1.O carte despre un chitarist legendar – Sorin TUDORAN
Am fost foarte bucuros să aflu dintr-un mesaj al unui vechi prieten, poetul și jazzologul Virgil Mihaiu, că a apărut o carte despre legendarul chitarist Sorin Tudoran, fondatorul nu mai puțin legendarei trupe clujene Chromatic, dar care a mai cîntat și cu Mondial, Roșu și Negru etc. Volumul intitulat Amintiri despre Sorin Tudoran (Tracus Arte, 2020) a apărut odată cu instalarea stării de urgență în România, așa că a avut parte de mari dificultăți de lansare. Totuși, Dorina Rus (coordonatoarea) a avut două reușite notabile în această privință. Mai jos, relatarea lui Virgil Mihaiu…
„Dorina Rus a reușit să coordoneze un volum colectiv despre Sorin Tudoran – legendarul ghitarist din Clujul fericitei perioade șaizecioptiste. Cartea a apărut sub titlul Amintiri despre Sorin Tudoran, la editura Tracus Arte, București 2020. Lansarea absolută urma să aibă loc în Sala Radio din Cluj, la 15 martie 2020 (regretatul muzician se născuse la 15.03.1948, la Reghin). Din păcate, chiar în acea fatidică zi, România căzu sub incidența legilor sanitar-represive lansate pe plan mondial. Totuși, Dorina Rus – Zâna Bună a ultimilor ani din viața lui Sorin (decedat în martie 2014) – a reușit să organizeze două lansări ale volumului: prima la Museul Municipal din Dej, în vara 2020, iar cea secundă în ospitaliera Sală Studio de la Radio Cluj, prin benevolența directorului Bogdan Roșca și a jurnalistei Doina Borgovan. În data de 14 decembrie 2021, personalitatea lui Sorin Tudoran fu evocată, în prezența unui public numeros și empatic, de către (…) prof. univ. George Volceanov, shakespeareolog; Doina Borgovan, redactoare Radio Cluj; Bogdan Roșca, director Radio Cluj; Dorina Rus, coordonatoarea volumului; scriitorul Virgil Mihaiu, jazzolog. Volceanov și Mihaiu au fost invitați în calitate de coautori ai volumului.”
2. Poemul săptămânii
A fost mai întîi o intersecție de imagini care s-au limpezit. Nu o persoană anume este evocată, ci mai degrabă un fel de arhetip…
Pentru…
Cei care, mulțumiți sau mofluzi, o numeau
tîrfa batalionului de poeți pe cale de apariție
nu știau nimic nici despre poezia ei abisală,
nici despre singurătatea croită cît universul –
de acolo izvorau entuziasmele frînte, de acolo
jerbele scînteietoare și melancolia aceea amară,
parcă trecută prin pelinul macerat în apa mării…
Ridicați pe culmi și aruncați în marea prăpastie,
uneori în aceeași clipă, dintr-o singură mișcare,
mulți s-au pierdut, unii vor fi ajuns la poezie, dar
au uitat calea, miracolul care i-a născut altcum –
au trădat-o pe rînd și laolaltă crezînd că-s trădați
de cea mai loială ființă trecută prin această lume…
Ajuns la capătul poveștii, eu nu pot să uit nimic –
ca o hologramă pulsează în mintea, inima mea!
Nici trenul acela aglomerat și murdar dinspre
Sighișoara ce are acum un fuselaj strălucitor…
14 Decembrie 2021, în Iași
3.Evenimente
La Teatrul Național din Craiova, în afara spectacolelor curente, se întîmplă mereu alte evenimente culturale de excepție, de la Întîlnirile SpectActor la noile ediții ale revistei cu același nume și de la spectacolele lectură la recitalurile de poezie. Multe se datorează prietenului nostru, poetul Nicolae Coande.
Tocmai am primit un comunicat despre un eveniment dedicat memoriei marelui poet Cezar Ivănescu: „Amintirea Paradisului, spectacol de poezie dedicat memoriei poetului Cezar Ivănescu, va avea loc la sala Ia te uită! a Teatrului Național Craiova pe 17 decembrie, de la ora 18,00. În acest an, Cezar Ivănescu ar fi împlinit 80 de ani, iar în țară au loc evenimente dedicate memoriei poetului. Spectacolul de poezie ivănesciană este susținut de actorul Eugen Titu, respectiv de violoncelistul Mircea Suchici. Inițiator și prezentator al evenimentului, Nicolae Coande. Recunoscut drept unul dintre cei mai importanți poeți români postbelici, Cezar Ivănescu a lăsat în urma sa o operă durabilă, câteva zeci de volume de poezie, publicistică, eseu, dramaturgie, „amintirea unui paradis” al ființei (nu doar scripturale). Personalitatea sa proeminentă a marcat literatura română începând cu anului debutului (1968) până la sfârșitul său neașteptat (2008).”
4.Memoria timpului – Cum citea Securitatea poeziile lui William Totok
În vechiul regim, cititorii obișnuiți citeau ziarele și revistele pe alese și pe sărite, iar cărțile într-un număr relativ mic față de producția editorială și, de bună seamă, tot pe alese. Dar existau și cititorii profesioniști – și nu mă refer în primul rînd la criticii literari! – care citeau totul. Este vorba despre cei care asigurau controlul ideologic și represiunea în domeniul „cultură-artă”, deci despre activiștii cu propaganda de la toate nivelele, de la cei „culturali” de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste și comitetele județene, până la cenzori, desigur. Pînă în 1977, a existat cenzura de stat, numită Direcția Presei și Tipăriturilor, cu direcțiile sale județene.
După desființarea acesteia, cenzura s-a multiplicat, fiind aplicată la cîteva nivele, inclusiv ale redacțiilor, ceea ce nu existase înainte. Dar să nu uităm una din cele mai serioase instanțe ale controlului și eminentă în represiune, Securitatea. Cum lucrătorii acesteia nu erau doctori în litere sau estetică, lucrau cu colaboratori de meserie, membri în redacții, universitari, chiar liber profesioniști mai flămînzi. La Iași, unul dintre cei mai performanți a fost profesorul psihiatru Constantin Romanescu, „prietenul artiștilor”, autor al unor recenzii perfecte la revistele studențești ieșene. După prezentarea în ansamblu a noii apariții, urmau laude la adresa colaboratorilor – cultură, inteligență, informare la zi etc. -, după care dezvăluia toate aluziile, șopîrlele și formulele „dușmănoase”,
Am o colecție de asemenea recenzii și va trebui să le public cîndva. În dosarele mele, am găsit doi, A. D. și V. C., dar rămîn pe altădată… Deocamdată. constat că pe amîndoi i-am găsit într-un „plan de măsuri” al Securității, unde primeau sarcina să compromită public pe membrii „grupului de la Iași”. Sînt trecuți cu numele lor, nu cu nume de cod, doar că, deosebit de ceilalți vreo 20 – 25 de securiști, nu au menționate grade…
Public mai jos două poeme de William Totok, poet și jurnalist free lancer de cîteva decenii la Berlin, apărute în 1982 în Neue Literatur, dar și dosarul pe care a reușit să-l alcătuiască Willy în legătură cu cazul produs de apariția lor. Cum văd, nici securiștii de la Timișoara nu erau doctori în litere, așa că au lucrat cu un colaborator remarcabil, cu pseudonimul „Bucur”, care a dezvăluit totul, poate mai mult decît era necesar. Sfatul meu este să citiți întîi poemele, apoi remarcabila exegeză (în documentul atașat)!
Bucurie cumplită
arşiţa năpădeşte feţele
ca mucegaiul
ascuns undeva printre nori
zace vîntul
şi se prăpădeşte de rîs
îşi caută fiecare un locşor
unde să-şi mai tragă sufletul
în genţi burduşite
licăreşte carnea de curînd
cumpărată
în bucătărie
oalele sughit
vara s-a instalat în case
ca o limonadă stătută
tramvaile deraiază unul după altul
în imaginaţia unor poeţi [vers eliminat de cenzură în volumul de la Facla – W.T.]
alţii simulează optimismul
viaţa şchioapătă ca un cîine schilod
pe asfaltul fierbinte
e vară
o vară dogoritoare
şi totul se frige-ntr-o bucurie
cumplită
Traducere de: Doina Paşca şi W. Totok
Treci strada în fiecare zi
treci strada
treci strada în fiecare zi
şi nu poţi să te împotriveşti
întîlneşti aceleaşi figuri
vezi aceiaşi pereţi
ai camerei tale
pe care atîrnă aceleaşi tablouri
mobila este tot atît de cafeniu-dezolantă
vocea cunoscută din totdeauna
deschizi ziarele
cazi într-un somn agitat
bagi banii în buzunar îi cheltuieşti
mesteci fiecare dumicat
apetitul tău e maşinal
vorbeşti cît este strict necesar
mai trăieşti
Traducere de: Doina Paşca şi W. Totok
https://halbjahresschrift.blogspot.com/2021/12/freundliche-fremdheit-politete-rezervata.html
5. Râdem patriotic… Scoțiene…
Un grupaj de bancuri cu scoțieni de la Dan Cristian Ionescu…
Sfârșitul scrisorii tatălui din Scoţia: „Am vrut să-ţi mai trimit ceva bani, dar, din păcate, plicul era deja închis..
***
Pe o stradă din Scoția, se întâmplă un accident rutier. Un turist iese de pe carosabil şi dă cu maşina într-un pom. Omul se târăște afară din mașină şi rămâne întins în iarbă. Un scoţian trece prin apropiere. Se duce la accidentat şi întreabă:
– Sunteți asigurat?
– Da, răspunde acesta cu greu.
– Aveți o asigurare şi pentru persoanele aflate în maşină?
– Daaaa……
– Aveţi ceva împotrivă dacă îmi răvășesc puţin hainele şi mă întind lângă dumneavoastră?
***
Un scoţian îi scrie fiului său: Îţi trimit zece dolari, cît ai cerut. Dar ţine minte: zece se scrie cu un zero, nu cu doi !!
***
Cum începe o reţetă în cărţile de bucate scoţiene? :
Se împrumută … 300 de g de …
***
Un scoţian tăia o creangă din copacul din faţa casei, se dezechilibrează şi în cădere o strigă pe soţia lui:
– Dragă, astăzi gătește doar pentru tine, eu mănânc la spital!
***
Fiul meu vă datorează bani pentru un costum pe care i l-aţi făcut acum trei ani, îi spuse croitorului un scoţian care tocmai intrase în magazin.
– Şi dumneavoastră aţi venit să-mi daţi banii, nu-i aşa?
– Nu! Aş dori să-mi comand şi eu un costum în aceleași condiții.
***
Doi scoţieni într-un cort:
– John, dormi?
– Nu, ce vrei?
– Dă-mi 50 de penny.
– Dorm, dorm…
***
De ce în Scoţia în fiecare castel se află câte o stafie?
Este mult mai ieftină decât un sistem de alarmă.
***
Un scoţian, întâlnind un doctor şi fiind cam răcit s-a gândit că e momentul să profite de întâmplare şi să obţină o consultaţie gratuită:
– Dumneata, doctore, ce faci când eşti răcit? întreabă scoţianul.
– Tuşesc, răspunde medicul.
***
Un scoţian împreună cu soţia şi copilaşul merg la un concert de muzică clasică. Plasatoarea îi spune:
– Dacă cumva copilaşul zbiară, trebuie să părăsiţi sala. Bineînțeles banii pentru bilete îi veţi primi înapoi…
Către sfârșitul concertului, scoţianul i se adresează soţiei:
– Mai e mult?
– Cîteva minute doar…
– Bine, atunci smucește-l un pic pe junior.
***
Un romancier la modă primește următoarele rânduri de la un admirator scoţian:
„Ultima dumneavoastră carte mi-a plăcut atât de mult, încât eram gata-gata s-o cumpăr!”
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…