1.Poezie de februarie…
Zborul porumbeilor
îi văd acum la fel de limpede cum îi vedeam atunci,
un porumbel plumburiu și un porumbel ca zăpada,
ciudată pereche, de obicei se însoțesc după culoare…
pe fondul norilor plumburii, cel dintîi dispare cu totul,
dispare și cel alb cînd zboară pe sub norii de zăpadă,
parcă s-ar despărți după culoare cum le era obiceiul…
îi privesc împreună, unul plumburiu, celălalt alb,
numai sub cerul de azur al dimineților, zilelor senine –
dar mintea îmi spune ce nu văd ochii, ei sînt împreună,
mereu, cum au fost în acele săptămîni trecute de mult…
29 Ianuarie 2024, în Iași
2.Semnalări amicale…
Dorin Tudoran: Jurnale, memorialistică, memorie
Într-o epocă în care se depun eforturi nemăsurate pentru rescrierea istoriei și reinventarea biografiilor, Dorin Tudoran apelează la documente, cum o face adesea de altfel în publicistica sa. De data aceasta, reia lunga scrisoare pe care i-a adresat-o lui Ceaușescu pe 1 august 1984. E un excelent aide-memorire, aflăm multe despre lumea în care am trăit! E o lectură foarte instructivă.
https://www.tudoran.net/post/jurnale-memorialistic%C4%83-memorie
„Jurnal Israelian” 87, februarie 2024/ Bonus „Traduceri asimetrice”
La trecerea spre luna februarie, poetul și editorul Adrian Grauenfels s-a hotărît să ne facă două daruri deodată! Mai întîi, numărul pentru luna februarie al excelentei sale reviste, de data aceasta unul tematic, tema fiind Artiști evrei, cu excepționale reproduceri de grafică, pictură, fotografie, ceramică etc. Și în al doilea rînd, o amplă culegere de poezie tradusă din poezia lumii, realizată împreună cu Cătălina Frâncu… Pun mai jos linkurile necesare. Jurnalul în format pdf și Calameo, antologia în pdf…
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_d7230e0022b343f9a2e404df483c9be4.pdf )
(https://www.calameo.com/read/00107378733f2784ef935 )
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_6e94fbae43254af887dff5e4fe46bc4f.pdf )
Edgar Morin la 101 ani: „Ori de cîte ori sînt stăpînit de forța vieții, spectrul morții se retrage”
La 101 ani, marele gînditor francez este în plină formă, tocmai a publicat o carte nonconformistă despre războiul din Ucraina, iar alte două cărți noi urmează să-i apară în vară. Într-o amplă conversație tocmai apărută în El Pais, reflectă asupra existenței și ne îndeamnă să cultivăm dimensiunea poetică a vieții. Trimit la versiunea engleză a interviului apărută pe site-ul El Pais. E o lectură reconfortantă și stimulatoare… Mulțumesc poetului Nicolae Coande pentru semnalare.
Zile și Nopți București, Februarie 2024
Tocmai am primit de la vechiul prieten Ioan „The” Big numărul pe luna februarie al excelentei sale reviste de informare și comentarii cultural-artistice, pe care a relansat-o în plină pandemie și pe care o pilotează neabătut prin meandrele vremii noastre. Prin urmare, muzică, teatru, dans, alte arte ale spectacolului, film, literatură și desigur o imagistică foarte bogată… Mai ales din București, dar nu exclusiv.
3.De la prieteni…
Lucian Merișca
N-am mai citit de multă vreme o poezie în prozodie clasică, scrisă de un poet contemporan, care să-mi placă atît de mult. De bună seamă de plăcerea mea nu e vinovată doar prozodia! Îi mulțumesc prietenului Lucian pentru împărtășire. Enjoy!
Arderea iubitei
Arzi, iubito, doar pentru mine te implor ca sã arzi –
Ca sã nu te sperii, la ochi te-oi lega cu-un şirag de cicori –
Având cerul pe pleoape nici n-ai sã ştii dacã mori,
Iar cãmaşã de nuntã-ţi va fi fumul rãcoroşilor brazi.
Am scris poezia asta ca sã nu te doarã.
Mesteceni sfioşi ţi-am tãiat şi adus din alba pãdure,
Rug pentru rugã sã-ţi fac, iar din fragi şi din mure –
Colier, ca sã-ţi apere sânii de-a scânteilor ghiarã.
Am sã pun – frumoase iluzii – pe foc, crengi de tei;
N-ai sã crezi, ai sã râzi, ai sã ceri sã-mplinesc trei dorinţi,
Dar eu buzele îţi voi sigila cu macii fierbinţi
Şi chiar aceastã poezie o voi pune pe foc, dacã vrei.
Sub tãlpi, rug de cãrţi bune, cu iederã le-aş lega –
Ţi-aş alege cu grijã chiar pe cele mai grele şi groase,
Nemaipomenite, de ars în zile geroase
Şi-nflãcãrat te-aş ruga sã rãmâi aici, acum şi aşa.
Focu-l voi face chiar cu inima zilei de azi –
Ştiu cã stelele din trecutul şi viitorul nostru-s prea reci.
Ţintuitã cu lanţuri de flãcãri n-ai sã mai pleci –
Arzi de tot, iubito, în sufletul meu, arzi cu tot cu el, arzi.
Aura Creițaru
Cititorii mei mai statornici își amintesc probabil că poeta Aura Creițaru a publicat primul volum, un debut matur, în plină pandemie. Au urmat alte două volume, pe care le-am socotit mai bune decît cel de debut. Acum, se află înaintea celui de-al patrula volum din care voi publica un poem ca semn de drum bun. Calliope este muza poeziei epice, cred că titlul e un semn de orientare în lectura volumului care stă să apară. Mult succes autoarei, lectură plăcută vizitatorilor!
Galbenă strălucind
în memoria surorii mele
Rotunjind aerul albastru,
mă priveşte printre umbre, Luna
Din spatele pădurii de gânduri,
luminează genele Copilei,
o aşează irizată în fereastră
Străluceşte galbenă Luna,
bolta înstelată din fundal
sfidează întunericul aparent al nopţii
dincolo de ea –
o conturează seninul,
în aglomeraţia celestă
mai bântuie căutătorii mitului ce ne desparte
La fereastra din zare
numai una e Copila mea. Departe…
Dorin David
Îmi place poemul acesta, de fapt mă simt cumva legat de el. Poate pentru că acum vreo săptămînă m-a bîntuit și pe mine o temă apropiată. Lectură plăcută…
meditație
mă-ntorc la poziția primară
ascult tot ce mă-nconjoară
pentru a le lăsa încet
apoi în urmă pe toate
izvorul susură:
fii una cu apa din care ești făcut
iarba pe care stau:
fii una cu pământul în care te vei întoarce
copacul de lîngă:
fii ca vîntul ce-mi tremură frunzele
focul din mine se aprinde
aud tot dar nu mai ascult nimic
o stare de liniște deplină mă cuprinde
îmi golesc mintea de toate
apoi de starea de liniște
și de deplinătatea din mine
focul se stinge
și:
nimic…
asta e tot.
4.Shakespeare – Sonete
Pe aici, se anunță o zi însorită, așa că o vom primi cu un nou sonet de-al Marelui Will în excelenta transpunere românească a poetului Adrian Vasiliu. Enjoy!
Sonetul LXXXV
My tongue-tied muse in manners holds her still,
Politicoasă, limba mea se-abține,
În vreme ce bogate compilații
Te laudă meșteșugit, în rime
De muze inspirate și de grații.
Am gânduri bune, alții doar cuvinte,
Și ca un cleric prost răcnesc ”Amin”
La imnurile ție oferite
De fini maeștri-n metru și în ritm.
Când ești slăvit, eu spun ”Așa-i, așa”,
Laudelor le adaug altele noi;
Dar asta-n gând, încât iubirea mea
E mai presus de verbul meu greoi.
Respectă-i pe ceilalți pentru ce spun,
Pe mine pentru gândul meu cel bun.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un duet sosit pe filieră canadiană, bancul de la eseistul Emil Belu, iar gluma grafică de la furnizorul campion Virgil Glăvan… Enjoy!
Scenă conjugală, dar încă pașnică…
E seară. Afară ninge viscolit. Ger în toată regula. În sobă arde focul. Pe acest fond, soția spune:
-Bărbate, du-te la magazin, nu mai avem niciun colț de pîine în casă.
-Pe vremea asta, nici cîinele nu-l scoți din casă!
-Țe-am spus eu să iei și cîinele?
Fiind cu titluri, e limpede că au sosit de la Cezar Straton. Și o glumă grafică de la Dan Cristian Ionescu, menită să ne îndemne la oleacă de temperanță… Enoy!
Meniu. Ospătarul: – Am limbă fiartă, ficat prăjit și picioare de porc. Clientul: – Nu mă interesează suferințele dumitale! Mie adu-mi un sandviș cu brânză și un pahar cu lapte.
Limbi (de…pisică?). Un ministru român, tocmai numit în funcție, vizitează Birmania. Oficialul nostru – un agramat, pus acolo politic, este invitat de omologul lui, la un dineu. Când se aduce friptura, ministrul român – îngrijorat, dar neștiind vreo limbă străină – îl întreabă discret: – Ham, ham?! – Nu, răspunde gazda teribil de jignită: miau, miau!
Apăi!? De urmărit! O adevărată femeie „vegetariană” nu ar trebui să țipe în clipa supremă a orgasmului: cum să recunoască, tacit, că plăcerea ei maximă îi este oferită – voila! – de o bucată de carne!? Umplută, intern, cu sânge, ce să mai zic…
Mâncare. (scuze, dar zău că traducerea i-ar știrbi din „savoare”). „Le Chateaubriand est un filet tellement exquis qu’il a donné son nom à un grand écrivain.” (Henri Rochefort)
Rețetă. Uleiul de măsline ajută la cura de slăbire; mai ales daca ungi cu el gresia din jurul frigiderului!
Investiții. Mi-am cheltuit cea mai mare parte a banilor pe băutură, femei și mașini sport. Restul i-am risipit! (George Best)
Rugăciune. Rugăciunea serii: „Doamne, ia de pe mine câteva kilograme și dă-le celor nevoiași!”
Logan. Eram într-un restaurant nou, de fițe . Deodată, se aude la microfon: – Au fost găsite niște chei de Logan! De rușine, m-am dus acasă pe jos!
Porci. Doi porci, la o ședință de spiritism: – Ce crezi că urmează după Crăciun!?
Pingea. Clientul: – Ospătar, cotletul ăsta e tare ca o pingea! Ospătarul (băiat deștept, ținând la imaginea firmei!): – Șefule, domnul cere un cuțit mai ascuțit!
Feministă. „Fetelor, care ar putea fi echivalența culinară a unui bărbat, de-a lungul vieții lui conjugale?” Răspunsuri primite: la început e un cârnat (pentru cele mai norocoase dintre noi…chiar unul de Sibiu!), apoi, ani la rând, un gustos borș de fasole cu costiță… Iar la urmă, un cap de porc care, totuși, trebuie bine fiert și supravegheat!
Proveniențe. Învățătoarea explică: Numerele le avem de la arabi, porțelanul de la chinezi, calendarul de la romani… mai știe cineva dintre voi să-mi mai dea exemple dintr-astea? Bulă: Doamna învățătoare, noi avem păhărelele de la cârciuma din colțul străzii, farfuriile de la restaurant, unde lucrează mama, pălinca și vinul din beciul vecinului, iar surioara cea mică e de la poștaș!
Bucătăreasă. – Vrei să intri ca bucătăreasă în familia mea. Dar știi să gătești? – Da… și încă în două feluri. – Cum adică? – Atunci când aveți musafiri, pot să prepar și o masă după care ei nu vor mai veni a doua oară!
Clienți. Un vânător ghinionist, pe care, pe deasupra, l-a prins noaptea în teren, se oprește să cineze într-un mic han, aflat la marginea pădurii. Masa nu a fost prea bogată, iar clientul cere nota de plată. – 50 de lei pentru un ou fiert, o bucată de telemea, un ceai și două felii de pâine!? se miră acesta. Ouăle sunt atât de rare pe aici? – Nu ouăle, ci clienții, domnule!
Grade (alcoolice).– Ascultă la mine, soldat! Daca n-ai bea atâta, ai fi ajuns sigur caporal sau chiar sergent. – Aș… Nu-mi pasă. Când beau mă simt colonel!
Un pescar: – Chelner, dă-mi o porție de șalău, dar să fie la fel de proaspăt ca și cel de săptămâna trecută. – Domnul va fi mulțumit, căci ne-a rămas o bucată din acela.
Definiţie. Un băutor adevărat este acela care destupă o sticlă de vodcă sau de coniac şi aruncă dopul pe fereastră, fiind dintru început convins că dopul este deja un lucru inutil…
Fructe. Un tip îşi sună prietena: – Alo, draga mea, ce-ţi plac mai mult, bananele sau căpşunile? – Uaau! Eşti la piaţă? – Nu, dragă…la farmacie!
Mireasă. Fiul, mire, are o nedumerire: – Tată, de ce avem atât de multă votcă la nuntă? – Tu la mireasă te-ai uitat?!
Sete. Doi naufragiaţi într-o barcă, în mijlocul oceanului. După câteva zile, găsesc plutind lampa lui Aladin. Iese duhul şi zice: – Băi băieți, eu unul nu mai am putere decât pentru o dorință…Unul dintre naufragiați, însetat la culme, zice: – Transformă oceanul în bere rece! Duhul se conformează. Celălalt naufragiat, bețivan și el, zice: – Boule! Acum trebuie să ne pişăm în barcă…
Brișcă. ”Ungurul mergând odată,/Nu ştiu anume când şi cum, /Hop ! găseşte-un mort în drum./Îl privește, nici crâcneşte, /Strigă tare, cu mirare: /Dar el unde? Nu răspunde./Vin și oameni, lume vine; /Dar el mort, e mort d’a bine, /Iar în traista de-alături,/Cum sta mortul pe hodină,/Avea pâine și slănină — „Dar ce dracu avu dânsu/De murit aici,pe drum?/Asta nu pricep nicicum!?/Pită el avut…și slană./Ce-o murit, el de pomană?/ Iar un ungur mai cu minte /Şi din toţi mai priceput /Zice-atuncea la minut: „ Avut slană, pit-avut,/Dar el, vezi, briceag n’avut!” (Th. D. Speranția, text vechi, citat în gazeta ”Veselia”, 194o)
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
