1.O poveste de acum…
Dacă tot vine Crăciunul, o poveste adevărată de la Biblioteca Națională a României… Recent, la BNaR, am scos la concurs un post de comunicare și marketing, în cadrul unui proiect de doi ani (23 de luni, mai precis) finanțat din celebrele fonduri norvegiene (doamna Ruxandra Miuți e manager de proiect). Am anunțat concursul pe site-ul instituției, în Monitorul oficial, pe site-ul data.gov.ro și în ziarul România liberă. La mine pe FB nu am scris despre concurs, pentru a nu spune un răuvoitor că un amic FB al meu a câștigat (ceea ce oricum era o stupiditate; am prieteni care clar puteau candida, dar măsluirile concursurilor nu se fac așa, pe FB; în plus, eu garantez că toate concursurile făcute într-o instituție condusă de mine – de la MAE la Facultatea de Istorie sau BNaR – vor fi corecte).
Au venit 5 dosare. Unul era incomplet, i-am cerut domnului în speță să trimită ce îi lipsea (ceva legat de studii sau cazier, nu mai rețin). Dar nu a venit un răspuns. Și au rămas doar 4. Cei patru urmau la proba scrisă. Dar, dintr-un motiv care îmi scapă, în ziua și la ora anunțată au venit doar trei persoane. Și au rămas doar 3. După proba scrisă, am dat celor 3 candidați notă de trecere (meritată), pentru a-i încuraja spre proba orală. Dar, surpriză: doamna sau domnișoara cu nota cea mai mică la scris nu a venit în fața comisiei, la proba orală. O greșeală a dânsei, pentru că eu, că profesor, știu bine diferența dintre examenul scris și cel oral. Și au rămas, în ziua examenului oral, doar 2. Cele două candidaturi au fost bune, comisia a fost impresionată, dar finalmente a fost un singur admis, desigur, cu mulțumiri aferente celeilalte candidate. A câștigat o doamnă de care oricum mă bucur, cred că e un bun implant în familia mare a BNaR.
Problema e: de ce participă atât de puțini oameni la concursuri? Una dintre cauze e că nu au încredere în corectitudinea concursurilor organizate de instituții de stat RO! Oamenii pleacă de la ideea că toate aceste concursuri sunt aranjate! Fals! Ca istoric, pot spune că ne va fi din ce in ce mai greu să găsim oameni buni pentru instituțiile noastre de stat! Și putem vorbi și despre cauzele acestui fenomen!
2.Istorii de acum câțiva ani…
Film românesc – „Bacalaureat” trecut cu bine… În ziarul Le Figaro, aproape două pagini și jumătate sunt dedicate filmului „Bacalaureat” al lui Cristian Mungiu, plus un frumos portret al actorului Adrian Titieni… O frumoasă reclamă pentru România și cinematografia noastră…
1 Decembrie – A fost Ziua națională a României, organizată (pentru diplomații străini) foarte elegant la Ambasada României din Paris, unde am primit oaspeții alături de Excelența Sa, domnul ambasador Luca Niculescu și de domnul colonel Constantin Paraschivu, atașatul militar al României în Franța. Dar istoria politică a Franței și a Europei merge mai departe… In timp ce noi primeam pe înalții noștri oaspeți la Ambasadă, domnul François Hollande, președintele Franței, se pregătea să anunțe faptul că nu va mai candida pentru un al doilea mandat – ceea ce a și făcut public. Istoria merge mai departe… Și nu uitați că ea rămâne cea mai frumoasă… etc.!
Mungiu – Pe postul francez Arte Tv, la excelenta emisiune „28 minutes”, regizorul Cristian Mungiu a vorbit foarte frumos despre filmele sale, despre cea mai recentă producție a sa – Bacalaureat, care a avut premiera în Franța pe 7 decembrie a.c. – și la fel de frumos despre România & București. Cred că putem să ne bucurăm pentru orice concetățean care reușește, indiferent de domeniu.
ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, reputat istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; a fost ambasador al României la UNESCO și este manager al Bibliotecii Naționale a României…
Facebook
WhatsApp
TikTok
