1.Poezie de decembrie…
Pregătiri pentru o crimă perfectă
sună deșteptătorul, se ridică din pat, respiră profund
și face puțină gimnastică cu extensorul, apoi merge
în baie și face dușuri scoțiene, iese și se echipează –
lenjerie Boss, ținută casual asemenea, accesorii Boss,
se așează în fotoliu și bea două cești de cafea amară,
continuă echiparea – portmoneul, portofelul, portcheiul,
fiecare la locul potrivit, revolverul sub braț, pumnalul
subțire la șold, coarda elastică în buzunarul interior,
dă cu un spray de banalizare peste toate armele sale…
scoate plicul din ascunzătoare, privește fotografiile,
apoi le arde într-o scrumieră largă, de asemenea plicul,
amestecă cenușa, o aruncă în toaletă și trage apa,
se îndreaptă încet spre ușă, întinde mîna spre mîner,
noua zi de muncă a ucigașului pe simbrie poate începe…
sau se oprește, se întoarce din drum, se așează în fotoliu,
deschide caietul de pe masă și începe să scrie o poezie…
scrumiera golită așteaptă primitoare pe suprafața lucioasă!
14 Decembrie 2023, în Iași
2.Semnalări amicale…
Dorin Tudoran despre „Virgile” alias Vasile Gogea
Lumea, dar și noi, românii, am aflat mai repede și mai complet ce s-a întîmplat pe 15 Noiembrie 1987 la Brașov grație unui jurnalist francez curajos și ingenios, care a sosit ca turist la Poiana Brașov la cîteva săptămîni după eveniment, cînd Brașovul era un oraș sub ocupația trupelor de represiune ale regimului. La întoarcerea la Paris, Michel Labro a publicat în L’Événement du Jeudi un amplu fotoreportaj despre eveniment orașul ocupat Brașov. Articolul a fost preluat de presa din întreaga lume, inclusiv la Europe Liberă, unde l-am putut asculta și noi, românii. Dar articolul n-ar fi putut ieși atît de complet dacă jurnalistul nu ar fi reușit să ia legătura cu „Virgile”, un scriitor brașovean. Pe 28 decembrie 1989, după izbucnirea Revoluției, într-un alt articol, jurnalistul avea să dezvăluie identitatea reală a lui „Virgile”, este prietenul nostru scriitorul Vasile Gogea… Dorin Tudoran reconstituie acest „fragment de trecut”, unul din puținele fragmente de demnitate…
(https://www.tudoran.net/post/%C3%AEnchipuiri-%C8%99i-adev%C4%83ruri)
„Sonete de Shakespeare, file de poveste”, la Casa Muzeelor
Primesc de la scriitoarea Nicoleta Dabija, organizatoarea evenimentului, această veste bună, pe care mă grăbesc s-o împărtășesc:
„Sonete de Shakespeare, file de poveste”, la Casa Muzeelor… Miercuri, 20 decembrie 2023, în Sala de Conferințe de la Casa Muzeelor, a fost susținut spectacolul Sonete de Shakespeare, file de poveste, o întâlnire cu Liviu Dospinescu, profesor de studii teatrale și culturale la Departamentul de literatură, teatru și cinema de la Universitatea Laval din Quebec, Canada. Un jam session care a îmbinat poezia, teatrul, muzica și dansul, evenimentul a avut ca invitați pe actrița Luiza Cupceac, alături de dansatorii și coregrafii Gabriel Scalschi, Andrada Costin, Andrei Tcaciuc și Andrei Marici. Liviu Dospinescu, cercetător al lui Shakespeare și om de teatru de cercetare, cum îi place să-și spună, a propus o seară de sonete de Shakespeare, într-o interpretare teatrală, în limba engleză, dublată de una în limba română, a actriței Luiza Cupceac. Traducerea în limba română a sonetelor shakespeariene îi aparține poetului Adrian Vasiliu. Interpretarea sonetelor a fost urmată de «file de poveste», cei din scenă încercând, împreună cu publicul, alcătuit în parte din studenți ai Facultății de Litere, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, și studenți ai Universității Naționale de Arte „George Enescu”, să pătrundă în originile, influențele, semnificațiile posibile ale sonetelor, dezvăluind poveștile pe care acestea caută să le spună direct sau mai sugestiv. Așadar, Muzeul Național al Literaturii Române a propus o călătorie în fascinanta lume a lui Shakespeare, între mit și realitate, între reverie și trăire autentică.
Traian T Pop: Două poeme pentru Mono
În paralel cu festivalul de poezie dedicat memoriei lui Ion Monoran, la Timișoara s-a desfășurat și un alt festival Reverse Poetry – de fapt, a fost mai lung, 9- 20 decembrie. În ziua recitalurilor de poezie., a fost prezent și vechiul meu prieten Traian T. Pop, pe care nu l-am mai văzut de o viață, dar în ultimii ani măcar am corespondat. Între altele, a recitat și două poeme pentru/ despre regretatul Mono. Poemele îmi plac foarte mult. Mai multe despre Traian în această scurtă bio: „Traian Pop Traian, născut în Brașov, 1952. Scriitor, editor, jurnalist, traducător. Lucrează ca disckjokey, maestru de lumini, inginer de sunet, muncitor de scenă/cărăuș instrumente, textier pentru diferite formații de muzică rock și jazz, cum și la Teatrul de Stat German Timișoara) în timpul si după terminarea studiilor, neputându-se adapta reglementarilor societății comuniste. Publică în același timp texte rebele în reviste studențești si literare. Membru al Cenaclului Pavel Dan. Câteva interdicții, printre altele dramatizarea „Minciunica“ interzisă după mai puțin de zece reprezentații pe scena Teatrului de Păpuși din Timișoara și piesa de teatru „Frumos si liber cu tine privind“ oprită înainte de premiera ce trebuia să aibă loc pe scena Teatrului German de Stat Timișoara. Aflat de la bun început în primele rânduri ale protestatarilor din decembrie 1989 din Timișoara. Din decembrie 1989 până în ianuarie 1990 membru în prima redacție a cotidianului „Timișoara“. In aprilie 1990, dezgustat de cele văzute sau numai intuite pe scena si in culisele „revoluției“, culminând cu candidatura lui Iliescu la președinție, se hotărăște să părăsească România. Ceea ce n-a reușit Ceaușescu în atâția amar de ani a reușit Iliescu în câteva săptămâni. Locuiește în Ludwigsburg din 1990, unde conduce din 2002 Editura Pop. Textele lui au fost traduse si publicate în limbile germană, engleză, franceză, mexicană, poloneză, maghiară, rusă, sârbă, sorbă si armeană. In anul 2004 a fost realizat filmul „Traumdiktat“ după poezia „Cine habar nu are“, producător „Poscimur“ (Germania). Laureat al premiilor Andreas Gryphius (Germania, 2020), Katzendorfer Dorfschreiber (România, 2021) si Barbara-Jurkowska.”
Măi femeie, măi muiere
lui Mono
dă-o-n sărăcie de treabă hai la crâşmă şi-om bea
ceva – dă-te-n lături măi bărbate ne-om îmbăta
şi ne-om bate şi-a
râde lumea de noi – refrenul
acesta mi l-a dictat luna înjumătăţită de epuizare
călărise deja trei dealuri şi mai toată pădurea normal
ar fi fost să-şi stingă focul în apa lacului de acumulare dar ea
nu şi nu că-i musai să bea una mică cu noi a băut-o
pe nerăsuflate şi s-a dus
cu muzichia ei cu tot învârtindu-se
asemenea durerii de cap ce nu întârzie să ia locul femeii
cu fesele dezvelite – am să umblu
uite aşa până or râde toţi de mine şi de talentul meu
de-nchinătoare de ode mai marelui nopţii – ia-le de urechi
îi răspundea ziua du-le
la crâşmă mai mult
ca sigur c-a vrea unul să le aibe – că
doar nu mi-am pierdut de tot minţile se-alinta femeia sunt
parte din mine şi tot n-am copii – să-ţi fie
atunci de bine i-ar fi răspuns
restul de lună întors din drum să-şi caute chibriturile ia-le
pe ale mele m-am ofeit
fără vreun motiv anume
şi
cam asta a fost
(Ludwigsburg, iulie 1996)
„Sonete de Shakespeare, file de poveste”
Am prezentat spectacolul „Sonete de Shakespeare, file de poveste” montat la Casa Muzeelor din Iași. Am și văzut acest jam sesion (happening?) de poezie, muzică și dans. Mi-a plăcut ce a făcut profesorul Liviu Dospinescu de la Universitatea Laval din Quebec și cum au răspuns intențiilor sale actrița Luiza Cupceac și dansatorii Gabriel Scalschi, Andrada Costin, Andrei Tcaciuc și Andrei Marici. Prietenul nostru Eduard Antoniu a filmat performanța, așa că putem vedea ce s-a întîmplat…
( https://www.facebook.com/eduard.antoniu.1/videos/813191417487512 )
Radu Muntean: Hîrtia va fi albastră, 2006
Se împlinesc 34 de ani de la helicopterizarea lui Ceaușescu, momentul în care revolta populară este abil deturnată de „emanați” și încep să se adune morții și răniții care nu-i pot fi imputați „titanului” căzut. Grație prietenului nostru Dorin David, tocmai am revăzut un film dedicat evenimentului, mai precis acelei nopți confuze, o confuzie întreținută, dintre 22 și 23 decembrie 1989. Am văzut prima oară filmul la Londra, la o ediție a Festivalului filmului românesc, eveniment la care s-a întîmplat să fiu invitat de mai multe ori. Acolo am văzut prima oară cele mai multe dintre filmele „noului val”… E un film bun, recomand vizionarea sau revizionarea…
Literadura, 30, decembrie 2023
Tocmai am găsit în cutia poștală a mailului ultimul număr din acest an al excelentei reviste literare care apare la Buzău, sub conducerea unui grup de poeți foarte buni: Constantin Suditu (director), Teo Cabel (redactor șef), Florentin Popescu și Camelia Iuliana Radu (seniori editori). Ca de obicei, poezie, proză, articole etc. de calitate. Aș vrea însă să semnalez că prima secțiune este dedicată Premiilor revistei Literadura, cea de-a patra ediție – Premiul Ion Caraion pentru Gabriel Nicolae Mihăilă, Premiul Marin Ifrim pentru Ioana S. Bogorodea/ Ioana Sipatchin și Premiul special pentru activitate literară acordat lui Ioan Vintilă Fintiș. Și mai vreau să precizez ceva, evenimentul a prilejuit și lansarea celui mai recent volum de poezie al prietenei noastre Camelia Iuliana Radu. În această ultimă apariție a anului, redacția ne face cuvenitele urări de Sărbători. Le reîntorc cu toată prietenia… De la link poate fi descărcată publicația în format pdf
(https://literadurarevista.blogspot.com/2023/ )
3.De la prieteni – Alexandru PETRIA
Iată un nou poem din actuala fază de erupție lirică a prietenului nostru Alexandru Petria. Îmi place mult. M-am și gîndit oleacă la cele cinci țăceri ale sale. Bănuiesc că a cincea este afectată de cele dinainte… Enjoy!
tăcerile 1 – 5
cele mai vechi cunoscute îți sunt tăcerile 1 – 5.
tăcerea 1 este ca aparatele de la bowling,
impasibilă la înfrângeri și victorii.
tăcerea 2 e mama care te naște pe marginea șanțului
și te lasă în noroi până la gură.
tăcerea 3 dorește să te trădeze,
dar n-are curaj pe față.
tăcerea 4, cariată de invidie,
te urmărește ca să te buzunărească.
tăcerea 5 te admiră,
însă n-are limbă s-o spună și,
de-ar avea cum să vorbească,
se teme de cartușele celor care te dușmănesc.
nu le întâlnești decât din joi în paști pe toate deodată
la femei, simpozioane
și aruncând bucăți de pâine porumbeilor.
te caută aleatoriu.
ai o consolare –
tăcerile te vor cât mai înfipt în viață
ca să-și justifice tăcerea
4.Shakespeare – Sonete
Și iată cel de-al șaptezecișinouălea sonet shakespeareian tălmăcit măiastru de poetul Adrian Vasiliu pre limba noastră. Echipa s-a hotărît să ne vizitezi pe înserat… Enjoy!
Sonetul LXXIX
Whilst I alone did call upon thy aid,
Când singur ajutorul ți-am cerut,
Doar versul meu purta noblețea ta;
Acuma iambii mei au decăzut
Iar muza mea dă locul alteia.
E-adevărat că meriți, ca subiect,
Truda unui condei scriind mai bine;
Totuși, ce poate face-un alt poet
Este să-ți dea ce fură de la tine.
Deși virtute ai, el ți-o conferă,
Chiar și splendoare-ți dă, deși-i a ta
El, tâlhărind cuvântul, nu-ți oferă
Nimic din ce tu nu posezi deja.
Încât nu-i mulțumi în niciun fel,
Căci ai plăti ce-ți datorează el.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un grupaj chiar vioi sosit pe filieră canadiană, de la Virgil Glăvan, și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
-Tu, Rozi, la voi cât durează preludiul?
-Cam 2-3 ore!
-Și ce face Gheorghe în tăt acest timp?
-Se milogește!
***
Întrebare:
– Care este diferența dintre salariul minim și o canapea?
Răspuns:
– O canapea poate să susțină o familie.
***
O femeie la urgențe. Doctorul neputincios, zice soțului:
-Îmi pare rău domnule, pare în comă…
Soțul disperat, răspunde:
-Doctore, salveaz-o, are doar 30 de ani!
Dintr-o dată, electrocardiograful pornește, un deget se mișcă imperceptibil, iar buzele șoptesc:
-Am 29 …
***
-Ascultă la mine, soldat! Daca n-ai bea atâta, ai fi ajuns sigur caporal sau chiar sergent.
-Aș… Nu-mi pasă. Când beau mă simt colonel.
***
O nevastă se plânge prietenei:
-Soțul mă articulează zilnic și nu înțeleg de ce…
-Poate e murdar in casă?
-Nu, zilnic fac curățenie, spăl, șterg praful!
-Poate nu-l hrănești bine?
-Nuuu, toată ziua pregătesc bunătățuri din cele mai proaspete produse!
-Poate copiii învață rău la școală?
-Nu, mereu merg la școala, fac lecțiile cu ei, vorbesc cu profesorii, învață doar pentru «zece»!
-Atunci, nu știu… Poate îl înșeli?
-A, doar pentru asta?
***
Un tip își sună cel mai bun prieten:
-Salut, am și eu nevoie de un sfat, știu că tu ești băiat deștept.
-Salut, te ajut oricând, nu-i problemă. Ce-ai pățit?
-M-am despărțit de nevasta mea, dar problema este ca ea s-a combinat cu unu care are 2 copii și s-a mutat la noi in apartament și nu știu ce să fac.
-Macaroane, cu 1 kg vă săturați toți 5.
***
Doi tipi ies din bar:
-Mergem la femei, gata, am hotărât!
-Ascultă, frate, soția mea e tânără și frumoasă…
-Bine, dacă insiști, mergem la tine.
***
Un bărbat se confesează unui prieten:
-Cred că voi divorța. Nu mai pot, soția mea e prea copilăroasă.
-De ce? întrebă celalalt.
-De câte ori fac baie vine pe la spate și îmi îneacă toate rățuștele din cadă.
***
Într-o cafenea doi tipi urmăresc doua domnișoare.
-Poate mergem sa facem cunoştinţă, zice unul.
-Da, dar un pic mai târziu. Mai întâi să-și achite nota!
***
Un tip încearcă să agațe o tipă:
-Domnișoara, din nou aș vrea să fac dragoste cu dumneavoastră.
-Cum adică, din nou?
-Păi, și ieri aș fi vrut.
Un grupaj de la scriitorul Cezar Straton, bancuri cu titluri și bibilite după cum obișnuiește, și o glumă grafică de la alt scriitor, Ion Fercu… Enjoy!
Diferență (esențială). „Principala diferenţă pentru istoria universală, dacă aş fi fost împuşcat în locul lui Kennedy, este că Onassis probabil că nu s-ar fi însurat nicicum cu doamna Hruşciova.” (Nikita Hrușciov)
Alcoolici. 1. (În ajun de Revelion): – Alo! Biroul de consiliere a alcoolicilor anonimi? – Da. – Puteţi să-mi spuneţi, vă rog, la sarmale de porc cu mămăliguţă, ce vin ar merge, alb sau roşu? 2. (după petrecere): Un tip sună la Asociația „Alcoolicii Anonimi”: – Alo, bună ziua, am auzit că dumneavoastră îi ajutați foarte mult pe bețivi! – Da, așa este! Cu ce vă putem fi de folos?- Aș vrea să vin până acolo și să îmi dați 5 lei, că doar atât îmi mai trebuie pentru un coniac mare!
Speranță. La masa de Revelion, am auzit că femeile aleargă după bărbații care au mai mult mălai…Așa că mi-am cumpărat și eu, vreo 25 de kile. Poate… poate!?
Sărbători. Mi-am stabilit programul pentru Sărbători: 1. Dorm până mi se face foame. 2. Mănânc până mi se face somn.
Sutiene. În ajun de sărbă(u)tori. – Bună ziua, sutiene numărul zero aveți? – Nu, dar vă putem oferi alifie contra bubelor.
Porci. Doi porci, la o ședință de spiritism: – Ce crezi că urmează după Crăciun!?
- – Există sau nu „punctul G” şi ce este?! – Nu știm dacă există, nu știm ce este, dar știm că este recomandabil să-l căutați perseverent!
Plăceri. De fapt, mulți consideră că azi, mâncarea i-a detronat pe cei trei redutabili S din topul plăcerilor: sexul, somnul și shopping-ul.
Rezolvare (amiabilă). La Radio Erevan: – Ieri mi-am surprins un coleg în pat cu soția mea. Ar trebui să vorbesc cu soția sa? – De ce numai să vorbiți, tovarășe?
Bref. El și ea, în fireștile preliminarii amoroase.: El: – Te culci, ori nu, cu mine? Ea: – Nu! El: – Bine, atunci hai s-o facem din picioare!
Limbă. Biologii spun: cameleonul are limba de două ori mai lungă decât corpul său. Dilemă: cameleonul sau cameleoanca?
Quickie. – Astă-seară, de Revelion, stăm acasă și facem dragoste, frumoasa mea! – S-o crezi tu că eu, pentru 3 minute, voi sta închisă-n casă toată seara!
Habarnam-ist. Soțul vine acasă foarte agitat: – Curvo! Știu tot, tot…absolut tot! Calmă, soția îi zice: – Oare? Te lauzi, ca de obicei. În ce an a avut loc bătălia de la Podul Înalt? Eiii?
De 1 ianuarie.. El a apucat-o strâns de mână. – „Mă iubește”, s-a gândit ea. – „Al naibii polei”, s-a gândit el.
Femeie. Cele două probleme ale femeii moderne: ori pune la suflet…ori pune la șolduri.
„Evoluție”. Înainte, nu se (prea) făcea sex înainte de nuntă, acum nu se mai (prea) face după…
Divorț. Moș Crăciun la magazinul de jucării: – Cât costă o păpușă Barbie? – Barbie divorțată costă 500 de euro. Celelalte, 50 de euro. – De ce este diferența atât de mare? – Barbie divorțată are casă, mașină, mobilă, calculator, pensie alimentară, etc.
Tactică. (După plecarea – în sfârșit! – a musafirilor la masa festivă): Aseară, soțul meu a găsit un gândac lângă aragaz. A curățat lacrimă toată bucătăria. Astăzi voi muta gândacul în baie.
Card. În noul an, să-i dăm femeii ce este al femeii: cardul!
Constatare. „Sunt mai bătrân, iată, cu încă un an, mai chel, mai gras, dar nu neapărat și mai înțelept.” (Anonim)
Soții. Când soția te iubește și ești fericit, nu mai contează a cui soție e.
Prematur. A te căsători la 21 de ani este ca şi cum ai pleca de la petrecerea dintre ani la ora 20.00.
Anunț. Bărbat cu aer condiționat, caut – pentru un Revelion intim – o doamnă în călduri…
Rugăciune. Rugăciunea serii de după petrecere: „Doamne, ia de pe mine câteva kilograme și dă-le celor nevoiași!”
Prostie (frecventă!). Îmi plac ăștia care-și fac hoteluri în loc de case și apoi stau toți în bucătărie, că e mai cald.
Un scurt banc, i-aș spune politic, cu Bulă haiducit din ziarul local, și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu, din care vedem fie că și porcii se dau mari, fie că unii se dau mari cu porcii lor!
Bulă sună la Cotroceni… Bulă:
-Alo, Palatul Cotroceni?
-Da.
Bulă:
-Sunt foarte plăcut impresionat că ați răspuns. Mă așteptam să-mi intre imediat robotul.
-Robotul e la Sibiu, revine luni.
Un banc de la profesorul Septimiu Chelcea și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel. Enjoy!
La restaurant… Duminică seara am fost la restaurant. Nu era niciun loc liber. Am făcut câțiva pași printre mese vorbind la smartphone tare și precipitat: „Este aici. Vino repede să vezi cu cine te înșală!”. Patru cupluri au achitat imediat consumația și au părăsit în grabă sala. Credeți-mă, metoda funcționează!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
