1.Acele cărți care merg înaintea noastră
Din literatura pentru (foștii) copii… În timpul vechiului regim, apăreau, erau publicate relativ multe cărți pentru copii și tineret (fie și procentual din totalul aparițiilor, care la nivelul lui 1989 era mic, de cca 3000 plus/an). Desigur, cineva ar putea spune că aceste cărți pentru copii-tineri îmbinau educația și propaganda. Și chiar așa era. Doar că, în opinia mea, în marea parte a acestor cărți educația era cu mult peste propagandă. Iar talentul autorilor era real. Și un alt detaliu: desigur, ne amintim și traduceri (de la Jules Verne la Karl May s.cl.), dar o mare parte a autorilor acestor cărți erau, totuși, români. Iată trei dintre cărțile de care mi-aduc aminte cu drag, pe care în acei ani le-am citit și răscitit de n ori:
Foto 1 si 2: Alexandru Mitru, „Săgeata căpitanului Ion”, ediția a 2-a, Editura Tineretului, 1969, preț 9,75 lei (cu ilustrații foarte moderne și sugestive semnate Deak Ion);
Foto 1 și 3: Nicuță Tănase, „Muzicuța cu schimbător”, Editura Tineretului, 1967, tiraj 40 140 exemplare, preț 4,50 lei;
Foto 1 și 4: Constantin Mateescu, „O partidă de bile”, ediția a 2-a, Editura Ion Creangă, 1979, tiraj 24 000 exemplare, preț 5 lei; o notă despre acest autor, încă în viață azi. Este unul dintre prozatorii mei români preferați, din toate timpurile. Are în jur de 90 de ani și trăiește în Râmnicu Vâlcea. Și este printre primii 3 cei mai traduși autori români, în ultimii 10 ani, în Franța! Fără nici un lobby. De reținut…
Un alt autor care atunci îmi plăcea mult era Ovidiu Zotta, scriitor și redactor la revista „Cutezătorii”. Sau Mircea Sântimbreanu, cine îl poate uita? Sau magnificii „Cireșari” ai lui Chiriță, de care îmi aduce aminte o prietenă… Au fost mult mai mulți. Și ar fi multe de spus, desigur. Lumea digitală nu exista atunci, nici Netflix, nici măcar televiziune locală sau națională sau globală, în sensul de azi. Dar aceste cărți, și multe asemenea lor, pe mine m-au marcat definitiv.
2. O apariție editorială la Paris…
O amintire despre frumoasa lume a teatrului și a actorilor români, în inima Parisului… Cu bucurie vă anunțam, acum câțiva ani, apariția, la Paris, la editura „L’Harmattan”, a unei cărți („Portraits d’acteurs”) dedicate actorilor români din ultimul secol – de la Elvira Popescu la George Constantin, plus mulți alții.
Autorul era un veșnic tânăr și energic scriitor, iremediabil îndrăgostit de teatru, pe atunci în vârstă de 95 de ani, (a decedat în noiembrie 2019…) pe nume Ion Mihăileanu – care a publicat aceste portrete memorabile în presa culturală românească a anilor ’70-’80. A avut bucuria de a participa, alături de familie, prieteni și invitați, la o lansare a cărții care s-a transformat într-un spectacol în sine, în frumoasa „sală bizantină” a Palatului de Béhague din Paris, aproape la „picioarele” Turnului Eiffel.
Ion Mihăileanu era – ați ghicit – tatăl regizorului franco-român Radu Mihăileanu, dar și patriarhul unei familii cu doi fii, mai mulți nepoți și mulți prieteni. Imaginați-vă că, la eveniment, am avut plăcerea de a sta între Yasmine Reza (una dintre cei mai bine cotați dramaturgi ai Franței contemporane, a cărei piesă „Conversație după înmormântare” se joacă la București cu succes, la Teatrul Bulandra, în regia lui Ducu Darie) și Vladimir Cosma, arhicunoscutul compozitor francez cu rădăcini românești, devenit clasic prin câteva dintre cele mai celebre coloane sonore ale cinema-ului francez!
Nu departe era scriitoarea și animatoarea culturală Cristina Hermeziu, a cărei ultimă carte de poezie („Parisul nu crede în lacrimi”, Ed. Junimea, Iași ) se afla, în acel moment, pe noptiera mea (și a altora).
După celebrarea domnului Ion Mihăileanu și a cărții sale, a urmat obișnuitul „vin d’honneur”, prilej cu care s-au făcut multe poze. O seară frumoasă, în care am fost onorat să reprezint UNESCO într-un eveniment la care Ambasada României și prietenul ambasador Luca Niculescu au arătat, odată în plus, ce lucruri bune se pot petrece pe pământul românesc al Parisului…
ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, reputat istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; a fost ambasador al României la UNESCO…