1.Poezie de februarie…
Nouă rînduri despre imposibila frumusețe a morții
frumusețea și moartea sînt legate între ele prin mii de fire,
frumusețea vieții ca atare, frumusețea dragostei, frumusețea
răsăritului și apusului de soare, cea a cerului plin de nori negri,
frumusețea mării și a piscurilor de piatră veșnic înzăpezite…
frumusețea și moartea își petrec existența în simetrie inversă,
cînd una se naște, cealaltă își presimte apusul, însoțite mereu
de o blîndă sau aspră pelerină de melancolie, poate de tristețe…
și cît de nebun este visul de a-ți închipui o moarte frumoasă,
o floare carnivoră, roșie, mereu aceeași și întotdeauna alta!
7 – 8 Februarie 2024, în Iași
Visul unei nopți de toamnă
sînt pe aeroport spre sfîrșitul unei veri cotropitoare,
o vară care a cuprins întreaga lume ca un cuptor uriaș,
și mi-ai spus că am uitat să luăm lucruri foarte importante –
trec în fugă de la plecări la sosiri, ies pe ușile glisante
și mă arunc în primul taxi gol pe care îl zăresc, spun adresa,
lunecăm greu pe șoseaua aglomerată, îl zoresc pe șofer,
o luăm pe scurtături care mi se par că lungesc dumul,
țip la el, îl ameninț cu un proces, dar nu și cu bătaia,
pînă la urmă ajungem, îi plătesc și îi dau liber, mare greșeală…
intru în fugă în casă, dau cu ochii de soră-mea, observ că e
casa aceea masivă, care nu mai există de la marele cutremur,
dar mobila e de acum, iar împrejurimile sînt modificate,
sora mea îmi întinde ceasul, deși am unul la mînă și oricum
altceva, altele căutam, îl iau ca să nu pierd vremea cu vorbe,
înșfac ceea ce credeam, ea credea, că uitasem, sun după un taxi,
număr după număr și sun degeaba, ocupat, deranjat, voci
feminine care mă anunță că nu sînt mașini libere, tăceri…
înșfac geanta și ies fără să-mi iau rămas bun, în fața ușii
privesc de jur împrejur, nu m-am înșelat, sînt cu totul altfel
împrejurimile, totuși mintea merge repede, îmi fac planul,
străbat un gang, ies într-o curte interioară, din care nu pare
să existe vreo altă ieșire, îmi iau vînt, sar pe o movilă
de cauciucuri de mașină uzate, bat puternic cu picioarele
suprafața de contact, mă înalț și aterizez pe muchia gardului,
gard cenușiu din scînduri uzate, iar de acolo în stradă,
nu, nici un taxi nu se vede pe acolo, o iau la goană cu geanta
în mînă, privesc ceasul, calculez și-mi dau seama că devine
imposibil să mai prind avionul, dar nu mă dau bătut,
încerc să scurtez pe străzi, străduțe pietruite, ulicioare de lut,
privesc iar ceasul, mai alerg minute bune, privesc spre cer…
avionul tocmai își lasă umbra peste mine, a plecat punctual,
mă uit la ceas și acesta îmi confirmă gîndul, soarele arde,
simt că mă topesc, sînt singur în uriașul cuptor al lumii,
deodată căldura devine lumină și trupul începe să zboare…
10 Octombrie 2023 – 4 Februarie 2024, în Iași
2.RIP – Moni BORDEIANU!
Aflu cu întîrziere – mulțumesc Eduard Antoniu – că pe 6 Februarie ne-a părăsit Moni Bordeianu, prima voce a trupei Phoenix, voce prin care mereu am auzit, aud și acum unele din cele mai frumoase cîntece ale rockului de la noi – Canarul, Nebunul cu ochii închiși ș.a. Da, „El stă singur și liniștit/ Dar în ochii lui închiși/ Vede al lumii asfințit…”. Voi posta cîntecul în versiunea originală. RIP Moni!
(https://www.youtube.com/watch?v=XbJVeDvN2BA )
3.Semnalări amicale…
De cînd a sosit pe lume, mentalitatea cazonă nu se schimbă. de e pace, de-i război rămîne aceeași, ea tinde mereu spre reglementare totală. Iată, de pildă acest Ordin general al Ministerului Apărării Naționale, care completează un ordin anterior. Ceva tot scapă însă mirabilei gîndiri cazone – cum trebuie să răspundă la salutul superiorilor muribunzii sau cei care tocmai și-au dat duhul. Mulțumesc scriitorului Ion Fercu pentru document…
Mario Vargas Llosa: ‘I have no regrets’
În vară și toamnă, am recitit mai multe dintre cărțile lui Llosa, romanele, dar și eseurile, literatura memorialistică. Se înțelege probabil că este unul dintre scriitorii mei preferați de la intersecția mileniilor. Așa că am fost foarte bucuros cînd poetul Nicolae Coande mi-a trimis acest interviu, apărut acum aproape un an în publicația spaniolă El Pais. Este versiunea engleză… Lectură plăcută.
https://english.elpais.com/culture/2023-02-20/mario-vargas-llosa-i-have-no-regrets.html
Luís de Camões: (Como quando do mar tempestuoso)
Și iată un nou sonet al marelui poet lusitan în măiastra traducere a poetului Adrian Vasiliu. Lectură plăcută, dragi oaspeți ai Gazetei…
Luís de Camões
Como quando do mar tempestuoso
Cum abia smuls din marea bântuită
Sleitul, truditorul marinar,
De naufragiul ce-l zvârli la mal,
Doar ce aude și e mort de frică,
Și jură că, și dacă-i liniștită
Marea cea violentă, blândă chiar,
N-o mai înfruntă, îns-o face iar
Mânat de înclinarea lui cupidă;
La fel, Doamnă, eu însumi, de furtuna
Prezenței tale fug, spre-a mă salva,
Jurând că-n alta nu voi mai intra:
Dar sufletul, tânjind de dor întruna,
Mă face să mă-ntorc în preajma ta
De unde-aproape mort fugii cândva.
Traducerea: Adrian Vasiliu
4.De la prieteni…
Ana Andrei
Ana Andrei nu este o autoare nouă venită, este vorba despre noul nume de autor al poetei Ana Paraschivescu, care a apărut de multe ori în anul din urmă. Este primul său poem din acest an și mi l-a trimis la începutul anului laolaltă cu urările obișnuite. Să nu uit să anunț că între timp poetei i-a apărut cel de-al treilea volum de poezii… Lectură plăcută!
(fără titlu)
doar o pradă
în sacul plin de jucării
frige iubirea cu țeasta spartă
din moarte nu o scoate nimeni
alb sub zăpadă
somn straturi de beteală
scutură ușa
tinerețe cu piruete
evident e gălăgie la capătul tunelului
dai de capătul luminii
sunetele sorb lichide călduțe
niște turturele zburând pe urmele lui Euridice
atâtea pixuri am atâtea e plin în zona sigură a genții
ninge din întâmplare peste calea ferată
cu litere Times New Roman
în limbajul corcodușelor înseamnă subțire
vinovat și trist
ia adevărul ține-l subraț
scuipă-te în sân și roagă câinele să tacă
implor feștila lumânării să stea dreaptă
așez un diclofenac în ghiveci
mă uit la el cum crește
ies vertebre frumoase nemodificate de forța
fizică a unei găleți cu apă
frunze frunze și cocori
zumzăie sfârâie sting vraja
uimire o capcană pentru pești colorați
iată e iarnă
se întâmplă
umezeala iese din pământul abstinent
Alexandru Petria
Cum observ, repriza aceasta de productivitate lirică a prietenului nostru Alexandru Petria continuă și continuă la fel de bine, cu poeme puternice, parcă săpate cu dalta în piatră. Lectură plăcută!
ceața
ceața umple aleea de parcă
ar sări cu încetinitorul
de pe un stâlp de iluminat pe celălalt,
o mână de femei se grăbesc la serviciu
în aerul de ianuarie
și un tip le tachinează: ”unde o luați așa tare fetelor, de zici că mergeți spre casă?”,
la un moment dat
nu mai încape ceață pe alee,
niciun strop,
cuiul se încovoaie în ea, gloanțele n-o perforează,
nimeni nu mai poate intra, ieși,
cine a rămas afară- asta e!,
cine-i în ceață- asta e!,
”care vede normal, vede și prin ceață”, se aude,
sfârșitul poveștii lipsește cu desăvârșire
gaura din apă
cauți gaura din apă,
ai auzit că e pe undeva,
nu se știe exact unde
și nici cine a văzut-o,
e un timp unde apa ia o pauză,
ți-ai tocit viața ca pe-o radieră pe urmele ei,
n-ai reușit să-ți dai seama ce ai face cu gaura din apă,
ești perseverent,
ai alifii pentru bătăturile provocărilor,
contează să-ți urmezi planul,
când o s-o găsești
o să-i arunci înăuntru
o lanternă goală
și-o să aștepți să se întoarcă aprinsă
Silviu Gongonea
Un poem care mi-a căzut la inimă de cum l-am citit prima oară și asta nu doar pentru că am o slăbiciune pentru Turgheniev și alta față de porumbei! Mai degrabă pentru modul în care se însoțesc motivele și, desigur, pentru frazarea lirică. Enjoy!
Ligheanul lui Turgheniev
scrisoare unui bun prieten
Porumbeii se aleg în perechea perfectă
ei sunt intertextul
Odată m-am apropiat cu privirea de un stol
amețitoare groaznică și banală treabă
până le-am auzit respirația
bătăile inimii
Penajul le strălucea în soare
și ritmul aripilor încetinea
era un boier columbofil
le admira zborul
într-un lighean de argint umplut cu apă
Mă tot întreb ce simțea
când făcea curat
Radu Mârza
Iată că de data aceasta pe prietenul nostru Radu l-a inspirat însuși Moise! Bun poem, nu m-aș fi așteptat la o asemenea întîlnire! Lectură plăcută…
La coborâre
Obosit din cauza efortului și speriat,
Moise coborî pe potecă,
împiedicându-se de câteva ori,
de era să cadă în nas.
Îi era greu să meargă,
cărând Tablele Legii,
care nu erau deloc ușoare,
trebuind să le ducă cu ambele mâini.
Uneori a trebuit să le lase pe stânci,
pentru a coborî treptele mari,
prea mari, de piatră.
A greșit drumul,
și-a dat seama când era aproape jos,
și a trebuit să se întoarcă
jumătate de drum,
până a regăsit poteca
care să-l ducă la oamenii săi.
Nici vorbă să fi dus
Tablele Legii, sub braț,
așa cum l-a reprezentat
Michelangelo
și cum a comentat, mai apoi,
Freud.
5.Shakespeare – Sonete
Marele Will s-a decis astăzi să vină spre seară, poate i s-a părut ziua prea călduroasă pentru anotimpul în care sîntem. Dar, ca de obicei, sosește însoțit de eminentul său traducător în limba română, poetul Adrian Vasiliu. Lectură plăcută!
Sonetul LXXXVI
Was it the proud full sail of his great verse
Să fi fost versul lui de vină oare,
Magnific către tine navigând,
Că gândul meu în creierul meu moare,
Care îi e și leagăn și mormânt?
Să fi fost cel de spirite-nvățat
Cum să compună, care m-a strivit?
Nici el, nici cei ce-n fapt l-au ajutat
În miez de noapte, nu m-au amuțit.
Nici el și nici strigoiul prietenos
Care minciuni îndrugă noaptea toată,
Tăcerii mele cauze n-au fost.
De ei nu mi-a fost teamă niciodată;
Dar când constat că versul lui îți place,
Fără subiect, slăbit, versul meu tace.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Dar cu blonde! Un scurt grupaj sosit pe filieră canadiană, de la maestrul furnizor Virgil Glăvan. Două le știu, poate au mai fost și aici, dar intră bine în grupaj. Și o glumă grafică de la Anonimul Cracovian. Enjoy!
O blondă la spovedanie:
-Părinte, am preacurvit.
-De câte ori, fiica mea?
-Părinte, am venit să mă spovedesc, nu să mă laud!
*****
După o vodcă, o blondă ajunge în patul unuia. Mulţumiţi, după, fumau o ţigară:
-Auzi?, zice el. Uită-te la mine şi spune-mi: eu am fost primul bărbat din viaţa ta?
Ea îl priveşte şi zice:
-S-ar putea, ai o figură foarte cunoscută!
*****
O blondă aflată la volan vede în faţa ei doi bărbaţi căţărându-se pe un stâlp de telegraf. Trecând pe lângă ei, le strigă:
-Hei, nu vă speriaţi, am carnet de 10 ani de zile!
*****
În gară, o blondă merge la biroul de informaţii:
-Nu vă supăraţi, pot să vă pun o întrebare?
-Desigur, doar de aceea suntem ghişeu de informaţii.
-Îmi stă bine rochia?
*****
O blondă îi spune unei prietene:
-Ieri am fost la oftalmolog.
-Şi ce ţi-a spus?
-Să învăţ alfabetul.
*****
Bancul e cu Bulă și a sosit de la canadianul nostru Virgil Glăvan. Gluma grafică, un fel de bulism de pe alte meleaguri mi-a fost trimisă de scriitorul Ion Fercu. Enjoy!
Bulă la şcoală, la ora de engleză. Vine profa’ şi zice:
-Copii cine-mi spune cum se zice la pisică în engleză are un 10!
Se ridică unu şi spune:
-ZA CAT!
-Bravooo, ai un zece!
-Dar cine ştie cum se zice la căţel în engleză îi dau 2 de zece.
-ZA DOG răspunde unu!
-Bravo, ai doi de zece.
-Da’ mă copii cine ştie cum se zice la căldura are media 10 pe anul ăsta.
Bulă se ridică şi falnic spune:
-ZA DUF!
Un banc repatriat din Calfornia, de Julietta Mihai, după ce a călătorit și prin Australia. Bancurile românești sînt tot mai globalizate, după cu văd. Și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
La piață…
O bunicuță vinde mere la o tarabă din piață.
-Mere, mere, mere bune, de tip Cernobîl!
Un tip amabil se apropie și-i spune:
-Nu mai zi că-s de la Cernobîl, cine o să ți le mai cumpere?
-Cumpără, mamă, cumpără, unii pentru șef, alții pentru soacră…
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
