1.Poezie de august…
Nu știu ce gînduri vor fi avut azi muzele cînd mi-au adus poemul acesta. Știu numai că recitesc după mai bine de 45 de ani Dieu est Dieu, nom de Dieu!, al cărui titlul este împrumutat de Maurice Clavel de la un mare poet, pe care nu reușesc să-l identific. Cartea este un eseu despre credință, religie, biserică și conține adesea pasaje obscure. Nu-mi dau seama dacă folosește un citat, eventual apocrif din Rimbaud, sau dintr-un mare poet contemporan lui mort la 35 de ani, pe care nu reușesc să-l identific. Formula salvatoare urmează într-adevăr unor imprecații și blasfemii… Lectură plăcută.
Triptic & Coda
1.
mai multă credință în vorbele unui mare poet
după o explozie de imprecații și blasfemii împotriva
dragostei, purității și a lui dumnezeu, pentru că a spus
magnific, tautologic și divin, vorba poate e aprocrifă,
„dumnezeu este dumnezeu, în numele lui dumnezeu!”
și nu mai este nimic de adăugat, el a spus totul, s-a mîntuit…
2.
mai multă credință decît în vorbele corbilor înzorzonați în aur,
negustori hapsîni ai harului, vînzători de indulgențe,
cu burdihanele strînse în centuri bătute în pietre prețioase
și fețele puhave care absorb lumina precum bureții scîrboși
toate zoaiele și murdăriile acestei lumi agonizînd sub lună…
3.
nicicînd n-aș intra în regimentele lor spurcate, le ocolesc
cu groază, mă cutremur de o neobosită oroare,
nicicînd nu voi croncăni cu ei, nu voi urla cu lupii negri…
Coda
aș vrea ca marele poet să mă accepte în preajma sa,
nu am talentul, nu am puterea blasfemiei, dar pot,
asta chiar pot, pot rosti sonor și clar, cu voce vibrantă
„dumnezeu e dumnezeu, în numele lui dumnezeu!”
chiar dacă dumnezeul meu nu ar fi nicăieri de găsit…
21 August 2024, în Iași
Sigur, îmi dau seama că mi-a venit de la citirea unei știri despre descifrarea unor tăblițe babiloniene cu profeții, dar de ce muzele au făcut ca povestea să curg în acest fel, habar n-am… Lectură plăcută!
Shammu-marat
unde sînt, mare regină, minunatele tale grădini,
grădinile tale zburătoare ridicate spre ceruri…
în profeție e scris: dacă la prima eclipsă de lună
de după a doua eclipsă de lună, regina va minți
regelui, va muri și nici ruinuri nu vor rămîne
din vrăjitele sale grădini, nici umbra umbrei…
azi săpătorii răscolesc degeaba pămîntul și piatra,
nici o urmă din splendidele grădini ale reginei…
e semnul că regina a murit la prima eclipsă de lună
de după cea de-a două eclipsă – s-a împlinit profeția.
19 august 2024, în Iași
Ce pot să mai spun? Că seria neagră e de neoprit? Că avea o vîrstă și niște suferințe? Asta nu ajută la nimic. A fost unul din actorii mei preferați încă din copilărie, de la primul film văzut, cred că a fost Rocco și frații săi. În timp le-am văzut pe toate, iar acum vreo zece ani le-am revăzut pe unde le-am găsit postate online. Nu toate filmele în care a jucat au fost capodopere, dar multe au fost bune și foarte bune, adesea și prin efortul regizorilor. Dar a salvat parțial, prin jocul său, și filme plecate spre naufragiu. Îmi va lipsi mult, îmi vor lipsi foarte mult și filmele sale, e tot mai greu să găsești pelicule integrale pe YT, unde acum vreo zece ani, am reușit să le revăd cam pe toate. Voi posta un link primit de la poetul Nicolae Coande, de unde aflăm 88 de lucruri mai puțin cunoscute despre acest mare actor. Domnul să-l odihnească!
- De la prieteni…
Septimiu Chelcea: Distanța psihologică în combaterea încălzirii globale
Că există fenomene meteorologice extreme, că acestea se înmulțesc o simțim tot mai mult pe pielea noastră. Vara asta, nu doar pe aici, a fost bîntuită de o caniculă aproape continuă și nu sînt semne că s-a încheiat. Dar habar n-am dacă alunecarea spre extreme a vremii se datorează unor cauze naturale sau activității destructive a oamenilor. În fond, pămîntul a cunoscut fenomene extreme, glaciațiuni sau încălziri, și pe cînd omul nu exista sau cînd activitatea sa era neînsemnată. Cu toate acestea, mă socot un fel de ecologist moderat. Am participat activ la toate protestele desfășurate aici împotriva tăierilor abuzive de arbori, pentru replantarea teilor de pe bulevardul central, recent m-am asociat celor care luptă împotriva celor care au pus gînd rău pădurilor din jurul Iașului. Prin asta, nu-mi fac iluzii că voi împiedica „încălzirea globală”, dar îmi place să trăiesc într-un ambient mai plăcut și măcar atît îmi dau seama și eu, că oxigenul orașului depinde de arborii din interior și de pădurile din jur. Postez mai jos un interesant articol al profesorului Septimiu Chelcea despre cele două atitudini opuse față de „încălzirea globală” prin apelul la conceptul „distanță psihologică”…
Distanța psihologică în combaterea încălzirii globale
Încălzirea globală este o realitate. Tot mai mulți oameni din întreaga lume conștientizează acest lucru. Există, firește, o mulțime de factori de natură psiho-individuală și socio-culturală care îi diferențiază pe cei care consideră că încălzirea globală este o problemă majoră de cei care sunt sceptici în legătură cu riscurile schimbărilor climatice.
Se disting două modele culturale privind opiniile despre schimbarea climei (Fiske, 2016, p. 143):
- Schimbarea climei ca schimbare naturală. Conform acestui model, încălzirea globală reprezintă un fenomen natural, fără legătură cu acțiunile umane. Orice ar face oamenii pentru evitarea fenomenului, el se va produce.
- Schimbarea climei ca schimbare a mediului înconjurător. Din această perspectivă, schimbarea climei reprezintă o problemă generată de activitatea oamenilor, ei trebuind să caute modalități de remediere a situației.
Personal, consider că este datoria nu numai a guvernelor, ci și a fiecăruia dintre noi să acționăm pentru combaterea încălzirii globale. Opinez că ne putem implica în lupta contra schimbărilor climatice atât indirect, cât și direct: indirect, prin susținerea candidaților și partidelor în alegerile locale, parlamentare și prezidențiale care au în programul lor prioritar limitarea încălzirii globale (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, încurajarea investițiilor în energia verde etc.), și direct, prin acțiuni concrete: consumul rațional de energie electrică, montarea de panouri electrice, participarea la campaniile de împădurire și alte acțiuni de protejare a mediului înconjurător etc.
Distanța psihologică în încălzirea globale este un predictor al acțiunilor de acest tip. Numeroase cercetări (Lorenzoni, Pidgeon, 2006; Milfont, 2010; Newell, McDonald, Brewer, Hayes, 2014; Rayner, Malone, 1997; Swim et al., 2009; Weber, 2006, 2010) au arătat că perceperea schimbărilor climatice ca eveniment psihologic distant reduce suportul indivizilor pentru atenuarea acestui fenomen (McDonald et al., 2015, p.110).
Termenul „distanță psihologică”, având înțelesul de „reprezentare mentală a timpului, efortului și obstacolelor care separă un agent de scopul dorit”, a fost utilizat pentru prima dată de către psihosociologul american de origine poloneză Kurt Lewin, fondator al direcției de cercetare a dinamicii grupurilor (1935, p. 86, apud McGarry, 2024, p. 5). În prezent, așa cum remarcau Nira Liberman, profesoară de psihologie socială la Universitatea din Tel Aviv, și Yaacov Trope, profesor de psihologie la Universitatea din New York, acest termen are un înțeles mai larg: timpul, spațiul, incertitudinea (hypotheticality) și distanța socială, intercorelate, reprezintă manifestări ale distanței psihologice (Liberman, Trope, 2014, p. 254).
Cele patru componente (sau dimensiuni) ale distanței pshiologice pot avea valori diferite și, ca atare, pot interveni cu ponderi mai mari sau mai mici în determinarea acțiunii de atingere a scopurilor. Spre exemplu, a bea o cafea și a trăi într-un mediu ambient fără poluare atmosferică sunt scopuri comune. De regulă, oamenii se angajează în acțiuni care aduc o recompensă imediată: aroma cafelei reprezintă recompensa imediată, aerul respirabil, recompensa îndepărtată. Dimensiunea temporală face diferența. La fel, spațiul – componentă a distanței psihologice – intervine în inițierea acțiunilor. Știrile din mass-media ne informează că Australia și California sunt zonele geografice cele mai fierbinți de pe planeta noastră. Aceste zone sunt departe de România, distanța psihologică este foarte mare. Cercetările psihosociologice concrete au evidențiat existența unei relații inverse între distanța psihologică și îngrijorarea legată de schimbările climatice: când distanța psihologică este mică, îngrijorarea este mare (Spence, Poortinga, Pidgeon, 2012, p. 957).
Cercetătorii britanici, al căror studiu l-am menționat anterior, au atras atenția că distanța psihologică poate fi redusă prin comunicarea riscurilor încălzirii globale. Când, spre exemplu, sunt transmise la TV imagini cu inundații fără precedent dintr-o țară sau alta, dincolo de numărul victimelor și mărimea pagubelor materiale, ar trebui spus accentuat că dezastrul este produs de încălzirea globală. Publicul larg ar conștientiza astfel într-o mai mare măsură ce înseamnă conceptul „încălzirea globală”. Transformarea schimbărilor climatice dintr-o abstracție într-o problemă concretă cu consecințe pentru lumea de azi sporește probabilitatea ca oamenii să ia măsuri de protejare a vieții pe planeta Pământ (Van Lange et al., 2021, p. 50).
Dimensiune temporală este de multe ori asociată cu incertitudinea. Nu suntem întotdeauna siguri ce se va întâmpla în viitorul imediat, cu atât mai puțin în viitorul îndepărtat. Deșertificarea unei părți din Dobrogea este previzibilă în viitorul nu prea îndepărtat. Pe rețelele sociale circulă postări șoc: „Dobrogea ca o Sahară a României” sau „Dobrogea va ajunge ca un deșert, din cauza schimbărilor climatice. Întreaga zonă ar putea fi de nelocuit”. „Ar putea”, deci nu este sigur. Unii se întreabă: „Oare ce fac acum, chiar dacă ar avea un impact asupra schimbării climatice, merită efortul, viitorul fiind incert?”. Asemenea gânduri măresc distanța psihologică.
Fără îndoială, educația are un rol important în conștientizarea consecințelor nefaste ale încălzirii globale. În opinia mea, școala, la toate nivelurile, ca și alte instituiții culturale ar putea face mai mult pentru determinarea copiilor, tinerilor și persoanelor mai puțin tinere să acționeze pentru diminuarea riscurilor încălzirii globale. Dimensiunile distanței psihologice nu ar trebui pierdute din vedere în discursul despre combaterea încălzirii globale.
Bibliografie
Fiske, Shirley J. (2012). „Global climate change from the bottom up”, în C. Wasson, M. O. Butler, J. Copeland-Carson (eds.). Applying Anthropology in the Global Village (pp. 143-172). Walnut Creek, Left Coast Press.
Lewin, Kurt (1935). A Dynamic Theory of Personality. New York, McGraw-Hill.
Liberman, Nira, Trope, Yaacov (2014). „Traversing psychological distance”, Trends in Cognitive Sciences, 18, 7, pp. 254-269.
McDonald, Rachel I., Chai, Hui Yi, Newell, Ben R. (2015). „Personal experience and the ‘psychological distance’ of climate change: An integrative review”, Journal of Environmental Psychology, 44, pp. 109-118
McGarry, Phillip P. (2024). „The role of psychological distance on the antecedents and consequences of political outgroup moral derogation”. A Dissertation Presented for the Doctor of Philosophy Degree. The University of Tennessee.
Spence, Alexa, Poortinga, Wouter, Pidgeon, Nick (2012). „The psychological distance of climate change”, Risk Analysis, 32, 6, pp. 957-972.
Van Lange, Paul A. M., Huckelba, Anna L. (2021). „Psychological distance: how to make climate change less abstract and closer to the self”, Current Opinion in Psycholgy, 42, pp. 49-53.
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil (19)
Foarte interesante și provocatoare vorbele acestea ale Sophiei Kowalevskaya: „Nu știu cuvinte care să exprime dulceața de a simți că există o întreagă lume din care Eul este cu desăvârșire absent”. Atît de provocatoare că l-au îndemnat pe autor, în această nouă notație din exil, să deambulze prin arte și științe în căutarea „Eului”. Lectură plăcută!
Dulceață amară
Între dorințe și frustrări, între umilință și megalomanie, între narcisism patologic și altruism nedisimulat, există un domeniu abolit de amprenta personalității creatorului: matematica. O spune Sophia Kowalevskaya: „Nu știu cuvinte care să exprime dulceața de a simți că există o întreagă lume din care Eul este cu desăvârșire absent”. Într-un roman, să zicem, un cititor avizat, un împătimit al lecturii, recunoaște stilistica prozatorului, sintaxa frazei, arhitectura scrierii, ba, fără mare efort, descoperă și autorul din spatele cuvintelor, cu ifosele și țâfnele inerente, discret creionat într-un personaj secundar. Desigur, nu toți mânuitorii condeiului își divulgă în scris acel Eu, amprentă a individualității. Mai sunt și excepții. Pe un pictor, înainte de a-i desluși semnătura din colțul tabloului, cu o bună instrucție în domeniu, îl ghicești după spectrul cromatic, după modulațiile luminii sau clarobscururile specifice, îi recunoști tușa inconfundabilă și predilecția pentru anumite teme. Că există și lucrări în care artistul plastic este bine camuflat o știu prea bine și criticii de artă, care nu de puține ori „alunecă” pe lângă subiect, dând verdicte eronate.
Se spune, cu îndreptățire poate, că limbajul muzicii este unul universal. Asta nu înseamnă că orice novice are acces la acest univers polifonic. Ca și în cazul altor domenii, receptarea presupune efortul inițierii. Melomanul simte discursul melodic, savurează transparențele ce trădează compozitorul din spatele portativului, gustă bogăția armonică a partiturii, nu un intrus ca mine care încearcă zadarnic, timid și târziu, să umple acest gol – pelerin fără vocație, rătăcit în templul lui Apollo. Domeniu prin excelență democratic, componistica nu pune bariere mărturisirii. Crâmpeie de viaţă, fărâme de suflet pot fi inserate fără limite pe tolerantele linii ale portativului, iar iubitorul pătimaş, fără o savantă hermeneutică a genului, le trece prin filtrul propriu, bucurându-se de rezultat ca de o miraculoasă izbândă. „Distribuindu-se fără să se împartă, asemenea luminii”, muzica nu face diferențieri: ea se adresează generos atât celui inițiat, cât și novicelui, neuitând nici pe cel pierdut în cenușiul turmei. Devoțiunea, însă, rămâne garantul „recoltei” pentru fiecare.
Nedumerirea rămâne: să fie matematicienii constituiți dintr-un alt aluat, comparativ cu alți plăsmuitori de geniu, care, cu voia sau fără voia lor, aparent sau numai străveziu, își transferă metehnele în operă? Nimic din creația matematicianului să nu reflecte zbuciumul interior al creatorului? Domeniu arid – exclusivist prin excelență –, marcat de pecetea „univocului” , nu e de mirare că refuză altoiul oricărei mlădițe a emblematicului Eu. Stranie breaslă în care devotamentul e răsplătit prin dureroase amputări: condamnarea la uitarea de sine și anularea valențelor individuale.
„Dogmă” a raționalului, aparent nepermisivă oricărei erezii, îngăduie, totuși, milostivului supus o singură libertate: aceea de a „boteza” cu numele lui o integrală, o ecuație diferențială sau un spațiu geometric. E mult, e puțin? – o știe doar cel care a ales calea acestei religii profane. Pentru a afla mai multe despre enigmaticul creator, recurgem la o biografie. Nu ducem lipsă de autori pentru asemenea gen de scrieri: un prieten devotat, un bun cunoscător al vieții celui pus sub lupă, un discipol fascinat de anvergura maestrului său, ba chiar nevasta – Gerda Barbilian, de exemplu.
Ce scriu ei și ce ar fi scris matematicianul, asta-i altă poveste. Așa stând lucrurile, „dulceața” de care face vorbire Sophia Kowalevskaya nu pare extrasă din aromatice plante sau exotice fructe, ci, mai degrabă, din amarele fibre ale cucutei…
După o destul de lungă perioadă de absență, prietena noastră Maria revine cu un nou poem, un poem scurt, foarte frumos, în „dulcele stil clasic”, dar vorba poetei ușor „minat”… Îmi place foarte mult. lectură plăcută!
vers minat
în mine dansează o noapte
pașii beznei lasă urme adânci
în sistemul limfatic cresc șoapte
dirijorul mă aruncă pe stânci
e târziu și e iarnă știi bine
versul mi-e ușor decadent
primăvara areal plin de sine
s-a dezis de-al meu eu recurent
Nechifor Bugeac
Hronicariu ne alină oleacî sufletu și inema în aceste dile de întristare…
De mutarea unui vestit cojocar
Jalnice verști primit-am den țeara frâncească, unde s-au pristăvit, vechi de đile, Alin Deleanu – un vestit cojocar cunoscut și pentru dragul ce l-au avut pentru aftiorie și pentru mâțe (dar și câni). Iară de dumnealui au avut drag muiarile, ba chiar și aceia de parte bărbătească l-au ținut la mare preț, cătând să-l îngâne în purtare, că aveau de la cine învăța. Că avut-au acesta umblet mândru și chip frumos, iară mulți boiari den lumea toată se îmveștmântau în cojoacele dumisale de oaie. Ca aftior, l-am văđut închipuind un hulpoi, pre Roco, pre Tancredie Ulieriul den Pardoșul lui Viscontie, pre dăriutul jupân Riplea, pre Ghilhelm au Iulian den Tulipanul Cernit, pre căutătorul de comori Manoilă Borilă și pre mulți alții, bucurând văzul privitorilor. Ci macar că-l jelește întreaga lume, dumisale nu i-au fost cu supărare trecerea, că spuneau acesta: „Viiața nu-mi mai aduce plăcere; trăit-am tot ce se putea trăi, vădut-am tot ce se putea vide; ci mai ales, am silă de vremile acestea, Totul iaște parcă făcut de calpuzani, nu mai iaște buynă-cuviință, o voroavă dată nu mai are însemnătate, numai arginții au preț, Știu una – că voiu părăsi această lume fără părere de rău”. Și așa s-au și întâmplat.
- Semnalări amicale…
Cațavencii: Apocalipsa după Petrov
Cum s-ar spune, rîsu-plînsu cu Cațavencii. Nu aș adăuga și nici nu aș scoate nici măcar o virgulă din această execuție impecabilă și necesară. Necesară pentru că, în acest an de cîteva ori electoral, emanațiile toxice și puturoase ale acestui ipochimen se întețesc. Sprijinite, cum altfel, de televiziunile în serviciu comandat, cu Digi în frunte. Nu-mi dau cît efect au aceste diversiuni cusute cu ață roșie, galbenă și albastră, dar printre consumatorii televiziunilor aborigene găsești greu genii… Articolul e asumat redacțional, dar eu, după stil, îl bănuiesc pe Doru Bușcu… Ca să puteți face comparații, voi posta și editorialul semnat de DB în ediția care iese miercuri pe piață!
https://www.catavencii.ro/apocalipsa-dupa-petrov/
https://www.catavencii.ro/editorial/un-ostas-si-un-doctor-intra-intr-un-bar/
Adrian Grauenfels – Balada cafelei
O micuță plachetă de la prietenul nostru poetul, traducătorul și editorul Adrian Grauenfels care conține multiple rețete de pregătit cafea, poate cele preferate de el sau pe care le folosește, cîteva poeme și, ca de obicei poze cum numai el știe să aleagă. Placheta poate și citită sau descărcată la linkul pe care îl atașez. Lectură plăcută, vizionare asemenea!
Florin Iaru: Jurnalismul de la cap sau pajură se-mpute
Prietenul Florin, poetul și jurnalistul, supune unei rapide și exacte radiografii ceea ce la noi mai poartă abuziv numele de jurnalism. Și are dreptate, acesta de la cap, dar și de la pajură se-mpute. Și pute de trăsnește, cel puțin pe la nasurile celor care au mai apucat și jurnalism pe bune. Dar aceștia sînt tot mai puțini, biologia e nemiloasă, iar neo-cititorii par pe măsura neo-jurnaliștilor – altfel, le-ar puți și lor!
https://www.catavencii.ro/jurnalismul-de-la-cap-sau-pajura-se-mpute/
Curtea Veche Publishing: punct de vedere la comunicatul Consiliului Concurenței
Am avut un mic șoc zilele trecute cînd am văzut comunicatul Consiliului Concurenței prin care anunța amendarea a șase mari edituri, a două lanțuri de difuzare a cărții și a Asociației Editorilor din România cu suma globală 5, 9 milioane de lei (1, 2 milioane de euro) „pentru participarea la o înţelegere anticoncurenţială cu privire la preturile de vânzare”. Cunosc activitatea editorială și din interior, din acest motiv m-am și crucit cînd am văzut comunicatul. Aș mai spune că știu din experiență proprie ce este o „înțelegere anticoncurențială”, doar intru zilnic în marketuri și consult uneori prețurile locuințelor! Nu am observat vigilența CC în asemenea cazuri. Din datele aflate la dispoziție,în recentul caz, nu poate fi vorba de așa ceva. Poate comentatorilor le scapă un mic detaliu. Bookster nu este o bibliotecă în sensul propriu, entitatea pune la dispoziție cărți spre lectură, contra unor abonamente plătite. Detalii aici
Am văzut în presa de astăzi că editurile au reacționat la acest abuz și vor contesta amenzile. Grație vechiului prieten jurnalistul cultural și editorul Ovidiu Șimonca, am la îndemînă comunicatul editurii pentru care lucrează și îl pun la dispoziție. Sintetizează foarte bine esența conflictului.
Curtea Veche Publishing: punct de vedere la comunicatul Consiliului Concurenței
Curtea Veche Publishing își exprimă surprinderea și dezamăgirea față de conținutul comunicatului difuzat de Consiliul Concurenței pe 21 august 2024. Curtea Veche Publishing consideră amenda anunțată de Consiliul Concurenței una nemeritată și abuzivă și trădează o profundă neînțelegere a industriei de carte de către Consiliului Concurenței. Avem toate motivele să considerăm că am respectat întotdeauna legile concurenței. Ne rezervăm dreptul de a contesta această amendă. Întregul comunicat tratează edituri și librării din România drept entități care se asociază în înfăptuirea unor fapte care pun la îndoială libera concurență în România. Respingem vehement decizia rezultată din comunicatul Consiliului Concurenței. Editura noastră nu a folosit niciodată practici concurențiale neloiale. Suntem pedepsiți pentru o faptă care nu a existat. Respectăm toate regulile economice, toate regulile liberei concurențe, fără să prejudiciem vreun partener din lumea editorială. De când a fost înființată, în 1998, în fiecare moment al existenței sale, Curtea Veche Publishing și-a respectat cititorii și a evoluat pe piața de carte considerând celelalte edituri partenere, fără să gândească sau să acționeze spre atacarea unei alte entități editoriale sau economice. Nu am acționat spre distrugerea vreunui partener, ci am respectat dialogul transparent, onest și bazat pe bune practici cu toate zonele care țin de editarea și difuzarea de carte. Precizăm clar că ne arătăm surprinși că s-a luat în considerare o reclamație Bookster, ridicată la rang de adevăr absolut, punctul nostru de vedere nefiind luat în seamă. De asemenea, considerăm că această situație subminează încrederea cititorilor noștri, cărora le dedicăm de 25 de ani cărțile noastre. În activitatea editorială de peste două decenii, Curtea Veche Publishing nu a mai întâmpinat o astfel de situație, să-i fie desconsiderat modul corect și legal de funcționare.
Curtea Veche Publishing – Departamentul de Comunicare
- Shakespeare – Sonete
Poate că într-o zi cu vești proaste, un poem de-al Marelui Will ar putea să ne aline. Iată un nou și minunat sonet în traducerea excepțională a poetului și traducătorului Adrian Vasiliu… Enjoy!
Sonetul CXVI
Let me not to the marriage of true minds
În niciun caz, când inimi se unesc
Eu nu admit obstacol. Nu-i iubire
Iubirea schimbătoare, nici firesc
Să te retragi la prima rătăcire.
O nu, iubirea e de neclintit,
Sub aprige furtuni înfruntă largul;
E-o stea pentru barcazul rătăcit,
Prețul nu-i știi, chiar de-i măsori catargul.
N-o-nșeală timpul, deși ochi și buze
Ajung și ele la cheremul sorții,
Iubirea nu se schimbă-n timp și nu se
Lasă învinsă până-n clipa morții.
Dacă greșesc cumva și-s dovedit,
Nicicând n-am scris, și nimeni n-a iubit.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un grupaj micuț de la prietenul nostru Virgil Canadezul, și o glumă grafică – mă rog, din păcate nu e chiar glumă – de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy!
Ce amintiri aveți din comunism?
-Ni se oprea curentul!
-Și din democrație?
-Ni-l oprim singuri.
*****
La un moment dat un bărbat se destăinuie unui prieten, pentru că nu mai suportă trenurile.
– Costică dragă, nu știu cum să-ți spun, dar de la un timp nu mai pot suporta trenurile.
– Dar ce ai pățit frate?
– Păi nevastă-mea mi-a fugit cu un mecanic de locomotivă și ori de câte ori aud un tren mă gândesc că o să mi-o aducă înapoi.
*****
Soţul se jura că „nu”, dar nu prea își convinge perechea. Ştiindu-l cu frică de Cel de Sus, îi cere să jure cu mâna pe Biblie, duminică după slujbă. El cam într-o doară promite. După masă o anunţă că se duce în vizită la mama lui. Ajuns la ea, îi spune că are ceva probleme şi o roagă să-l ţină în braţe ca atunci când era copil. Mama, mamă, îi face pe plac. Duminica după slujbă, soţul, cu o figură angelica, jura cu mâna pe Biblie că de când l-a ţinut mă-sa în braţe nu și-a înşelat soția.
*****
Ascultă nevastă! Când vecinul nostru și-a luat frigider nou ai insistat să ne luăm și noi unul la fel. Când și-a schimbat telefonul, la fel. Când și-a schimbat tapetul, la fel, a trebuit să-l schimbăm și noi. Acum, că s-a recăsătorit, eu cum procedez?
*****
– Am o veste buna și una proastă.
– Spuneți-o pe cea bună.
– Un client s-a interesat de picturile dumneavoastră și se întreba dacă se vor aprecia după moartea artistului. Când i-am zis ca da, a cumpărat toate cele 15 picturi.
– Minunat! Care e vestea proastă?
– Cumpărătorul e doctorul dumneavoastră!
*****
– Onorată instanță, recunosc ca am ținut-o pe soacră-mea legată două zile de calorifer, fără apă și fără mâncare, însa a treia zi i-am dat totuși drumul…
– De unde și până unde, sări nevastă-sa?
– Liniște în sală va rog! zise judecătorul. Inculpat, răspunde totuși la întrebare…
– De la etajul 10, până pe caldarâm, răspunse inculpatul.
Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!
–Căutăm un om care să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează.
-Căutăm femeie la fetiță în vîrstă și nefumătoare.
-Vînd cîine: mănîncă orice și îi plac foarte mult copiii.
-Vînd voal pentru mirese cu găurele mici.
-Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere.
-Avem ciorapi de femei lungi.
-Servim cu frișcă clientela bine bătută.
-Vînd mașină de cusut mînă și picior.
-Confecționăm genți din pielea clientului.
-Avem mănuși din piele de damă.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
