obține o traducere mulțumitoare.
https://www.deutschlandfunk.de/d-day-zweiter-weltkrieg-gedenken-europa-102.html
Zile și Nopți, București, iunie 2024
Am primit dimineață numărul pe iunie al excelentei reviste de informare culturală și artistică editată de neobositul Ioan „The” Big – muzică, teatru, film, dans și alte arte ale spectacolului, modă, de data aceasta și design & arhitectură etc. Va fi un iunie foarte bogat și în festivaluri și în alte feluri de evenimente. Am răsfoit și am mai și citit toată după-amiaza, constat că și zilele și lunile sînt cam scurte!
Jurnal Israelian, 91, 1 Iunie 2024
Acum cîteva zile, am primit salutările lui Adrian din Budapesta, însoțite de cîteva fotografii foarte frumoase. Peste noapte, mi-a venit acest nou și excelent număr din revista pe care o editează cu atîta pasiune… Nu știu dacă lucrează la drum sau s-a reîntors între timp acasă! Știu însă că avem iar parte de un număr foarte bun. Sigur, am și unele preferințe, de la omagiul pentru Orwell la eseul care marchează 100 de ani de la Metamorfoza lui Kafka sau cel despre umorul din iudaism. M-am bucurat să văd că un poem de-al meu este publicat alături de unul al lui Nicolae Coande, nu știu dacă am mai apărut pînă acum împreună. Cît privește ilustrațiile, e suficient să amintesc că revista e realizată de Adrian Grauenfels, poet, traducător și editor ilustru! Postez linkurile către trei maniere de acces…
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_8b1cb01dd8804aaeaa9c43cb816d88d9.pdf )
https://www.academia.edu/120265522/JURNAL_ISRAELIAN_nr_91
(https://www.calameo.com/read/001073787908d0a6c25c7)
Marș pentru „Parcul Natural Codrii Iașului”
S-a desfășurat la Iași un protest pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la ameninţările asupra pădurilor care formează „centura verde” a Iaşului, precum şi pentru a cere crearea Parcului Natural Codrii Iaşilor. Au participat mai multe sute de persoane, poate o mie, după cum îmi spun ochii mei antrenați cu protestele și marșurile încă de la cele de la începutul anilor 90. Evenimentul a fost organizat de nouă ONG-uri de mediu, în frunte cu comunitatea Codrii Iașului, fondată de Mihai Diac. Un miting de jumătate de oră în fața Palatului Culturii, urmat de un marș pe un traseu deja consacrat în asemenea acțiuni – Pietonal Ștefan cel Mare, Piața Unirii, Pietonal Alexandru Lăpușneanu, Bulevardul Independenței, Tîrgu Cucu, Palatul Culturii, între 3 și 4 kilometri. Participanții au fost mai ales tineri, dar am fost bucuros să constat existența unei continuități, am văzut persoane mature pe care, am impresia, le-am văzut și la protestele de acum circa zece ani pentru salvarea parcurilor, a arborilor marcați ilegal din Copou și pentru replantarea teilor. Mai multe detalii în această relatare din principalul ziar local (dar am fost bucuros să-l văd preluat și în presa națională)…
Răspândește asta:
4.Shakespeare – Sonete
O dimineață frumoasă de vară, ținînd umbra, Marele Will însoțit de excelentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu, a venit să ne dăruiască un nou sonet… Lectură plăcută!
Sonetul CV
Let not my love be called idolatry,
Nu-mi spuneți că-i iubire idolatră,
Nici idol că ar fi iubitul meu,
Doar fiindcă poezia-i dedicată
Lui, numai lui, acuma și mereu.
Blândă-i iubirea mea, și azi și mâine,
Constantă, chiar la modul excelent;
De-aceea versul meu, fidel, va spune
Un singur lucru, clar și permanent.
Frumos, blând, sincer e ceea ce spun,
Frumos, blând, sincer spun în fel și chip;
În ăst subiect eu tot talentul pun,
Trei teme-ntr-o persoană s-au unit.
Frumos, blând, sincer, care-au existat
Până acuma numai separat.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc tocmai sosit din Canada, de la prietenul nostru Virgil, și o glumă grafică, o excelentă caricatură de C.Pătrășcan, pentru care îi mulțumim lui Emanuiel Pavel. Enjoy!
Neînțelegere… Pe stradă, de un bărbat tînăr se apropie o femeie frumoasă:
-Scuzați-mă, întîmplător, nu sînteți tatăl unuia din copiii mei?
-Eu? strigă tipul îngrozit…
-Liniștiți-vă, domnule, sînt învățătoare!
Un banc mai vechi, găsit pe un site de umor. Și o glumă grafică francofonă sosită de la prietenul Alexadre Spahiu. Da, e cu D Day, dar cum vedeți francezii au umor oricînd, mai ales dacă îivizează pe americani! Enjoy!
Superman… Soțul ajunge acasă la 5 dimineața. Soția îl întreabă:
– Unde ai fost, Superman?
– Păi, să vezi, am fost cu niște clienți în oraș…
– Și, ai stat cu ei până la 5 dimineața, Superman?
– Păi, da, am reușit să obțin un contract și…
– Și după-aia ce ai mai făcut, Superman?
– Păi, am fost la un bar de striptease, așa au vrut clienții, dar a fost foarte urât și plicticos. Da’ de ce ămi tot zici „Superman”?
– Păi, doar Superman își mai poartă chiloții peste pantaloni!
Și un banc de la vechiul meu prieten Willy Shalev și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
O chestiune de identitate… Se întîlnesc doi prieteni, unul e agitat și celălalt îl întreabă ce s-a întîmplat.
-Sînt nenoricit, răspunde celălalt.
-Bun, de ce, ce s-a întîmplat?
-Imaginează-ți, ieri m-a sunat un tip și mi-a spus că-mi rupe capul dacă mai merg la nevastă-sa…
-Păi, nu te mai du…
-Da, sigur, dar nu mi-a spus cine e nevastă-sa!
Un mic grupaj canadian, de la Virgil Glăvan și o glumă semi-grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
-Ai auzit? Nevasta lui Mitică a născut tripleți.
-Care Mitică, angrosistul?
-Da.
-Așa-i trebuie. Să vadă și el cum e când comanzi o marfă și ți se trimite mai mult.
*****
Bunicul îi spune nepoțelului:
– Du-te la farmacie și ia o pastila de viagra și iți dau 10 lei!
A doua zi dimineața nepoțelul găsește 50 lei pe noptiera și îl întreabă pe bunicul:
– Bunicule, ai zis că îmi dai 10 lei de ce sunt 50?
– Restul sunt de la bunica!
*****
Un bărbat intră într-un magazin și cere unei vânzătoare:
– Vreau un litru de vin.
– Alb sau roșu?
– Mi-e indiferent. Sunt orb.
*****
Soția:
– Ies în oraș pentru vreo 2 ore. Vrei ceva?
Soțul:
– Nu, e suficient.
Și, spre final, rîdem electoral… Dar nu e rîsul nostru!
Motto – „Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi își aleg stăpânii”.
Mentă. Am intrat pentru prima oară in Palatul Parlamentului și am exclamat: – Vai ce frumos miroase aici! La care o persoană de lângă mine, care m-a auzit, mi-a spus: – Normal, tu nu vezi câți sunt cei care freacă menta?
Accident. O doamnă cade pe scările bisericii şi îşi fracturează un picior. Un preot, candidat la alegeri, o ridică. – Ce vă datorez? întreabă doamna. – Vă rog să mă votați! – Dle, eu m-am lovit la picior, nu la cap.
La spovedanie: – Părinte, am înșelat, am mințit, am furat! – Dar din ce partid faci parte, fiule?
Demascare. Un candidat independent obține la alegeri trei voturi. Nevastă-sa: – Știam eu că ai amantă, jigodie ce ești!
Primărie. Primarul din Călugăreni dă, în campanie, un interviu: – Un mare merit în bătălia istorică de la Călugăreni l-a avut și primăria. – Cum așa, întreabă reporterul. – Păi primăria a pus terenul adecvat la dispoziție!
Final previzibil. Aștept rezultatul scrutinului la barul din colț. Dacă iese cum aș spera, mă apuc de băut. Dacă iese pe dos, mă apuc de băut.
Eterna dilemă. Dreapta a câștigat în alegeri. Stânga a câștigat în alte alegeri. Oare când va câștiga România în alegeri?! (după Coluche)
Slujbe. Un candidat: – Promit slujbe celor 5 milioane de români din Diaspora! Veniți acasă! Slujbele vor fi ținute de Preafericitul Daniel!
Promisiuni. Un candidat aflat în campanie se întâlnește cu locuitorii unui sat pierdut între munți. Plin de elan, îi întreabă care sunt principalele lor nevoi. – Nu avem medic, spune un sătean. Politicianul ia mobilul și spune: – Domnule prefect, colega, rog detașați un doctor în satul X. Rezolvat, spune el, mândru. Și a doua? – Apăiii, nu avem semnal la telefonia mobilă…
O să pun două glume electorale, sigur sînt mai degrabă negre, dar asta am la îndemînă! Un banc de la Dan Cristian Ionescu și o glumă semigrafică de la profesorul Septimiu Chelcea…
Votul e baza democrației! Pentru că urau gîndacul, furnica și viespea au votat insecticidul. Au murit toți, chiar și greierul leneș, care n-a mers la vot…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
