SCRUM DE SECOL – Adrian CIOROIANU – De azi, de ieri, de aprilie…

 

1. La Cetate, la Dinescu…

Am avut plăcerea de a fi invitatul domnului Mircea Dinescu, în al său „port cultural” din satul dunărean Cetate, Dolj. Rezultatele acestei întâlniri au dat o ediție a emisiunii „Poezie și delicatețuri” care s-a difuzat pe Prima Tv, în Duminica Paștelui, la ora 14h. Mircea Dinescu este unul dintre cei mai recognoscibili dintre români. Pentru mine, este unul dintre cei mai sensibili oameni pe care i-am cunoscut (chiar și când se preface că nu e). Talentat cu supra de măsură, e un om care s-a reinventat de câteva ori, astfel încât efectiv are o viață plină – plus că are ce povesti și o face cu mare șarm.

Mie mi-a plăcut de el chiar și când am fost in dezacord cu el – pentru că e imposibil să fii de acord cu toate marotele lui, după cum este imposibil ca personajul Dinescu să nu-ți placă, măcar pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Anticeaușist autentic de pe când Ceaușescu încă trăia, dar ajuns în atenția publică în ziua de 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu are un uriaș simț al umorului și al (auto)ironiei, drept care uneori rememorează următoarea întâmplare reală: prin 1990-’91, la o lansare a unei cărți semnate de el, o doamnă în vârstă s-a apropiat de poet, l-a privit lung, și apoi a avut loc următorul dialog:

– Domnule Dinescu, pari un om normal și mă bucur pentru asta!

– De ce, doamnă, ce vreți să spuneți?, a întrebat-o poetul.

– Mamă, când te-am văzut la Tv, pe 22 decembrie, cum strigai cu ochii ieșiți din orbite, am crezut că am scăpat de un nebun și am dat peste altul!

Mircea Dinescu povestește mereu amuzat această întâmplare. Dar, dincolo de orice, acesta e semnul că el chiar s-a intersectat realmente cu Istoria României, într-un nod esențial al acesteia, în acel tot mai îndepărtat 1989.

 

2. Despre Ziua Culturii Naționale…

 

Dacă Eminescu ar trăi, v-ar spune să aveți grijă ce faceți cu uleiul din bucătărie… Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, cu atât mai mult este un prilej nimerit pentru a vorbi despre problemele patrimoniului românesc – în sensul său cel mai larg. Înainte de a-l dori prețuit din afară, el trebuie respectat la noi acasă. Înainte de a sugera altora să-l admire, e de datoria românilor de azi să facă acest patrimoniu de admirat. Pliantele traduse în limbi străine, filmele publicitare difuzate pe bani grei pe posturi Tv cu rezonanță planetară, campaniile ministeriale sau ong-istice de promovare în mediul virtual – toate acestea și multe altele sunt bune, dar rămân ineficiente în lipsa educației de acasă și din școală, care să-i spună fiecărui tânăr că are șansa, ca român, să trăiască, zi de zi și fără să o conștientizeze mereu, într-un muzeu în aer liber.

Bine îngrijită, gestionată și protejată, aceasta ar fi România: un muzeu și un parc natural în aer liber. Fiecare sticlă de plastic aruncată  într-un pârâu de țară și fiecare graffiti pus aiurea pe zidul Universității din centrul Capitalei, fiecare casă memorială care se prăbușește în disprețul autorităților locale, fiecare construcție fără autorizație din Delta Dunării și fiecare arbore netoaletat din parcurile orașelor – toate acestea fac România să arate cu mult mai modest decât ar merita și decât ea este în realitate.

De Ziua Culturii Naționale, i-am rugat pe prietenii mei reali sau virtuali să nu îmi trimită poze pixelate cu Eminescu – ci să facă două-trei lucruri mărunte, dar cu impact mare. Dacă Eminescu ar trăi, el ar prefera să stingeți televizorul la ceasul de seară al celor mai inepte emisiuni și să citiți, în acel timp câștigat, o poezie sau o pagină de roman (sau de Istorie!). De asemenea, dacă Eminescu ar trăi el ar spune tuturor româncelor care l-au admirat vreodată prin manuale că orice rest de ulei aruncat în chiuveta din bucătărie (!) este un atentat la aerul, apa și pământul României.

Vă sună exagerat? Dacă da, gândiți-vă preț de o clipă unde ajunge tot uleiul din toate bucătăriile din toate blocurile și casele României și ce conexiune poate avea el cu flora și fauna apelor noastre. De Ziua Culturii Naționale, faceți orice mărunt fapt intelectual, cultural sau artistic – și Eminescu ar zâmbi visător, ca în poza lui frumoasă din tinerețe.

 

ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, reputat istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; a fost ambasador al României la UNESCO și este manager al Bibliotecii Naționale a României…