SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Alte semne de decembrie…

1.Poezie de decembrie…

 

Am publicat data trecută un poem al Nicoletei Dabija, în excelenta traducere a poetului Eugen Popin. Dar Eugen mi-a tradus și mie un poem, extras din recentul meu volum apărut la Eikon și lansat la tîrg…

 

Dichter …

 

für Eugen und den Riesen im Garten

 

Ich glaube, dass Dichter, wo immer sie sein mögen

und in welchem Stammesidiom sie auch schreiben,

die Welt ähnlich empfinden,

als ob sie in Resonanz treten,

als ob ihre Instrumente gestimmt würden

in einem großen Orchester, vielleicht einem Chor,

das den geheimen Rhythmus des Leben misst …

 

warum sonst sollte ein Gedicht,

das weit weg geschrieben wurde,

am Fuße der Alpen, die auf den Schnee warten,

wie ein magisches Echo in mir erklingen,

welches ich schon immer in mir wuste?

Mädle, was ich sage, weißt du viel zu gut,

wir waren zusammen am Fuße des Riesen!

 

Und es ist so, jeder Vogel singt und stirbt

ausschließlich und nur in seiner eigenen Sprache!

  

Poeții…

 

pentru Eugen și Uriașul din grădină

 

Eu cred că poeții, oriunde s-ar afla

și în oricare idiom tribal ar scrie,

au un fel apropiat de a simți lumea,

ca și cum ar intra în rezonanță,

ca și cum instrumentele lor s-ar acorda

într-o mare orchestră, poate un cor,

care măsoară ritmul secret al vieții…

 

altfel de ce un poem scris departe,

la poalele Alpilor care așteaptă zăpada,

ar răsuna în mine ca un magic ecou,

pe care îl știu dintotdeauna în mine?

Copilo, tu știi prea bine ceea ce spun,

am fost împreună la poalele Uriașului!

 

Și așa este, fiecare pasăre cîntă și moare

numai și numai pre limba sa!

 

2.Semnalări amicale…

 

Revista Porțile Nordului, 7-12, iulie-decembrie 2023

 

Tocmai am terminat de răsfoit și de citit unele contribuții din revista Porțile Nordului, numărul pentru al doilea semestru al acestui an. O revistă pe care o citesc prima oară… Revista a fost fondată acum zece ani de Emanuel Pope (redactor șef), Mihai Ganea (director) și Virginia Paraschiv (secretar de redacție). Mica redacție este completată de Dinu Virgil (tehnoredactor). O redacție de numai patru oameni reușește să scoată o revistă excelentă, sub egida Asociației Culturale „Porțile Nordului” și a Editurii „Transilvania”… Am fost bucuros să regăsesc autori publicați și de mine – Ștefan Doru Dăncuș, Costel Stancu, Emanuel Pope, Lucreția Berzintu – și alții pe care îi știu din alte spații. Am fost de asemenea bucuros să găsesc articolul Cristinei Dobreanu-Nedu despre regretatul meu coleg de generație și prieten Traian T. Coșovei. Și multe altele, desigur… Să nu uit – revista este și foarte bine paginată, tehnoredactată. Sper să o pot citi în continuare!

https://online.pubhtml5.com/paxb/idcp/

 

Daneliuc, Arcu și literatura pandemiei

 

De-abia începuse pandemia și au și început să apară mărturiile despre molima chinezească! Eu însumi am inițiat un Jurnal din celulă și ogradă, reușind să anunț înaintea OMS ceea ce se întîmpla, pe care l-am ținut vreo opt-nouă luni. Înșiram acolo trăirile mele în noul context, comentam informații, emiteam ipoteze etc. Nu am fost singurul care am produs o astfel de,   să-i spun, literatură. Am participat și la vreo trei antologii de astfel de texte în care publicau zeci de autori, majoritatea scriitori sau oricum oameni legați de condei, dar nu exclusiv. Dar foarte repede această literatură de mărturie și de opinie a fost completată de o bogată producție de literatură de ficțiune. Site-urile și paginile revistelor au început să abunde de poezii inspirate de situația creată de molima chinezească – am păcătuit și eu – și de povestiri din aceeași familie – iarăși am păcătuit și eu. Cîteva antologii apărute între timp, au cuprins iarăși zeci de autori, iar unele texte erau cu adevărat excepționale.

 

Cum e și firesc, la roman, lucrurile au mers altfel, romanul cere timp și multă muncă, poate unele sînt în curs de elaborare, poate altele stau la dospit. Dar două deja au apărut! Primul aparține lui Mircea Daneliuc – Coma hindusă (Ed. Alexandria, 2021) – marele regizor și probabil cel mai important prozator apărut după 1990 în România. Cum vedeți, a apărut devreme, cînd fenomenul, deși noi ne obișnuisem cu el, era încă în plin avînt. Este un roman care mizează pe sarcasm, dar are și insule de umor și ironie, care împletește două deliruri, cel al personajului principal, tînărul general de poliție cu pensie nesimițită, și delirul lumii în care acesta trăiește, care este și lumea în care trăim și noi, cititorii, dar și personajele. Un roman pe care nu-l lași din mînă pînă nu termini lectura. Dar despre acest roman excepțional am vorbit pe larg cu criticul Ion Bogdan Lefter într-o emisiune televizată a Cafenelei critice. Voi trece prin urmare la celălalt roman.

 

 

Constantin Arcu a revenit la roman – Tramvaiul 13, Ed. Limes, 2023 – după un ocol de vreo trei cărți de călătorie – foarte atașante de altfel – și o antologie de autor din literatura sa deja apărută. Și a revenit în forță, în formă, cu un roman strașnic dedicat pandemiei. Da, îmi plac unele cuvinte de origine slavă!

Nu știu care din cele două romane este mai bun, avem doi scriitori diferiți, cu viziuni diferite și deosebirile de stil au și ele însemnătatea lor. Dar dată fiind comunitatea tematică, unele comparații privind modus operandi pot fi făcute. Dacă Mircea Daneliuc șarjează aproape non-stop, lăsînd o plajă uriașă celor două deliruri, Arcu, fără a ocoli delirul, mai fiecare personaj are delirul său, ca să nu mai vorbesc de al cel al lumii lor, lumii noastre, lasă suprafețe destul de mari și pentru o proză de observație și analiză de factură cît se poate de realistă. De altfel, romanul este în parte și unul cu cheie și m-am amuzat să depistez persoane publice în personaje fictive, ba chiar și onomastica m-a înveselit. Scriitorul reușește să treacă în revistă cam tot ce s-a întîmplat în cei doi ani și ceva și prin optica, să-i spunem, normală, de la psihoza indusă populației de politruci nepricepuți sau rău-intenționați la măsurile de protecție nu doar adesea aberante, dar care se mai și schimbau de la zi la la alta și la afacerile mirobolante – măști, izolete, vaccinuri ș.a.m.d. Aberațiile oficiale, cum ne și amintim, au primit în contrapondere nesupunere, revolte, precum și nenumăratele teorii ale conspirației. Nu este uitată nici lupta inegală dintre oficiali și nesupuși, în care cu excepții rarisime, oficialii avea sprijinul cvasi-absolut al media. Constantin Arcu sondează bine lumea aceea pe dos în care am trăit mai bine de doi ani și o ilustrează pe măsură – înlănțuirea dintre lumea politică, cea a afacerilor și media, lupta pentru putere pe spinarea valului de îmbolnăviri și de morți etc. Binevenite sînt și privirile aruncate în trecut pentru a fixa mai bine portretul unui personaj important al zilei sau important în economia romanului. Nu știu dacă Constantin Arcu are un plan o saga, dar fiii unui personaj, Oreste din Faima de dincolo de moarte, un roman anterior, din 2001,  sînt protagoniști în cel de acum. Da, un roman strașnic!

Cum  spuneam, am bănuieli rezonabile, că mai sînt în lucru romane la tema molimei chinezești, poate unele deja trimise la tipar, și le aștept cu interes. Problema este cum se vor situa acestea în relația cu cele două apărute, care au ridicat ștacheta foarte sus… Cred că e bine că există emulație!

28 Noiembrie 2023, în Iași

 

Cenzura fără frontiere/ Comunicat Eirina Film

 

De cîteva săptămîni asistăm, cum mi se pare nepăsători, la cel mai spectaculos act de cenzurare a difuzării unui film din 1990 încoace. În țara în care se difuzează orice, de la porcării care îndeamnă la violență la pornografia de cea mai joasă calitate, se cere – și se obține! – interzicerea difuzării unui film de autor, regizorul Ciprian Mega, fiind preot ortodox. Filmul se numește Rubini 21, iar în distribuție, pe lîngă starurile internaționale Mickey Rourke, Anthony Delon, Elisabetta Pellini, joacă și actorii români foarte apreciați, precum Corina Moise, Dorel Vișan, Magda Catone, Dana Rogoz, Răzvan Vasilescu etc. În zeci de localități din țară, o adunătură de neghiobi, care laici – primari, consilieri locali, directori de cinematografe, școli și case de cultură, activiști culturali, băgători de seamă pe niciunde – care ecleziastici – de la popime măruntă la ceva ierarhi, și-au unit eforturile demne de o cauză mai bună și au interzis filmul! Fericită țară cu atît de mulți și de hotărîți critici de film! Nu am văzut filmul, nu știu dacă este o capodoperă, un film numai bun sau un eșec, iar în critica partizană într-o parte sau cealaltă nu am din principiu încredere. Așa că nu am altceva de făcut decît să mă dau peste cap și să găsesc un loc unde filmul nu a fost interzis…Mai jos comunicatul emis ieri de Eirina Film despre această situație pe cît de suprarealistă, pe atît de scandaloasă. A propos, în presa de azi n-am văzut comunicatul publicat decît într-un singur loc…

 

        

Eirina Film  – 24 noiembrie 2023

 

COMUNICAT DE PRESĂ

 

În urma acțiunilor repetate de cenzură a mesajului filmului artistic 21 de Rubini, prin anularea proiecțiilor în mai multe locații publice din țară, distribuitorul și producătorii filmului aduc la cunoștința presei și a opiniei publice că acțiunile inteprinse în acest sens de primari, directori de case de cultură sau de cinematografe, administrate de consiliile locale sau de primării, nu sunt doar o ofensă la adresa culturii și a artiștilor, ci suprimă libertăți garantate de Constituția României, care prevede că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” (art. 30 alin. 1) şi că „cenzura de orice fel este interzisă” (art. 30 alin. 2).

În foarte multe localități din țară, administratorii spațiilor publice în care, în mod curent, se desfășoară proiecții cinematografice, au refuzat difuzarea filmului românesc 21 de Rubini, cu toate că pelicula nu conține instigări la violență, nici pornografie, nici alte elemente neadecvate unei proiecții publice, ci este destinată publicului larg, fiind clasificată de Centrul Național al Cinematografiei cu ratingul A.P.12.

Au existat localități unde, la presiunile autorităților locale sau ecleziastice, proiecțiile au fost anulate de funcționarii publici cu putere decizională:

• Marghita, Casa de cultură eveniment anunțat pentru 5 noiembrie 2023.

La ordinal primarului, a fost anulată proiecția, care urma să aibă loc în prezența regizorului Ciprian Mega și a maestrului Dorel Vișan.

• Cluj, Cinema Victoria, 10 noiembrie 2023.

Fără explicații, ușile cinematografului au rămas închise, la ora 15.00, când spectatorii așteptau să intre pentru a viziona filmul. Ulterior, administratorul cinematografului a invocat probleme tehnice, deși, în aceeași zi, au fost difuzate alte filme, în aceeași sală, atât înainte, cât și după intervalul orar alocat filmului nostru.

• Focșani, Colegiul Național Unirea, proiecție anunțată pentru 25 noiembrie.

Directorul instituției de învățământ a anulat vizionarea cu public, care urma să aibă loc în sala de festivități a Colegiului, unde, în mod curent, se organizează astfel de evenimente. Directorul a catalogat filmul ca fiind „controversat”, deși nu l-a vizionat, insistând că, dacă nu ar fi anulat proiecția, ar fi avut „mari probleme”. „Nu este prima instituție publică în care vă este anulat evenimentul. La noi, nu are ce căuta acest film. Motivele vă sunt cunoscute, știți mai bine decât mine pe cine supără acest film. Eu nu vreau probleme!”, a încheiat directorul Colegiului Național Unirea, care nu s-a lăsat înduplecat nici de faptul că orașul a fost împânzit cu afișe care anunțau proiecția 21 de Rubini la Focșani.

• Odobești, Casa de cultură, proiecții anunțate pentru 25 și 26 noiembrie. Directorul Casei de cultură a anulat vizionările publice ale filmului nostru, deși el fusese difuzat, anterior, în Odobești, iar publicul prezent a fost încântat. Funcționarul decident ne-a mărturisit că el nu a văzut filmul, dar „acel film nu va fi difuzat în Odobești și vă sfătuiesc să nu mai încercați nicăieri în Vrancea, pentru că nu veți putea!”

21 de Rubini este un film de autor, iar regizorul, Ciprian Mega, este preot ortodox. 21 de Rubini este o radiografie a României, după 34 de ani de la Revoluție, o poveste cu politicieni și ierarhi corupți, cu securiști atotputernici, cu procurori implicați în malaxorul conștiințelor, dar, mai ales, este un film despre oameni, despre sufletele lor, despre pocăință și despre iertarea colectivă. 21 de Rubini este un film în care, pe lângă starurile internaționale Mickey Rourke, Anthony Delon, Elisabetta Pellini, și-au adus aportul actori români foarte apreciați, precum Corina Moise, Dorel Vișan, Magda Catone, Dana Rogoz, Răzvan Vasilescu etc.

 

Henry Kissinger a murit la 100 de ani…

 

Am citit textele comemorative din principalele ziare ale lumii. Cred că acesta, din Washinton Post, relevă cel mai complet personalitatea controversată a fostului secretar de stat, care a marcat istoria contemporană sub doi președinți – Nixon și Ford -, ba chiar pe o distanță mai lungă decît mandatele acestora…

https://www.washingtonpost.com/obituaries/2023/11/29/henry-kissinger-dead-obituary/

 

3.De la prieteni – George Nina ELIAN

 

Am primit trei poeme noi de la George Nina Elian, trei poeme excelente, așa că mă grăbesc să le împărtășesc. Din mesaj, înțeleg că ar putea face parte dintr-un eventual volum, intitulat  „A fost odată mîine”, dar că va mai dura ceva pînă la încheiere. Lectură plăcută!

 

Dedesupt pietrele 

atunci am coborât din turn am numărat
oglinzile desperecheate
(mi-am spus:
de bună seamă așa arată un chip de mort)

[treceam în revistă cadrane de ceasuri,
tablouri, ghețuri, luciuri de ape

(dedesubt pietrele erau albe curate ca
ochii unui orb)

sheherezada nu mai știa nicio poveste]

Timpul de după

pe mine mă salută numai nebunii (frații
mei întru rătăcire și tulbure fericire adică)

[trăiesc o îndobitocire lentă (dar sigură ca
orice lucru inexorabil)/

strălucitoare și suficientă sieși aidoma
singurătății ori unui poem despre
autoreflexivitatea oglinzii (un sfârșit potrivit)]

la butonieră
în loc de floare
duc un semn de-ntrebare
[un fel de (altă) inimă/ un metronom ce
urmează să bată
timpul de după

acela când voi nu veți mai afla absolut
nimic din ceea ce se presupune că va fi
vrut să zică poetul]

Mai nou carnavalurile se organizează în cimitire

la un moment dat voi mai scrie doar
despre tristețea de-a nu mai putea scrie

(bunăoară mă voi mulțumi să desenez cuvinte lipsă ori să dau chip unor hiatusuri)

istorie fac negustorii faliți, politică ratații
de toate calibrele/ restul suportă ori
se-apucă de băut

(dac-aș fi lucrat la căile ferate existența
mea ar fi avut desigur o altă direcție/ sic!)

mai nou carnavalurile se organizează în
cimitire (noaptea crimelor s-a mutat la
lumina zilei) pe când

fenomenul izolat numit viață se
(re)produce cu intermitențe
undeva în intervalul dintre spațiu și timp

(dintr-un eventual volum, intitulat  „A fost odată mîine”) 

 

4.Shakespeare  –  Sonete

 

Marele Will nu s-a grăbit să ajungă de dimineață pentru că a lăsat să se așeze oleacă zăpada, să vină cu pași hotărîți la debutul celei de-a doua jumătăți a splendidelor sale sonete. Ca de obicei, e însoțit de eminentul său traducător în limba română, poetul Adrian Vasiliu. Gaudeamus Igitur!

 

Sonetul LXXVI

 

Why is my verse so barren of new pride,

 

De ce e versul meu atât de plat,

Lipsit de prospețime și variații?

De ce, cu timpul, nu am adoptat

Metode noi și stranii combinații?

De ce aceleași lucruri scriu mereu,

Păstrând același stil, știut prea bine,

Iar fiece cuvânt spune că eu

L-am scris, și că provine de la mine?

O, află, despre tine scriu cu drag,

Tu și iubirea-mi sunteți țel firesc.

Pot vechi cuvinte-n haine noi să-mbrac,

Ce s-a mai folosit să folosesc:

Cum soarele răsare și apune

Iubirea mea ce s-a mai spus va spune.

 

Traducerea: Adrian Vasiliu

 

5.Invitație de decembrie… Septimiu CHELCEA

 

Pește mare, pește mic, mare, mic, este o problemă de comparație, de altfel cunoașterea omenească este fundamentată pe comparație, pînă și definiția în sens aristotelic procedează prin comparație. Dar profesorul Septimiu Chelcea nu se ocupă aici de asemenea abstracțiuni, ci de lucruri care țin de viața noastră de zi cu zi, la școală, la muncă, în comunitate – unde de altfel nu încetăm o clipă să ne comparăm…

 

Septimiu Chelcea

 

Efectul „Pește mare în bazin mic”

 

    Decât să fii codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș. (Proverb românesc)

Presupunând că vă căutați un job și, la selecția candidaților,angajatorul vă întreabă: „Preferați să fiți un pește mare întru-un bazin mic sau într-un bazin mare?”, ce ați răspunde? Nu este o glumă și nici o poveste pescărească; este o modalitate de a prognoza dezvoltarea personalității dumneavoastră în cadrul organizației (instituției, firmei) în care vreți să intrați.

În preajma începerii anului școlar, părinții fac tot ce pot, uneori chiar dincolo de limita legalității (își schimbă fictiv domiciliul, încearcă să îi impresioneze cu „mici atenții” pe cei ce decid etc), pentru a-și înscrie copiii la grădinițele și școlile despre care au informații că sunt cele mai bune. Rezultatele cercetărilor vizând Efectul „Peștele mare în bazinul mic” (The big-fish–little-pond effect) arată că elevii au un „concept de sine școlar scăzut” în clasele și școlile cu performanțe ridicate și că acest efect este important din punct de vedere teoretic și practic, deoarece conceptul de sine academic este asociat pozitiv cu performanța la materiile de învățământ și cu atitudinile față de educație și școală (Loyalka et al., 2018, p. 542). Conceptul de sine școlar corelează pozitiv cu performanța școlară, îmbunătățirea unuia ducând la îmbunătățirea celuilalt (Marsh, Craven, 2006, p. 133).

 

Efectul „Pește mare în bazin mic” asupra elevilor

 

Acest efect a fost identificat în mediul școlar de către Herbert W. Marsh și John W. Parker în anul 1984. În cercetările ulterioare, Herbert W. Marsh, profesor în Departamentul de Științe ale Educației de la Oxford University, a teoretizat Efectul „Pește mare în bazin mic” pornind de la observația lui William James, fondatorul psihologiei americane: „Realizările obiective sunt evaluate în raport cu cadrele de referință interne”, [astfel că la campionatele mondiale – n.n.] „avem paradoxul unui sportiv extrem de rușinat pentru că este doar al doilea pugilist din lume sau al doilea canotor din lume” (James, 1890/1983, p. 310, apud Marsh et al., 2012, p. 431), în timp ce altul, pentru că nu are un astfel de cadru de referință, nu suferă, chiar dacă se clasează pe ultimul loc.

Cu referire la mediul școlar, Efectul „Pește mare în bazin mic”denotă faptul că elevii au un concept de sine școlar scăzut când se compară cu elevii care au abilități mai mari decât ei, iar când se compară cu elevii cu abilități mai scăzute decât ei au, dimpotrivă,un concept de sine școlar ridicat. Termenul „Concept de sine școlar” (Academic self-concepts) semnifică percepția elevilor despre competența lor în ceea ce privește activitatea de învățare, așteptările lor de succes sau de eșec școlar. Conceptul de sine școlar poate fi general (global) sau defalcat pe materii de studiu (matematică, istorie, geografie etc). A avea concept de sine școlar ridicat nu depinde numai de propria performanță, ci și de comparațiile pe care elevul le face, precum și de cadrul de referință extern. Pentru elevi, cadrul de referință extern este  reprezentat de notele primite de prieteni și colegi sau de notele cu care s-a putut intra la o școală sau alta (în cazul absolvirii unui ciclu de învățământ).În concepția lui Herbert W. Marsh, comparația socială ocupă un loc central în construirea efectului despre care discutăm. Conceptul de sine școlar – așa cum au relevat cercetările științifice – variază în funcție de caracteristicile socio-demografice ale elevului: vârsta, apartenența la gen, etnia, tipul familiei din care provine, școala pe care elevul o frecventează (Hansenet al., 2022, p. 296).

Meta-analizele cercetărilor asupra Efectului „Pește mare în bazin mic” (386 de studii) au relevat rolul important pe care îl are vârsta în moderarea efectului. În funcție de vârstă, intensitatea efectului descrie o curbă ascendentă începând din clasa a IV-a, atingând nivelul maxim în clasa a X-a, scăzând apoi în studenție. Explicația acestei dinamici a efectului este dată de legătura organică dintre percepția performanței și capacitatea cognitivă. Elevii din școala primară încep să-și compare performanțele, dar nu au capacitatea de a integra diferite informații despre ei înșiși. Pe măsură ce abilitățile lor cognitive și presiunea școlară cresc, mărimea efectului crește în anii de liceu. Studenții sunt suficient de experimentați pentru a putea să-și evalueze propriile abilități academice independent de performanța colegilor lor (Fang, 2018).

„Predicția teoretică generală bazată pe Efectul `Pește mare în bazin mic`este că elevii la fel de capabili vor avea concepte de sine școlare mai scăzute în școlile cu media notelor superioară, dar concepte de sine mai mari în școlile cumedia notelor mai scăzută. Într-un limbaj simplu, dacă cineva se percepe ca pește mare depinde de mărimea celuilalt pește (mai exact, de dimensiunea medie a celuilalt pește) din bazin. Cu cât grupul de egali este mai mare, luat drept cadru de referință, cu atât conceptul de sine școlar este mai scăzut. În același mod, grupurile de colegi cu note mai scăzute duc la concepte de sine școlare mai înalte” (Dai, Rinn, 2008, p. 284).

 

Efectul „Pește mare în bazin mic” , un fenomen psihosociologic universal

 

S-au făcut cercetări transculturale complexe în țările occidentale, apoi înțări cu culturi individualiste (occidentale) și cu culturi colectiviste (din Asia, Africa și America de Sud) pentru a verifica existența acestui efect. Herbert W. Marsh și Kit-Tai Hau (2003) au testat efectul în 26 de țări: pe ansamblul populației investigate și pe fiecare eșantion național a fost probată existența lui. Prashant Loyalka,Andrey Zakharov și YuliaKuzmina, replicând cercetarea realizată de Herbert W. Marsh și Kit-Tai Hau pe eșantioane de elevi din 33 de țări dezvoltate economic și încurs de dezvoltare, din zone cu cultură individualistă și colectivistă, au găsit un sprijin larg și consistent pentru ipoteza existenței acestui efect și au constatat că Efectul „Pește mare în bazin mic” funcționează atât pentru băieți, cât și pentru fete în majoritatea eșantioanelor cercetate. Au constatat, de asemenea, că estimările efectului nu variază semnificativ în funcție de caracteristicile naționale, cum ar fi, de exemplu, produsul intern brut sau tipul de cultură (individualistă versus colectivistă). Așa cum concluzionează Prashant Loyalka–profesoară de științe ale educație la Stanford University, SUA–și colaboratorii săi, această cercetare a adus dovezi convingătoare că Efectul „Pește mare în bazin mic” poate fi generalizat în funcție de caracteristicile elevilor și statelor naționale (Loyalka et al.,  2018, p. 544).

În ambele cercetări transnaționale, nu au fost incluse eșantioane de elevi și școli din România. Presupun, pe baza unor observații nesistematice, că și în mediul școlar românesc  elevii cu performanțe ridicate se simt mai bine printre colegii cu rezultate mixte decât în  clasele și școlile cu rezultate excepționale. O fostă colegă își amintea: „Am trăit ambele situații în copilărie. Am fost elevă într-o școală foarte bună. Eram cam a cincisprezecea intr-o clasă cu 36 de eleve, deși avem puține note de opt și jumătate din mediile trimestriale erau cu nota zece. Schimbarea domiciliului m-a obligat să mă mut la altă școală. Acolo m-am trezit a cincizecea sau a șasea, nu-mi aduc bine aminte, într-o clasă cu 30 de eleve. Sincer, mi-a plăcut mai mult acolo, nu mai era nivelul stresului la fel de mare, erau mai multe colege pe care le puteam ajuta să-și facă temele”.

Ar merita să se verifice prin cercetări riguroase și în mediul școlar din  România acest efect care avansează ideea că, pentru a avea concept de sine școlar ridicat „este mai bine să fii pește mare într-un bazin mic, decât pește mic într-un bazin mare” – așa cum au arătat numeroase studii: Liemet al., 2013; Liu et al., 2005; Marsh, 1987; Marsh, Hau, 2003; Seaton, Marsh, Craven, 2009; Trautweinet al., 2006, 2009 (apud Dumont et al., 2017, p. 868).

În scop aplicativ, s-au realizat cercetări pentru verificarea acestui efect în cazul elevilor supradotați, pentru a se putea răspunde, pe baze științifice,dacă elevii supradotați ar trebui să învețe în clase speciale, în școli de elită, sau laolaltă cu ceilalți elevi, în școli publice. Rezultatele unor astfel de cercetări nu au fost concludente, aducându-se critici mai mult sau mai puțin întemeiate metodologiilor utilizate. De necontestat este însă faptul că a avea concept de sine școlar ridicat înseamnă a avea șanse sporite de dezvoltare și succes pe mai departe: în liceu,în învățământul superior și, foarte probabil, în viitoarea profesie.

Mecanismul efectului identificat de Herbert W. Marsh în școală poate fi transpus și în alte domenii. Pe piața muncii, de exemplu, s-a cercetat relația dintre „conceptul de sine profesional” și sindromul epuizării profesionale (burnout) în cazul profesorilor (mai larg, a personalului din învățământ). caz în care conceptul de sine profesional este un predictor al burnout-ului.

Proverbul „Decât să fii codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș” (echivalent „Mai bine pește mare în bazin mic, decât pește mic în bazin mare”) are valoare de înțelepciune populară numai dacă cel codaș își acceptă statutul social și nu dorește, nu face eforturi să se dezvolte, să dobândească un statut social mai înalt (în termeni metaforici, să devină un pește mare într-un bazin mare). Cercetările au evidențiat că pentru percepția de sine este preferabil „bazinul mic”. Există însă pericolul ca într-un astfel de mediu să nu îți cunoști limitele. În termeni neacademici, se și spune „Se dă balenă, dar este într-un borcan” sau „Este băiat bun, dar nu-și vede lungul nasului”.

Pentru a se dezvolta, cei cu status social nu prea înalt trebuie să-și extindă rețeaua socială, să intre în legătură cu cât mai multe persoane, care s-ar putea să-i ajute cândva într-o problemă sau alta. A cere sfatul persoanelor competente nu este rușinos, deși mulți novici își acoperă neștiința, riscând să rămână „pești mici”. Experții în resurse umane apreciază că modul în care este perceput „bazinul mare” (ca o barieră sau dimpotrivă ca o șansă de dezvoltare personală) influențează percepția de sinea angajaților și, prin aceasta, comportamentul lor în cadrul corporației. O mare corporație este în același timp o provocare și o oportunitate de dezvoltare personală… Pești mari trăiesc în mări și oceane, nu în iazuri și bălți mici” – iată deviza persoanelor de succes.

 

Bibliografie

 

Dumont, Hanna et al. (2017). „Fish swimming into the ocean. How tracking relates to students’ self-beliefs and school disengagement at the end of schooling”, The Journal of educational psychology, 109, 6, pp. 855-870.

Fang, Junian et al. (2018). „The big-fish – little-pond effect on academic self-concept. A meta-analysis”, Frontiers in Psychology, 9, p. 1569.

Friedman, Isaac A., Farber, Barry A. (1992), „Professional self-concept as a predictor of teacher burnout”, The Journal of Educational Research, 86, 1, pp. 28-35.

Hansen, Kirstine, Henderson, Morag, Shure, Nikki (2022). „The role of academic self-concept in post-compulsory achievement, transitions and labour market outcomes”, Cambridge Journal of Education, 53, 3, pp. 293-309.

James, William  [1890] (1983). The Principles of Psychology. New York, Holt, Rinehart & Winston.

Loyalka, Prashant, Zakharov, Andrey,Kuzmina, Yulia (2018). „Catching the big fish in the little pond effect.Evidence from 33 countries and regions”, Comparative Education Review, 62, 4, pp. 542-564.

Marsh, Herbert W., Parker, John W. (1984). „Determinants of student self-concept: Is it better to be a relatively large fish in a small pond even if you don’t learn to swim as well?”, Journal of Personality and Social Psychology, 47, 1, pp. 213-231.

Marsh, Herbert W., Kit-Tai Hau (2003). „Big-fish – little-pond effect on academic self-concept .A cross-cultural (26-Country) test of the negative effects of academically selective Schools”, American Psychologist, 58, 5, pp. 364-376.

Marsh, Herbert W., Craven, Rhonda G. (2006). „Reciprocal effects of self-concept and performance from a multidimensional perspective”, Perspective on Psychological Science, 1, 2, pp. 133-163.

Marsh, Herbert W. et al. (2012). „Self-concept: A synergy of theory, method, and application”, în K. R. Harris, S. Graham, T. C. Urdan (eds.), APA Educational Psychology Handbook (vol. 1, pp. 427-458). Washington, American Psychological Association.

 

6. Rîdem din răsputeri…

 

Un banc de la poetul Adrian Vasiliu și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Cum 1 decembrie cade sîmbătă, s-ar spune că va fi mai degrabă vacă decît vacanță…

 

O mînă de ajutor…

 

Sună telefonul:

-Bună, ce faci?

-Bine, în Maldive…

-În Maldive? Ce faci acolo?

-Vacanță, distracție… Mai o plajă, mai un cockteil, mai un sushi. Tu?

-Eu sînt aici la Vaslui, în spatele tău, la coadă la Penny. Voiam să te întreb dacă vrei să te ajut cu sacul ăla de cartofi pînă acasă.

 

Și un banc de la Dorin David, care spune totul despre anumite relații inter-umane și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel care dovedește că bărbații n-au inventat chiar totul! Enjoy!

 

Visul unei seri de iarnă

 

Ningea ca-n povești. Mă delectam cu un ceai negru cu scorțișoară, mă bucuram de o felie de cozonac. Focul se juca cu lemnele în sobă. Ascultam colinde. Ce mai, eram în starea aceea de fericire… Atîta fericire încît îți spui „Doamne ferește, să nu se întîmple ceva rău!” Slavă cerului că m-a liniștit soneria: a venit în vizită soacra.

 

Foarte amuzante și aceste tușe meteo-etnopsihologice sosite aseară de la scriitorul Ion Fercu. Și o glumă grafică, culturală, de la Julietta Mihai… Enjoy!

 

Efectele frigului în lume

+20° – Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc).
+15°  -Cei din Hawaii pornesc caloriferele (dacă le au).
+10°  -Americanii tremură, ruşii seamănă porumb.
+5°   – Îţi poţi vedea respiraţia. Maşinile italiene nu mai pornesc. Norvegienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.
0°     –  Apa îngheaţă în America, în Rusia doar se întăreşte.
-5°    –  Maşinile franceze nu mai pornesc.
-10°  –  Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia.
-15°  –  Pisica insistă să doarmă în patul tău. Norvegienii îmbracă puloverele.
-18°   – Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.
-20°   – Maşinile americane nu mai pornesc. Cei din Alaska încep să poarte mâneci lungi.
-25°   – Maşinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawaii sunt morţi.
-30°   – Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.
-35°   – Prea frig pentru a mai gândi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.
-40°   – Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămâni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.
-42°   – Transporturile sunt oprite în Europa. Ruşii mănâncă îngheţată pe stradă.
-45°   – Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.
-50°   – Genele încep să ţi se lipească atunci când clipeşti. În Alaska, oamenii îşi închid ferestrele de la baie.
-60°   – Urşii albi încep să migreze spre sud.
-70°   – Iadul îngheaţă.
-73°   – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.
-80°   – Avocaţii bagă mâinile în propriile buzunare.
-114°  -Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.
-273°  -Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.
-295°  -90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.

 

Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…