- Poezie de primăvară…
To pagóni/ Pérasma
eram semeț și eram mîndru, mai fudul ca un păun,
colorat pe dinăuntru, ca un curcubeu pe dinafară –
cel dintîi în bătălie, primul la vin, fruntaș la sărutări,
la nașterea zilei, în amiaza fierbinte, pînă către seară,
dar vremea mi-a șoptit la ureche, mi-a șoptit îndelung,
legea e separare, aniversările se prefac în comemorări…
și nici nu știu cînd se vor auzi vestitorii, undeva departe,
pe muntele lui dumnezeu, cu nepăsare vor spune, cu durere
vor spune, poate cu ascunsă bucurie, píro ton o charos,
da, drept, cu multă generozitate, moartea egal se-mparte–
șiraguri de stele-ncrucișate pulsează între cosmos și haos…
24 – 25 Aprilie 2025, în Iași
2.Semnalări amicale…
A apărut „Triaj prin sînge și valuri” de Alexandru Petria
Acum cîteva zile a apărut noul volum de poezii al scriitorului Alexandru Petria – Triaj prin sînge și valuri (Editura Tribuna, Cluj, 2024). Cum mulți dintre cititori își aduc aminte, o parte din poemele volumului au apărut în premieră la rubrica Cercul Poeților Apăruți. Au apărut anul trecut, anul acesta am postat din cartea pe care poetul o are în pregătire.
Mi-a făcut plăcere să însoțesc apariția cu cîteva rînduri scrise pe coperta a IV-a, pe care le reiau aici:
„Întîmplarea, de fapt nu întîmplarea!, face să cunosc foarte bine opera literară – poezie, proză, eseistică – a lui Alexandru Petria. S-o cunosc și, de asemenea, s-o apreciez. Am scris despre ea, am vorbit la lansări, am și publicat cînd am avut prilejul. Am primit cu entuziasm precedentul volum de poezii, scris în pandemie, Înainte de venirea asteroidului (Alexandria, 2022), în care sesizam o schimbare de ton și o dimensiune cumva premonitorie. Cred că schimbarea de ton este prezentă și aici, ca și în poeziile care urmează volumului de față. Nu a dispărut pasiunea pentru jocurile de limbaj, pe care o sesizasem în poezia anterioară, dar acestea sînt acum fructul unui joc grav. Totul în poezia de acum, tonul, imagistica, care a început să domine metafora, stă sub semnul gravității. Temele mari sînt luate uneori în răspăr, ca să fie surprinse mai bine, versurile sînt subîntinse de o discretă dimensiune morală și de sentimentul trecerii. Este interesant, la vîrsta deplinei maturități, Alexandru Petria este în cea mai bună formă poetică a sa! Inclusiv cantitativ – autorul scrie foarte mult, cum pățin toți în tinerețe, dar își permite să păstreze mult mai mult decît în acele vremuri. Îi doresc să-și păstreze cît mai mult această formă, care pe mine mă uimește și mă bucură!”
12 Aprilie 2024, în Iași
Adrian Grauenfels (ed) – Baruch Elron la Muzeul Castel
Prietenul nostru poetul și editorul, care este și un fin iubitor al artelor plastice, ne oferă prin editura pe care o conduce, o parte consistentă din catalogul dedicate expoziției marelui și regretatului artist israelian Baruch Elron, format acum multe decenii la Institutul „Nicolae Grigorescu” din București. Pe lîngă textele scrise de Hagai Sasson, directorul general al Moshe Castel Museum of Art, și Alek D. Epstein, curatorul expoziției, catalogul cuprinde o parte din operele marelui artist. Voi pune aici linkul de unde poate fi descărcată ediția Saga a acestuia. De altfel, pe site-ul Jurnalului Israelian, puteți găsi și alte materiale referitoare la opera lui Baruch Elron.
(https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_380893e43e394fd9ae798467670431ef.pdf )
Gabriel Andreescu & Dorin Tudoran despre „cazul Antohi”
În primul număr din acest an din Noua revistă pentru drepturile omului, Gabriel Andreescu publică studiul Cum a creat CNSAS un „caz Sorin Antohi”. Hărțuirea morală a intelectualului ieșean, în care demontează punct cu punct modul în care CNSAS a construit un caz, în loc să producă o deconspirare. Mai trist este că instituția cu pricina ar fi avut toate probele la îndemînă pentru a nu comite un asemenea delict moral, probabil și legal, dat fiind că SA, după vreo opt ani de luptă în Justiție, și-a demonstrat nevinovăția. Încă și mai trist este faptul că CNSAS ar fi putut să nu comită abuzul dacă ar fi ascultat argumentele regretatului Corneliu Turianu, care a formulat opinie separată impecabil argumentată juridic. Cum știm, Dorin Tudoran nu este mereu de acord cu opiniile lui Gabriel Andreescu, cei doi au fost adesea în polemică, în conflict de idei, dar de data aceasta, pe blogul său, comentează studiul lui Gabriel Andreescu și-i dă întrutotul dreptate, CNSAS a comis un abuz, un gest de hărțuire morală. deși avea la îndemînă toate elementele care să-i permită să-l evite. Pun linkurile către cele două texte…
https://www.revistadrepturileomului.ro/home.html
https://www.tudoran.net/post/h%C4%83r%C8%9Buirea-moral%C4%83
3.De la prieteni…
Daniel Marian
Un poem scurt și foarte bine rotunjit primit de la prietenul nostru Daniel Marian. Un poem care îmi place mult. Lectură plăcută!
cine a zis că Dumnezeu
e un bătrân albit care şade în cer
scornind lumi prefăcute
mereu pe terminate
semnând iertări şi pedepse grele
pentru tot felul de maimuţoi
când Dumnezeu e atât de tânăr
cel mai tânăr
aflat abia la începutul veşniciei Sale
Nicolae Coande
Un nou poem „în metru clasic” de la poetul Nicolae Coande, un poem foarte bun, în linia celor citite de mine și poublicate în ultima vreme. Un poem care îmi place foarte mult. Lectură plăcută!
Noapte cu legiune de privighetori
Bine bine dar frumusețea a fost însoțită adesea de crimă în toiul nopții
Iradiere anarhie cu lapte la micul dejun cînd unei țări întregi
I se prezice sfîrșitul și rămîi cu bucata de pîine în gură nemestecată
Toți marii morți trag după ei lumea în capul lor demn de un sfîrșit sacru
Semne de spermă pe fețele femeilor lor semne de nefericire tatuaj social
Ascult liniștit o muzică de maeștri disperați cu ușa deschisă spre balcon
O legiune de privighetori în marș partidul lor hotărît să cîștige nenorociților
Scufundătorul din golf nu vede pe stîncă șarpele amiezii netulburat
Am colorat pielea mării mi-am preschimbat toate ideile în insule (împrumut)
Praștia Domnului ne sparge capetele cîte un diamant fiecăruia
Cînd ne vor face autopsia la morgă toți vom dona din mijlocul frunții
Mamă moartea este privighetoare șansa noastră să fim bogați
Strigoi alunecînd pe partituri sub ochii holbați de atîta frumusețe
Jocul e abia la-nceput.
Poetul Nicolae Turtureanu a citit poezia mea publicată dat trecută și și-a adus aminte că a scris și publicat în volumul său de debut, Punctul de sprijin (Junimea, 1971), un poem inspirat tot de celebra culoare. Am volumul acela, cu autograf pentru mama mea, eu aveam să particip la lansările de carte abia din anul următor… Mi-a plăcut mult poemul lui Nicolae, așa că îl reiau aici, în semn de solidaritate în albastru! Lectură plăcută!
Albastru
Albastru, ah, albastru, albastru mi-a venit,
șoptește buza ta trandafirie…
Doamne, ce bine-mi pare c-am jucat
jocul-cu-albastru în copilărie.
Nu se gîndește nimeni cît a trecut. Privim
O ceață nefirească parcă ne înconjoară.
Totu-i să nu clipim. Să nu clipim.
Și că nu nu doare nicidecum, să pară.
(Punctul de sprijin, Junimea, 1971)
Daniela Șontică:
Daniela Șontică este scriitoare și jurnalistă. A debutat cu poezii în 1995 și a publicat pînă acum patru volume de poezii și cinci de publicistică și eseuri culturale. În momentul de față, lucrează la ziarul Lumina și colaborează la postul de radio Trinitas. Poemul face parte din volumul Cîntece pentru vrăbii și motoare, în curs de apariție la editura Vinea.
Cu gheara ascuțită
Sunt o femeie uriaşă,
o reptilă,
mă mişc greoi
şi mă mir că orice vânt
mă poartă unde vrea.
Cu gheara mea ascuţită am zgâriat
două sute de pietre
în căutarea ouălor de pajură;
mă rănesc deseori
şi las în urmă sângele meu;
în anotimpul ploios
mă hăituiesc vânătorii,
într-o zi mă voi scutura,
voi avea puterea să spun nu şi da,
să cadă pe pământul ars de soare
solzii verzi,
sticloşi şi nehotărâţi.
Emil Belu: Bellissimes. Note din exil (2)
Un nou episod din însemnările eseistului Emil Belu din peregrinările sale de-a lungul lumii… Reamintesc că aceste rememorări se petrec sub semnul unui vers horațian: „Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.” (Horațiu, Epistole, I, l l). Lectură plăcută…
Neamțul și cultura
Un român, căruia i s-a respins cererea de azil politic în Germania, mânios nevoie mare, critică lipsa de cultură a neamțului de rând. Supărarea lui nu avea nimic cu vreun conflict marcant, pornise de la faptul că într-o discuție cu colegii de atelier unde lucra, majoritatea confunda capitalele celor două țări vecine: Bucureștiul cu Budapesta. Cu aer de cunoscător, se interoga cu voce tare: „Asta-i cultură?”. Locuiam în același imobil. Îi explic părerea mea în legătură cu subiectul, lucru care nu l–a prea convins, ba chiar i s-a părut lipsită de patriotism.
Bunica mea pe linie paternă – Muma, numele frumos cu care o apelam, nume cu aer de illo tempore – era o țărancă analfabetă. Punea degetul în loc de semnătură, iar la un recensământ național, când a fost întrebată de data nașterii, a răspuns simplu, firesc, de i-a dat gata pe cei prezenți: „La culesul porumbului!”. Știa câte ceva despre bătăliile lui Napoleon și despre câteva amoruri împărătești, prelucrate de o bogată fantezie, ornament de care nu ducea lipsă. Ba chiar auzise de Bismarck, al cărui nume îl pronunța cu un haz aparte –, câte ceva despre Prusia – nu cunoștea, desigur, afirmația prusacului despre mioritici: „Românii nu sunt o națiune, sunt o profesie”. Ne povestea, nouă, nepoților, scurte istorioare pe care, la acea vârstă, le ascultam cu gura căscată. Cu certitudine, le auzise de la bunici, părinți, frați, trecuți prin armată și războaie, altfel nu avea de unde să le știe. Deci, celebritatea celor două personaje, era așa de mare încât intrase și în conștiința unei babe neștiutoare de carte dintr-un sat oltenesc pierdut între nisipurile de la o cotitură a Dunării.
Când o bătrână (alfabetizată) dintr-un sat din Normandia, să zicem, sau alta (alfabetizată) dintr-un sat din Bavaria, vor ști cine a fost Ștefan cel Mare și Sfânt sau Mihai Viteazul, atunci și eu zic că neamțul de care se face vorbire este un incult. Până atunci…Halt die Klappe! (Tacă-ți fleanca!)
P.S. Una tot culturală, mai de-a noastră…. La Montréal, într-un grup restrâns de prieteni, mai spre sfârșitul chiolhanului, când licorile își făcuseră efectul, după subiecte amestecate despre politică, sport, curiozități nord-americane etc., discuția alunecă spre cultură, ba chiar spre literatură. Bruma de franceză – suntem în Québec! – pe care fiecare a învățat-o pe unde a putut, mai ales după ce dai ceva pe „goarnă”, trebuie etalată. Nu mai știu cum a venit vorba de Macedonski, poetul Rondelurilor. Unul dintre cei prezenți, inginer mecanic, aveam să aflu după repriza de râs nebun ce a urmat, trezit din amorțeală, și-a adus aminte de „Poetul șaibelor”… (La rondelle, șaibă în limba franceză.)
4.Shakespeare – Sonete
După cum am anunțat acum două săptămîni, volumul cu sonetele Marelui Will în excelenta versiune românească a poetului Adrian Vasiliu, a apărut. Dar, după cum am convenit cu traducătorul, voi continua publicarea sonetelor pînă la capăt… Lectură plăcută!
Sonetul XCIX1
The forward violet thus did I chide:
Eu violetei i-am făcut mustrarea:
„De unde, hoață dragă, furi parfum,
Cumva de la iubitul meu? Culoarea
Care pe-obrajii tăi lucește-acum
Din sângele lui roș și-a luat splendoarea.”
Crinul l-am condamnat că-ți fură mâna,
Muguri de măghiran, buclele tale;
Iar trandafirii tremură întruna,
Roșii de jenă, albi de disperare;
Altul nici roș, nici alb, a furat toate
Culorile, plus blânda-ți răsuflare;
Dar pentru asta, pe neașteptate
Un vierme l-a mâncat din răzbunare.
Nu-i floare să nu fure, știu prea bine,
Parfumul și culoarea de la tine.
- Acest sonet are 15 versuri, o structură neobișnuită, având în vedere că sonetul
are întotdeauna 14 versuri. El este considerat un sonet „datat”, care ar indica
anul 1599 ca dată a scrierii (15 este numărul de versuri, 99 este numărul de
ordine al sonetului. Este o supoziție doar, pe care o găsim dezvoltată pe site-ul
https://shakespeares-sonnets.com/index.php, Sonnet XCIX.)
Traducerea: Adrian Vasiliu
5.Hronicariu… Nechifor BUGEAC
Macarie, mârtanul preatainic den „Cartea mâțelor cu fire – de la Taica Jder cetire”, au TS Eliot în tălmăcirea lui Nechifor Bugeac…
Macarie, mârtanul preatainic
Macarie e un mârtan preatainic. I s-au spus
«Lăbuță-Ascunsă», pravilei fiindu-i nesupus.
Ci, de se-ntâmplă vreun năcaz, să-i veđi cum suduie
Apelpisiții arnăuți: «Macarie nu e !»
Macarie, Macarie, nu-i altul ca Macarie
Nu stă lipit pământului la cât de hoț acesta e
Are cotoiul dar drăcesc – se face nevăđut.
De-un furtișag s-au întâmplat, Macarie-au dispărut.
Cată-l oriunde: în văsduh, cată-l în pivnițe,
Îți đic de mii și mii de ori: Macarie nu e !
Macarie-i un cotoi roșcat, lungan și slăbănog
De l-ai vide, pre loc l-ai ști, că pare un milog.
Privirea sa-i de înțelept, și trupul prăhuit
Iară tuleiele den bot de mult s-au încâlcit.
Îl poți zări mișcănd den cap ca șerpele viteaz
Iar când gândești c-au adormit, acesta iaște treaz!
Macarie, Macarie, nu-i altul ca Macarie
Acesta iaște-n trup mâțesc un diavol de te sparie.
Pre ulițe și-n bătături mereu îl întâlnești,
Dar de drăcii s-au săvărșit – niciunde nu-l găsești !
Acesta pare-a hi cinstit (la cărți ar înșela)
Chiar de pecetea labelor n-o are potera.
De cuhnia au cufărul se află jefuit,
De lapte nu-i, au vreun cățel au fost înnăbușit,
Au de vreun geam se află spart – și multe altele
Să veđi minunea veacului! Macarie nu e!
Când îi lipsește un condei vreunui grămătic,
Au dacă Vodă au pierdut vreun lucru cât de mic,
Hârtii obștești, au pravile, au poate-un ispisoc,
Degeaba-l strigi, degeaba-l cați: Macarie nu-i deloc.
De-i poruncești a iscodi, vădește potera:
«Au fost Macarie, negreșit – dar nu-l putem afla!»
Ci-ntr-un târđiu îl veți găsi guzganii socotind,
Lingându-și blana tacticos, au – poate – lenevind.
Macarie, Macarie, nu-i altul ca Macarie
Un alt cotoi mai hoțoman n-au fost pre lume, nici nu e.
De-l bănuiești, binevoiește a-ți pune pohta-n cui.
Ce vrei să dici — MACARIE ??? SĂ-L IEI DE UNDE NU-I !!!
Aflați, cinstite fețe, dar, că toți ceilalți cotoi
Pre cari-i știm de mari ștrengari (Chițac au Berevoi),
Nu-s alta decât bieți slujbași năimiți de dumnealui –
Macarie – mârtan hiclean, au Talpa Iadului !
https://www.facebook.com/photo/?fbid=1090670485336469&set=a.758310908572430
- Rîdem din răsputeri…
Amîndouă pe gingașe probleme financiare… Bancul a sosit pe filiera canadiană, de la eseistul Emil Belu, iar gluma grafică de la poetul Mihai Mârțu. Enjoy!
Interviu despre inflație…
-Domnule Isărescu, cît de mare este inflația cu adevărat?
-Dacă scapi zece lei pe jos, pînă îi ridici, devin cinci lei…
-Și dacă nu îi ridici?
-Dacă nu îi ridici, în cîteva minute, vei primi o amendă cel puțin de 200 de lei pentru că ai aruncat hîrtii pe jos!
Un grupaj nu foarte mare, dar bun, de bancuri cu Bulă & Co, sosit după obicei pe filiera canadiană condusă de Virgil Glăvan, și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
Bubulina: Iar pleci la cârciumă derbedeule, săptămâna viitoare trebuie să plătim și întreținerea!
Bulă: Calmează-te, mă întorc până atunci!
*****
Bubulina: Aseară, soțul meu a găsit un gândac lângă aragaz. A curățat luna toată bucătăria. Azi voi pune gândacul în baie.
*****
Bubulina: Bulă, ți-am mai zis să nu mai mănânci prăjituri, că nu sunt sănătoase!
Bulă: Mănânc, fiindcă doctorul mi-a zis că sunt sănătoase!
Bubulina: Care doctor, Bulă?
Bulă: Dr. Oetker.
*****
Bulă ajunge acasă seara, obosit după o zi istovitoare de muncă. Deschide frigiderul și rămâne siderat. Începe să țipe la nevasta lui:
– Bubulino, Bubulino!
– Ce s-a întâmplat, Bulă, de ce urli?
– Unde-s cele 12 beri din frigider? Nu mai este niciuna!
– Bulă, eu le-am băut, pentru că am gătit ciorbă și nu încăpea oala în frigider, din cauza lor.
*****
Bula îsi întreabă dirigintele:
– Dom’ profesor, care e diferența dintre bărbați și femei?
– Bula, ce număr poartă taica-tu la pantof?
– 43!
– Iar maica-ta?
– 36!
– Pai asta e diferența, între picioare!
*****
Bulă sună la radio:
– Alo, sunt Bulă! Am sunat la radio?
– Da, domnule Bulă. Sunteți în direct. Doriți să faceți o dedicație?
– Postul dumneavoastră de radio este acela care se aude și în supermarketuri?
– Da, domnule Bulă.
– Am de făcut următoarea dedicație: „Bubulino, nu mai lua mici, că am luat eu!”.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
