SCRUM DE SECOL – Adrian CIOROIANU – De azi, de ieri, de martie…

1. Frumos peisaj am văzut!

Mulțumesc tuturor celor prezenți miercuri, 16 martie a.c., în frumoasă sală a Muzeului Țării Crișurilor, din Oradea! Frumos peisaj am avut in fața ochilor – pentru că de mult, din vremuri antepandemice, n-am mai văzut o așa sală plină de oameni frumoși și sănătoși (la cap, mai ales). Mulțumesc prof. decan Gabriel Moisa, directorul Muzeului, pentru invitație și eleganța găzduirii, apoi colegilor profesori și studenți de la Facultatea de Istorie de acolo (pe care i-am întâlnit joi, 17 martie), de asemenea mulțumiri domnișoarelor Lavinia Ungureanu (pentru relația cu librăriile și editura Curtea Veche) și Raluca Bradea.

2.Geopolitica vinului

Geopolitica vinului nu este simplă poveste. Vinul spune despre cultivatorul viţei de vie mai multe decât credem – despre caracterul său, despre Istoria sa, despre relaţiile cu vecinii, despre respectul faţă de el însuşi şi faţă de pământul pe care-l are şi, mai ales, despre ce anume preţuieşte el mai mult: cantitatea sau calitatea. Istoria ne arată că numai populaţiile sedentare şi care au o anumită continuitate au practicat viticultura şi vinicultura. Via şi vinul nu sunt produse spontane – precum muşeţelul sau măghiranul. Din via plantată de tată va produce vin şi fiul (mai ales!), dacă ştie s-o îngrijească bine – ceea ce presupune o constantă grijă faţă de calitate şi faţă de pământ. În lumea de azi, cererea mare nu este pentru vinurile produse din soiuri transnaţionale – precum un Merlot, pe care-l poţi planta cu succes din Franţa până în China şi din Argentina până în România; cererea celor care dirijează pieţele este pentru soiurile locale, cu indicaţie geografică atestată şi protejată, capabile să ofere senzaţii inedite şi unice. În momentul de faţă, vinul românesc este mult mai bun decât imaginea de ansamblu a ţării – aşa cum o percep străinii, pe drept sau pe nedrept. Această realitate este un dat – şi împotriva lui trebuie să acţionăm. Cum am mai spus-o şi cu alte prilejuri, noi nu trebuie să schimbăm imaginea – ci trebuie să schimbăm realitatea, după care imaginea se va schimba de la sine. Chiar dacă România produce vin mult (şi o parte din el e chiar bun, după toate criteriile), legenda actuală a României nu ajută mult la vinderea lui.

3.Din cronici de… ieri

Joi, 3 martie 2016, am organizat la Paris, alături de colegii din UNESCO – Delegația României – Paris, un spectacol de doine, cântate la cobză de rapsodul popular Ion Creţeanu  și o degustare de vinuri românești (trei, Doamne, și toate negre)… A fost un omagiu adus primăverii, bineînțeles (am dat și mărțișoare cu acest prilej, niciodată nu e prea târziu), dar a fost și sub semnul unei aniversări: se împlineau 60 de ani de când România a devenit membră a UNESCO (1956). Aproape că nu aș putea spune care au avut mai mare succes – doinele sau vinurile… Să spunem că au făcut casă bună împreună (ceea ce nu era un secret pentru noi, dar e bine că au remarcat și invitații străini pe care i-am avut).

4.Un gând

Mulți dintre oamenii mari ai Istoriei lasă în urmă nu numai o operă (artistică, politică etc.), ci și povestea unor vieți foarte interesante. Deseori, cunoscându-le viața le înțelegem mai bine opera.  Și, mai ales, o putem aprecia și valorifica mai mult.

ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, reputat istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; a fost ambasador al României la UNESCO și este manager al Bibliotecii Naționale a României…