- Poezie de primăvară…
Podul de Piatră
hălăduiesc prin catedrala de cuvinte, domnul
să-l binecuvînteze, să-i dea sănătate lui mario vargas llosa –
ochii văd casa verde, dar aceasta era ruină încă din
copilărie și a căzut cu totul la marele cutremur,
îi văd cărămizile roșii sub lepra tencuielii și sub
cămeșoiul de plante agățătoare, la rîpa galbenă –
lectura greșită aduce vedenia bună, e casa wesse…
citesc podul de piatră, în copilărie săream pe pietrele sale,
acum nu, pășesc numai peste sinistra dublură din fier-beton,
îmi amintesc cum ascunși din ninsoarea din cealaltă iarnă
te-am purtat peste el, priveam dedesupt apa neagră, iar
undeva în aval va ajuta ca marea să-și merite numele…
mă ridic, las cartea, ies, merg, fug, o nevoie atroce de a regăsi
podul de piatră, de a străbate la pas podeaua din cuburi de bazalt!
3 – 4 Aprilie 2024, în Iași
Iluzia
ca niște pui de balenă alunecă ghețarii în verdele mării,
rotația își mărește viteza, timpul e tot mai concentrat,
săptămîna trecută o zi întreagă am crezut că vineri e joi,
dar este foarte posibil să fi fost invers, că joi era vineri,
cu mișcări lente am mutat astă-noapte acul la ora de vară,
o sarabandă de întîmplări neprevăzute, de mișcări haotice,
de alegeri inexplicabile, de ruperi frenetice de ritm, pe care
dorim să le înscriem definitiv în ceasornice și în calendar…
ne închipuim că știm ceva despre timp, ne paște iluzia
că timpul există! nu ucide, nu ajută, e doar inutilă măreție…
31 Martie – 2 Aprilie 2024, în Iași
O bilă rătăcitoare
de unul singur viața se reduce la jumătate,
cu trecerea vremii deja la un sfert – un singur miez
din sfera vălurită a unei nuci decojite…
ferească domnul de Alois, Alzy îl alint din depărtare,
poate veni ca o lovitură cumplită de ciocan,
apoi lovituri rapide netezesc sfertul de sferă…
cutremur, spaimă, groaza dintr-o bilă de diamant
care lunecă prin lume cu o viteză nebună,
norii roz se chinuie inutil să oprească lovitura!
30 Martie 2024, în Iași
2.Semnalări amicale…
Zile și Nopți, București, Aprilie 2024
A apărut și numărul pentru aprilie al excelentei reviste de informare culturală și artistică editată de incredibil de harnicul nostru prieten Ioan „The” Big, prin urmare, totul despre muzică, arte vizuale, teatru, film, carte etc. în București, dar nu doar acolo. Sînt marcate de pildă evenimente mondiale, cum ar fi jubileul aniversării debutului lui Stephen King sau lansarea vreunui film. Am și eu slăbiciunile mele, mai întîi, editorialul și celelalte contribuții ale lui Big, apoi, și nu doar pentru mine și ieșeni, foto-reportajul despre renovarea și reconversia în spațiu cultural a Băii Turcești din Iași. Pe pagina de pe ISSUU mai găsiți linkuri către cîteva contribuții interesante ale „industriilor culturale Big”!
Christian Schenk – Rumänische Lyrikanthologie: Von den Anfängen bis heute, Band VII
Iată, a apărut și ultimul volum din marea antologie de poezie românească în limba germană, realizată de poetul și traducătorul Christian Schenk. O mare realizare inclusiv prin dimensiuni – aproape 3000 de pagini, sute de autori de la cei dintîi ai limbii române și pînă la generația zisă doumiistă. Ultimul volum are 400 de pagini și, după structura consacrată din primul volum, cuprinde o introducere, textele traduse, note, bio-bibliografiile autorilor incluși. Dan Mitrachee, Vlad Scutelnicu, Valentin Dolfi, Carmen Tania Grigore, Dinu Olărașu, Horia Garbea, Irina Nechit, Nicolae Coande, Ovidiu Nimigean, Radu Andriescu, Mircea Teculescu, Rodica Draghincescu, Sorin Grecu, Vasile Chira, Iulian Boldea, Galatanu Mihail, Neagu Costel, Dinica Cristian Ovidiu, Ruxandra Cesereanu, Doina Guriță, Carmelia Leonte, Emilian Galaicu-Paun, Marius Oprea, Magda Grigore, Simona Popescu, Valentin Busuioc, Vasile Baghiu, Gelu Vlașin, Vasile Dan Marchiș, Ancelin Roseti, Adrian Vizireanu, Aura Christi, Mihai Ignat, Dumitru Crudu, Radu Afrim, Simona Nicoleta Lazăr, Gabi Barbulescu, Camelia Popp, Liviu Mățăoanu, Luminita Urs Ioan Romeo Rosiianu, Svetlana Cârstean, T. O. Bobe, Adrian Suciu, Angela Baciu, Costel Stancu, Iustinian Gr Zegreanu, Gradinariu Mihaela, Robert Serban, Mihai Firică, Igor Ursenco, Silvana Andrada Tcacenco, Adrian George Itoafă, Florentin Sorescu, Orlando Balaș, Camelia Ardelean, Dan Mircea Cipariu, Radmila Popovici, Mira Minu, Alexa Petronela, Sorin Ghergu, Laurenţiu Ciprian Tudor, Liviu-Ioan Mureșan, Mugur Grosu, Ana Podaru, Evelyne Croitoru, Croitoru Ioana Nicolaie, Liviu Apetroaie, Adrian Lesenciuc, Dan Coman, Mihai Marian, Ionuț Caragea, Felicia Stamatin, Ofelia Prodan, Ștefan Baștovoi, Andrea H. Hedeș, Alexia Ema Burneci, Dan Sociu, Anda Mihaela Miroiu, Domnica Drumea, Gabriela Gheorghisor, Elena Vlădăreanu, Linda Maria Baros, Teodor Dună Rita Chirian, Andrei Novac, Marcel Vișa, Claudiu Komartin, Hristina Doroftei, Marin Gherman, Marius Conkan, Lorena Purnichi, Virgil Botnaru, Mihok Tamas, Bogdan-Alexandru Petcu, Mihai-Claudiu Dumitrache, Ciobanu Alexandru Eusebiu. Postez aici linkul către site-ul Amazon cu descrierea apariției, unde volumul poate fi comandat
Canetti este unul dintre marii mei scriitori preferați din secolul trecut. Profit de reflecția pe care mi-a trimis-o vechiul mei prieten George Stănică, de asemenea iubitor al lui Canetti, ca să reamintesc că în august se vor împlini 30 de ani de la despărțirea sa de această lume. Reflecția este: „Ich möchte so alt werden, daß der Gedanke an alles, was ich nicht erfahren habe, mich nicht mehr peinigt”. Iar în românește, în traducerea prietenului meu George: „Aș vrea sa ating vârsta bătrâneții la care, gândul la tot ce nu am trăit, să nu mă mai chinuie”.
Habar nu am dacă am atins vîrsta bătrîneții, dar gîndul la „tot ce nu am trăit”, nu mă tulbură deloc, sînt mulțumit cu cele trăite. Altceva mă tulbură însă, tot ceea ce nu trăiesc acum, poate și ceea ce nu voi trăi vreodată… Nici ăsta nu știu dacă e semn de bătrînețe!
Jurnal Israelian, 89, 1 Aprilie 2024
Deși a fost scos pe 1 Aprilie, acest nou număr din excelenta revistă ediyată de poetul Adrian Grauenfels nu este o păcăleală, ba dimpotrivă! În spusele sale, ne oferă „desfătare și umor”. Și așa este. Și încă o face în trei maniere de acces! Mai întîi, formatul pdf de pe site: https://www.jurnal-israelian.com/_files/ugd/62b9aa_326050e7cc1b498197d00163d579c048.pdf )
Aici, ediția postată pe Academia.edu
https://www.academia.edu/116853299/Jurnal_Israelian_89_Aprilie_2024
Și în final postarea de pe Calameo
( https://www.calameo.com/read/00107378700e2c38359b7 )
3.De la prieteni…
Transport local
Era o vreme în care
în orașul meu
nu prea erau autobuze.
Iar ca să iei un taxi
trebuia să ai pile.
La IJTL.
Când venea autobuzul,
era o artă să urci,
să te înghesui,
să călătorești,
să cobori.
Și, desigur,
să dai banii
până-n fund
la taxatoare.
Nicolae Coande:
Visăm la țipătul apei
Pot zîmbi sub cuțit la trezire dar acum ies de la Troia cu ochii deschiși
Cei vii sînt cei morți corăbiiile se leagănă uscate în golf
Neagră este cafeaua pe care mi-o dai dimineața sub sîni
Neagră e smoala cu care meșterii astupă groapa de unde ies sufletele
O nuntă de șerpi mă așteaptă la țărm crede-mă nu există coincidențe
Eu sînt cel viu eu sînt mortul pe care grecul îl tîrăște în tabără
Eu sînt 300 după somn nu am calculat viața toți visăm la țipătul apei
Anul ăsta e scurt presele de ulei sînt puține mulți bani va face chiriarhul deștept
Otrava se vinde în plicuri subțiri nu toți vor avea parte
Eu ies de la corturi cu sabie mama îmi dă învoire – cine naște în putere te are
Anii tăi sînt ai tăi restul ți-au fost dăruiți în plicuri subțiri
Tot ce a fost în latifundiile nopții ajunge – mama ia înapoi ce a dat în cuviință.
fiecare idealist o să fie decapitat
fiecare idealist o să fie decapitat,
nu se știe când, însă-i sigur.
ai o formă de libertate cât ai pasul plumbuit,
când știi ce vrei,
sigur că fiecare idealist o să fie decapitat,
șansa e numărul mai îndepărtat
de tăișul securii,
idealiștii nu-s de folos ca rulmenții și salamul,
nu vă iluzionați că o să fie și cruțare,
fiecare idealist are timp să fie decapitat
Emil Belu: Amintiri din studenție (8)
Un nou episod din amintirile estudiantine ale eseistului Emil Belu, situate în Bucureștii anilor 60. Reamintesc deviza sub care se petrec rememorările: „Era pe vremea când electronul era cât pumnul, iar orbita pe care se mișca avea dimensiunea șoselei de centură a capitalei… ”.
Dans
Decembrie. Zi posomorâtă de început de iarnă, frig, viscol intermitent. Hotărâm – Nuțu, Mircea, Emil (adică, eu) – să „șuntăm” cursurile de sâmbătă și să dăm o fugă până la Iași, pentru o scurtă vizită făcută familiei lui Nuțu. Cum gologani nu prea mai aveam, ale gurii erau o problemă, cartele, canci, ideea ne-a dat aripi. Vineri seara ne prezentăm toți trei în Gara de Nord, la acceleratul de Iași, care ajungea dimineața în Dulcele Târg, exact cum doream. Aveam două zile la dispoziție, timp berechet pentru o ieșire din monotonia căminului. Că de carte, cum bine ați intuit, nu ne prea ardea. Întoarcerea în București, luni dimineața. Nu era pentru prima dată când mergeam acolo, de fiecare dată urcam în vagonul de încălzit, primul după locomotivă. Contribuția fiecăruia era simbolică, mecanicii erau înțelegători cu sărăcia studențească. Nici strecuratul în vagon nu era o treabă ușoară, cu un minut înainte de plecare, eram deja sus, după o prealabilă înțelegere prin semne cu mecanicul aflat la fereastră, iar urcarea o făceam de pe cealaltă parte a locomotivei, astfel evitam peronul și posibila vizibilitate. Pleacă trenul, bucuroși de reușită, ne prezentăm „șefului” cu încălzirea, dăm cota aferentă, și de bucurie scoatem și sticla cu licoare, balsam ce atenuează timiditatea și amplifică limbarnița. După Buzău, obosiți, caută fiecare un cotlon unde să se retragă și să închidă puțin ochii. Cum nu prea erau asemenea locuri, ne înghesuim pe rezervoarele de motorină, paralelipipede mânjite bine de același combustibil. Mecanicul ne îndeamnă să le acoperim cu ziare și să tragem un pui de somn. Văzându-mă că mă cam codesc, mi-a servit-o imediat: „Ce, vrei Athénée Palace pentru zece lei?”. N-am încotro! Iau câteva ziare Scânteia și cu grijă îmi „aștern” patul. Am dormit cu toții buștean până aproape de Iași, inclusiv mecanicul. Când s-a trezit, speriat de-a binelea, a deschis ceva robinete (vane), iar aburul care ieșea reteza ca o „drujbă” tot ce era pe marginea terasamentului de cale ferată. Am ajuns în gară cu bine, fără incidente. După dușul care devenise obligatoriu, urmează o masă îmbelșugată, apoi câteva pahare de vin din podgoria familiei. Odihnă scurtă apoi ieșirea în oraș. Nuțu ne propune să mergem la dans mai spre seară. Știa el un loc numai bun pentru noi, o sală a Conservatorului, cu multe fete frumoase, zice el, și muzică aleasă. Într-adevăr, o sală nu prea aglomerată, comparativ cu localurile de dans studențești din București, muzica nu îți spărgea timpanele, iar lentoarea moldovenească se făcea simțită, atmosferă adecvată stării noastre de oboseală, după o noapte de zdruncinături și somn agitat pe rezervoarele năclăite de motorină din vagonul de încălzit. Timizi la început, facem câteva dansuri pentru intrarea în ritm, apoi devenim de-ai casei, frați cu portativul, semnul distinct al locului. În pauze schimbăm adrese, facem glume, promitem să revenim cât de curând. Dans, antren, veselie cât cuprinde! Pe un scaun, părând să arunce ceva note muzicale pe un caiet cu portative, o studentă de înălțime apreciabilă, greutate așijderea, părea a lucra nederanjată de muzică și dansatori. Nimeni nu o invita la dans, poate din cauza caroseriei cu gabarit depășit! Nuțu, la ultimul dans înainte de plecare, o invită la un tango, așa mai sentimental. Nu l-a refuzat, ba părea încântată. Cuplul părea curios, mulți zâmbeau, capul lui Nuțu era între țâțele partenerei, aproape adormit, asemeni unui prunc după alăptare. Ea îl privea de sus, parcă de la etajul doi, grijulie să nu-i tulbure somnul. Dansul curgea lin, fără rotiri sau alte mişcări bruște, o curioasă linie dreaptă printre perechile de dansatori. Deodată vocea „pruncului”, parcă trezit din somn, răsună în toată sala: „Faceți loc că-ntorc!”. Răspunsul partenerei a venit ca un tunet: „Dute-n pizda măti!”, fără pic de accent bahluian. Apoi, „mama” adoptivă, la care spiritul matern dispăruse instantaneu, printr-o mișcare bruscă l-a aruncat de la piept, iar Nuțu, mai să cadă în cur. Gest ce l-am asemuit unei „înțărcări” cu forța. Bine că nu i-a dat vreo palmă, îl făcea knock-out, transformând ringul de dans în ring de box. Apoi, compozitoarea, s-a întors brusc la scaunul ei, și-a luat caietul cu portative, paltonul și dusă a fost.
4.Shakespeare – Sonete
Cred că azi este cea mai frumoasă zi de pînă acum din această primăvară… Și Marele Will ne aduce cu bucurie un nou sonet minunat în frumoasa traducere a poetului Adrian Vasiliu. Lectură plăcută!
Sonetul XCV
How sweet and lovely dost thou make the shame
Ce splendid faci s-arate-a ta rușine
Care, ca boala rozei parfumate,
Pătează-n mugur bunul tău renume!
O, cât de bine știi s-ascunzi păcate!
Cei ce istorii despre tine vând,
Făcând remarci lascive nu puține,
Nu pot bârfi decât doar lăudând;
Numele tău transformă rău-n bine.
O, viciile, ce casă și-au găsit
Când au ales la tine să rămână,
Unde urâtul e acoperit
De frumusețea peste tot stăpână!
Ai grijă, dragul meu, și te ferește;
Rău folosit, cuțitul se tocește.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un „erevan” cît se poate de limpede, sosit de la vechea mea prietenă Dana Scumpu, și o glumă grafică poloneză, dar la fel de limpede, venită de la Anonimul Cracovian. Enjoy!
Radio Erevan… Întrebare: Este adevărat că în România va fi mai bine? Răspuns: În România deja a fost mai bine…
Un banc sosit de peste ocean, de la eminentul furnizor Virgil Glăvan și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu, deci sosită mai din apropiere. Enjoy!
Efectele hibridării
–Am auzit că ești pe jumătate german și pe jumătate român…
-E adevărat.
-Și cum e?
-E o combinație optimă: vrei să faci totul perfect, dar lași pe mîine…
Un banc scurt, dar special pentru ziua de azi, de la profesorul Septimiu Chelcea, și o glumă grafică de la Emanuiel Pavel. Enjoy!
Un telefon între mamă și fiică…
–Mami, tata este în dormitor cu o doamnă, pe care nu o cunosc…
-Ce? Îl omor!
-Te-am păcălit, e 1 Aprilie, o cunosc… Este prietena ta!
Am rîs de 1 aprilie… Nu păcălim, pur și simplu rîdem. Și anume cu un frumos grupaj extras din megatransportul primit de la scriitorul Cezar Straton. Prin urmare, alese, culese, inclusiv din folclor și diverși autori, aranjate și titrate, după cum îi este obiceiul. Și o glumă grafică de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
Snoavă. Rusul şi Tătarul mergeau împreună. În cale, înnoptară şi rămaseră să petreacă noaptea pe câmp. Aţâţară focul, la care au fiert o amestecătură şi, mâncând amestecătura, se luară la sfadă care din ei trebuia să păzească caii. Rusul avea un cal rău, slab, de culoare albă. Tătarul avea cal bun, negru. Noaptea era întunecoasă și Rusul (beat) zise Tătarului: Eu n-am trebuință să-ți păzesc calul: cum mă voi deștepta, îl văd, căci e alb; dar tu nu trebuie să dormi, ci să-ţi păzeşti tu, negrul tău. Tătarul n-avea mare poftă să vegheze pentru cal și făcu schimb cu caii. Tătarul trebui să nu doarmă, ci să-și păzească calul. Tătarul rămase fără calul bun, fără mâncare şi nu mai voi niciodată să mai meargă la drum, în tovărășia rusului. (Preluare dintr-o veche gazetă – „Fulgerul”, 1915). În care se vede fața, caracterul rusului… Păi, noi ne temeam de tătari. Că așa ne-au învățat la școală… Dar uite, rusul, tot rus…
Tardiv. „Cea mai mare parte a femeilor se dau – cu trup, cu suflet – lui Dumnezeu abia atunci când nu le mai vrea… nici Dracul”.
Hacker. Ea, cumva timidă,cu scuze: – Iubitule, chiar nu am cum să fiu gravidă. Eu, cu individul acela… numai am conversat oleacă..pe chat… El (încă tandru, conciliant și… derutat): – Da, iubito, te cred! Dar de hackeri ai auzit..?
Iubire. „Ca să te apuci să iubeşti pe cineva e o întreagă acţiune: trebuie să ai energie, curiozitate, să te laşi orbit… Ba, la început, la un moment dat, trebuie să sari peste o prăpastie: dacă te apuci să gândeşti, nu mai faci nimic!” (Jean-Paul Sartre)
Singurătate. Singurătatea nu e un sentiment atât de rău. E ca liniștea în care se cufundă un copac după ce păsările și-au luat zborul de pe ramurile lui. (Haruki Murakami)
Spirit (tradițional). „Oricine a a avut prilejul să vie în mijlocul sătenilor, să asculte glumele şi ironiile lor, a putut vedea cu prisosință excepționala istețime de spirit a poporului românesc, inteligent, pătrunzător, zeflemist şi necruțător cu prostia omenească. Sarcasmul lui fin, natural, sănătos, zvârlit în forme lapidare, uimește şi stârnește admirația tuturor. Redăm mai jos un exemplu de dibăcie în a persifla pe un soţ nătâng, minţit de nevasta lui isteaţă şi spirituală, care se blestemă astfel, răspunzând dojenilor lui:- Doamne, Doamne! Ia-mi moartea mea și zilele bărbatului,/ Să rămân văduvă săracă, Cu doi boi şi-o vacă./ Să fac pita cât mălaiul,/ S’o mănânc goală, cu lapte /Şi cu două ouă coapte.” El: Bine, măi muiere, de ce te blestemi așa, a pietre seci?/ Ea: – Cum să nu mă blestem mă,/ Cum să nu mă blestem,/ Dacă tu bani n-ai făcut, / Birul nu ţi l-ai plătit, / Şi eu sunt silită să-mi dau trupul chinului,/ Pe mâna străinului,/ Să-ți fac banii birului?” (Auzită de la venerabilul învățător pensionar Grigore Constantinescu-Morunglav (Caracal). („Veselia”, 1941)
Carpe Diem. Trăiește-ți viața cum vrei tu! Cum îți place. Măcar – atât încât – să nu-ți adoarmă, de plictiseală, popa, când o să te spovedești, la final…
Spovedanie. Părinte, sfinția ta/ N-o spovedi pe mândra,/ Că are păcate grele,/ (Și mai toate sunt a mele).
Bancul zilei… sînt două pentru că sînt foarte scurte! Amîndouă au sosit pe filiera canadiană, de la eseistul Emil Belu. De asemenea gluma grafică! Enjoy!
■ Am trăit într-un sătuc atât de mic, încât nici prostu’ satului nu-l aveam. Trebuia să facem cu rându’!
■Ce femeie poate să reziste când primește un astfel de mesaj pe Facebook: „Duoamnă, maț fermecat! Sunteți unsoare pentru mine!”
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
