1.Poezie de decembrie…
Moartea nu doare…
să ții o mînă frumoasă care nu este aici, e departe…
viața, frumusețea și dragostea au nevoie de durere
ca de un ingredient de susținere și coeziune –
o viață lungă nu se poate lipsi de durere, nici o veche
dragostea, iar tufișul de flori galbene, poate de muștar,
veghează singuratic peste împărăția ei nesfîrșită…
doar moartea e liberă de întîmplări, de sentimente,
moartea cea lipsită de chip – poate sosi oricînd,
dar îmi pare încă atît de departe, de parcă nici n-ar fi!
4 Decembrie 2023, în Iași
Un miniat
un miniat în roșu de plumb și vermillon
care nu-mi iese din minte, rămas acolo din
paginile unui vechi și celebru roman oriental…
pulsează calm și îmi aduce o vorbă preferată
a tiranilor, a mulțimilor și a unei singure femei –
pe poet, mai întîi, îl spînzuri, îl împuști,
îl sfîșii între patru cai sau patru cămile, iar apoi,
îl plîngi, îi așezi la picioare coroana de flori…
viața este roșie ca oxidul de plumb din miniat,
moartea se abate ușor, ușor spre vermillon,
dar tu ai uitat deosebirea dintre cele două culori!
3 Decembrie 2023, în Iași
2.Ecouri…
Cartea a ajuns în mîinile mele!
Iar ediția pe hîrtie arată foarte bine. Am privit-o, am cîntîrit-o, am răfoit-o. Nu doar că arată bine, dar e și prietenoasă, bine spațiată, bine (tehno)redactată, litere lizibile cu ochiul liber. Mulțumesc lui Valentin Ajder și colegilor săi. Cum nu știu exact la ce rețele de librării apelează editura, dar mă voi informa, dau linkul de la care poate fi comandată prin poștă…
https://www.librariaeikon.ro/poezie/1614-intotdeauna-si-inca-o-zi-poeme-20212022.html
Prima cronică la „întotdeauna și încă o zi”
Mai repede decît mă așteptam, a apărut prima cronică la recentul meu volum de poezii. Aparține poetului Daniel Marian și urmează să apară în numărul pe ianuarie al revistei Acolada. De obicei, nu public cronicile, recenziile etc înainte de apariția lor oficială, dar fiind prima scrisă la această carte, fac e excepție. Ca să poarte noroc!
Ziua cea mai lungă sau Ziua şi Veşnicia
(Liviu Antonesei – „Întotdeauna şi încă o zi”, Ed. Eikon, 2023)
Doar poeziei i se permite să manevreze cum vrea timpul, să-l sculpteze în geometrii convenabile sau să-l modeleze ca pe plastilină. Să-l omoare şi să-l învie după bunul plac. Să-l dreseze. Liviu Antonesei vine cu un proaspăt exerciţiu de personalizare a vietăţii timp mai degrabă decât a factorului timp. El instituie protocolar posibilitatea generoasă a prelungirilor într-o competiţie despre care s-ar crede că odată şi odată va fi definitiv jucată.
„Întotdeauna şi încă o zi” presupune o alergare continuă şi cu folos, sărind la nevoie prăpăstii şi chiar secând râuri şi mări dacă trebuie… „Poveştile filosofice apocrife cretane, din AD 2021” se înscriu în registrul cu care ne-a obişnuit autorul, acela puternic marcat sentimental pe fondul arealului ultra-mitic. Poeme precum „Cele mai frumoase imagini sînt în vis, Visul labirintului, Ieşirea lui Zeus, Miracolul de la Spinalonga” derulează momente speciale în locuri aşijderea – Creta, marea dragoste Între munţi şi mare, a lui Liviu Antonesei.
Într-o altă ordine de stări şi idei, Cealaltă parte a umbrei se arată ca o sensibilă formă de renaştere, atunci când se petrece marea metamorfoză: „M-a cuprins în brațe atît de puternic/ și atît de mîngîios în același timp, încît/ am simțit cum pielea ei parcă înlocuiește/ propria mea piele, milimetru cu milimetru,/ celulă cu celulă ca o tunică, precum o teacă/ desprinsă de pe trupul ei, dîndu-mi iluzia/ unui altfel de androgin decît cel care/ m-a bîntuit toată adolescența romantică…// Mă visam în pielea ei, pielea mea, pe vecie,/ cînd clopotul a bătut nemilos miezul nopții…” (Teaca de piele).
Odată cu Zeii ascunşi în iarbă, răzbesc în forţă amintirile şi desigur melancoliile, iar universul pare a se deşira provizoriu, până la găsirea unei noi formule de calcul… „Atîtea vise în ultima vreme și nici o veste bună,/ nici măcar un mic semn luminos nu se arată –/ numai haotice lucrări edilitare, case la roșu,/ tranșee lungi, poate pentru țevăraie și cabluri,/ noroaie argiloase care se prind de picioare/ și cîmpuri pîrloagă invadate de scaieți și pelin,/ pe acolo fug, nu știu de unde și nici încotro/ și de jur împrejur se apropie cîinii sălbateci,/ noii dingo, care bîntuie în preajma așezărilor…// cîini de toate neamurile, de toate culorile,/ care latră, care urlă, se învîrt în cercuri strînse,/ doar unul stă mai departe, cu labe scurte/ și trup alungit, blană scurtă și umedă, stă/ într-o parte, mă privește hipnotic și doar/ rînjește tăcut, o fi alfa, sau poate e exclusul/ și cum au apărut, așa dispar, ca vîntul…// Unde sînt Nicky, Brandy, unde e Tico,/ bravii caniși care m-au însoțit și m-au/ apărat aproape sfertul de secol? Unde sînt?/ Și unde ești tu? Sparge lanțul acesta!” (Atâtea vise…)
Dar, bineînţeles, nu putea lipsi la Liviu Antonesei forma fixă, construită cu eleganţă, vioaie şi uneori chiar pronunţat ludică: „La focoasa Leonora,/ pe blănița de angora,/ bani peșin dai doar cu ora/ și e bonus mandragora –// de aici pînă-n Andorra,/ făr-a ocoli Sephora,/ bluesul, menuetul, hora,/ după pohta tuturora…// Îi ginesc acuma nora,/ că-i meduza, că-i pandora,/ serv voi fi amîndurora!// Ay, frumoasa Leonora/ mult își mai iubește nora –/ fericită fii, senora!” (Sonetul ORA).
Semn de trăinicie şi vigoare, acest produs liric de extensie temporală, pe care iată-l în faţa dumneavoastră pe de o parte filosofic, profund iar pe de alta suplu, zglobiu, voiniceşte nechezând. Liviu Antonesei, un poet complex, consecvent şi cu resurse nebănuite.
Daniel Marian
3.Semnalări amicale…
Pavel Lucescu – Încă o bătaie de joc la adresa culturii ieșene: cazul Baia Turcească
Urmăresc de o vreme rubrica de comentarii, îndeosebi culturale, pe care jurnalistul Pavel Lucescu o susține în Ziarul de Iași și simțeam nevoia să o semnalez vizitatorilor mei. Iată, acest nou abuz, nou gest clientelar al primarului este un foarte bun prilej. În analiza cazului nu intru, o face autorul complet și în detalii. Lectură plăcută!
Cărturești Palas: Lansare carte & revistă
Luni 4 decembrie, la Librăria Cărturești din Palas Mall, a avut loc o dublă lansare. Este vorba despre volumul Enigma Pacepa de Stefano Romei, apărut în traducere românească la editura Curtea Veche, și despre primele două apariții ale revistei Matca. fondată de un consorțiu de editori și difuzori de carte. La eveniment au participat Lucian Leuștean, Brîndușa Munteanu, Ovidiu Șimonca – din partea editurii – și eu…
Pier Paolo Pasolini: Oedipus Rex/ Edipo re, Italia, 1967
După ce am recitit Femeia cu Părul Roșu de Orhan Pamuk, mi-a venit – nu din senin, desigur – să revăd capodopera lui Pasolini dedicată tristei povești oedipiene. Da, o capodoperă, cum i se întîmpla mai tot timpul lui Pasolini. Filmul este vorbit desigur în italiană, dar are o bună subtitrare în engleză….
Cațavencii: Golănia scufundă România
Sigur, degradarea limbajului public a început imediat după căderea vechiului regim, a început cu „polemiștii” din presă, din stirpea lui Vadim, și a continuat cu legiuni de politruci, mai ales de la extremele spectrului politic. Dar între timp, slavă Cerului, democrația a învins, astfel încît insultele, atacurile, amenințările, rîurile de zoaie se revarsă din întreg eșichierul politic… Cred că publicația e oleacă optimistă, verbul poate fi pus foarte bine la prezent… În imagine, doi dintre vajnicii combatanți, unul de pe extremă, altul de la un partid zis istoric, dar replicile lor sînt interșanjabile…
https://www.catavencii.ro/golania-scufunda-romania/
:
Bucovina Literară, 10 -11 – 12/ 2023
Iată excelentul ultim număr din acest an al trimestrialului de literatură care apare la Suceava sub conducerea poetului și criticului literar Alexandru Ovidiu Vintilă. Mereu am vrut să popularizez revista, dar nu am reușit pentru că nu are o ediție online, am făcut însă acest lucru expediind-o prin mail celor interesați. Dar iată, acum, Ovidiu a găsit o soluție! Poate pentru că am și eu în sumar cîteva pagini de poezii extrase din cel mai recent volum al meu! Dar să las laudele de sine și să precizez mai degrabă cum funcționează soluția – Ovidiu a postat formatul pdf pe SCRIBD, unde poate fi citit și poate fi descărcat de oricine este interesat. Lectură plăcută, sînt multe lucruri de citit!
(https://www.scribd.com/document/689565946/Bucovina-Literar%C4%83-nr-10-11-12-2023)
4.De la prieteni – Teo CABEL
După cinci volume din 2010 încoace, prietenul nostru, poetul Teo Cabel, a decis că este vremea să scoată o antologie – Copacul cu șarpe. Din amintirile lui Sancho Panza (Editura Neuma, 2023). A fost o decizie foarte bună, putem urmări drumul poeziei sale pe o perioadă de mai mult de zece ani. Poemele cu care ilustrez sînt selectate de autor din primele volume. De altfel, cele mai recente au fost prezentate aici la apariție. Lectură plăcută…
Din volumul de debut – Tablouri fără semnătură, 2010
Paznicul
Paznicul închide porțile.
Spațiul dintre ele apasă pe umerii lui.
Gardul din ochi și din ureche
nu e pentru câinii care ridică un picior,
îi păzește pe hoți de ei înșiși.
Și gândurile lui sunt ca hoții,
strigă la ele și le gonește:
să fie liniște!
Noaptea se-mprăștie peste porți
ca pașii lui, semănând umbrele,
colo o stea, colo alta…
când se uită roată cerul este plin.
Aparențe
De multe zile ochii mei întreabă
când îi las să se-nvelească în pleoape.
Prin ierburile mari,
în jur, numai lupi tăcuți,
nici urmă de miei.
Ce frumoasă era copilăria!
adolescența, cu siropul ei…
Am trecut de lupi
alerg printre șacali și hiene
pe luna înghețată bocnă
Departe se văd mieii!
Nu mai alerg. Mă opresc
să-mi scot blana de lup și apoi
să mă culc.
mă apropii zâmbind,
mieii se dezbracă și ei, tot zâmbind
urlă la lună.
5.Shakespeare – Sonete
Nu știu exact din ce motiv, dar Marele Will s-a decis să vină spre seară. Ca de obicei, este însoțit de excelentul său traducător în limba română, poetul Adrian Vasiliu. Enjoy!
Sonetul LXXVII
Thy glass will show thee how thy beauties wear,
Oglinda îți arată-mbătrânirea,
Ceasul cum prețioase clipe pierzi;
Foile goale-ți găzduiesc gândirea,
Din carte aste lucruri poți să-nveți:
Cutele ce se văd pe fața ta
Sunt ca niște morminte larg căscate;
Poți, din lentoarea ceasului, afla
Cum curge timpul spre eternitate.
Ce nu poate memoria reține,
Tu să așterni în paginile goale,
Ceea ce-n creier ai moșit prea bine
S-aducă prospețime minții tale.
Din aste exerciții de-ți faci partea
Vei fi-n câștig, îmbogățindu-ți cartea.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un banc de la vechiul prieten Alin Munteanu, dar nu pur și simplu haiducit, ci trăit și compus! Au și unii din vecinii mei niște bormașini! Și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu, care ne arată că există și altfel de orori. Enjoy!
Cartea Genezei… Și făcu Dumnezeu în ziua întâi cerul și pământul, apoi în ziua a doua întinderea ce separă apele de jos și cele de sus, apoi făcu stelele și viețuitoarele. Și vine ziua a șaptea în care se odihnește. Stătea Domnul și admira! Totul radia pace, armonie și liniște. Și unde nu începe unul cu o bormașină…
Un grupaj de bulisme tocmai sosit de la Virgil Glăvan, deci pe filieră canadiană, și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel… Enjoy!
-Bulă, am auzit că te-ai însurat!
-Da, Ștrulă.
-Și cum te înțelegi cu nevasta?
-Ștrulă, știi că eu dintotdeauna mi-am dorit o soție care gătește ca mama.
-Da, da. Și nu e așa?
-În schimb, am găsit o soție care bea ca tata…
***
Înaintea unei operații chirurgul își întreabă pacientul:
-Ce vârstă aveți?
Bulă:
-Peste o luna, voi împlini 40 de ani.
La care doctorul:
-Îmi place optimismul dumneavoastră!!!
***
Bulă intră nervos în bibliotecă. O cheamă pe bibliotecară și începe să facă scandal…
-Am o mare nemulțumire!
-Spuneți, domnule Bulă.
-Am împrumutat săptămâna trecută o carte și a fost oribilă.
-De ce spuneți asta?
-A avut prea multe personaje și nicio acțiune.
-Ahh, dumneavoastră trebuie să fiți persoana care ne-a luat cartea de telefoane.
***
Bubulina:
-Bulă, de ce te bărbierești în fiecare dimineață?
-Bubulino, e simplu. Pentru că, de fiecare dată când mă bărbieresc dimineața, mă simt cu 10 ani mai tânăr.
-Am înțeles, Bulă, dar nu crezi că ai putea să te bărbierești seara, înainte de culcare?
Nu mai citisem de mult bancuri cu Radio Erevan și sînt dintre preferatele mele. Dar iată, poetul Nicolae Coande, care l-ea primit de la Vetuța Pop, fost secretar literar al teatrului din Oradea, m-a scos din necaz, așa că le pot oferi tuturora. Și o glumă grafică de la eseistul Emil Belu. Enjoy!
Emisiunea „Ascultătorii întreabă, Radio Erevan răspunde“…
Un ascultător vrea să știe cum să deosebească un elvețian bogat de unul sărac. Radio Erevan răspunde:
-Cel sărac își conduce singur Mercedesul.
***
Un ascultător vrea să înțeleagă diferența dintre erotism și perversiune. Radio Erevan explică:
-Erotism este să mângâi femeia cu o pană.
-Perversiune este s-o mângâi cu toată găina.
***
O ascultătoare vrea să știe cum poate face fericit un bărbat în pat. Radio Erevan o învață:
-Mutând televizorul în dormitor.
***
Radio Erevan anunță o nouă descoperire a oamenilor de știință:
-Creierul feminin este de două ori mai frumos decât cel bărbătesc.
***
Un ascultător este curios de ce Adam și Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăiește mai mult de 100 de ani. Radio Erevan lămurește dilema ascultătorului:
-Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult.
***
Radio Erevan enumeră condițiile obligatorii pentru ca economia mondială să-și revină din criză:
-Chinezii să nu mănânce o zi;
-Rușii să nu bea o zi;
-Românii să muncească o zi.
***
O tânară ascultătoare, nevinovată și pudică, este curioasă de ce multe fete se căsătoresc cu bătrâni care înoată în bani. Radio Erevan :
-Fiindcă sunt foarte miloase și vor să-i salveze de la înec.
***
O ascultătoare a auzit că exista în viața unei femei zece ani cu adevărat frumoși. Radio Erevan îi confirmă:
-Absolut! Cei dintre 28 și 30 de ani.
***
O bunicuță are o nepoată de 11 ani și vrea să afle dacă poate să înceapă să-i facă educație sexuală. Radio Erevan îi confirmă:
– Puteți, dacă vreți să aflați noutăți.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
