Sântandrei – noaptea actelor magice! Credințe populare despre noaptea spiritelor

Noaptea de Sântandrei este una dintre cele mai terifiante de peste an, fiind marcată de o dezlănțuire a entităților demoniace întrupate în strigoi. Ajunsă la noi pe filieră slavă, credința în aceste spirite rătăcitoare ne aduce o noapte în care daimonologia funerară permite până și transformarea unor oameni vii în pricolici. Sântandreiul este considerat „cap de iarnă”. Fiind una dintre zilele-hotar, este guvernată de amintirea haosul primordial: cerul se deschide, animalele grăiesc, spiritele morților se întorc acasă, strigoii hălăduiesc și se adună în cete, vrăjitoarele au puteri de nestăvilit. Din această cauză, actele magice – îndeosebi cele apotropaice și de divinație – sunt la loc de cinste. Mai mult, etnologul Ion Ghinoiu susține că „sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară (Moş Nicolae) formează în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou Dacic”. Tot el avansează teoria potrivit căreia Sântandrei este o străveche divinitate geto-dacă peste care s-a suprapus imaginea Sfântului Apostol Andrei. Mai puțin cunoscut este faptul că pentru vechii daci acum începea „lunga noapte de iarnă”, patronată de crăiasa zăpezilor Aurelia Eftepir. Se deschidea așadar, o noapte cât un anotimp, „o noapte horă, care începea cu alaiul zânelor Crăiasei Zăpezii, Eftepir, și se încheia cu alaiul celui beat de dragoste, Dragobete, în ziua împerecherii păsărilor pădurii”.(Ion Drăgușanul – Datina, Biblia românilor).

Sursă: Facebook Grigore Leșe

Sursă foto: Facebook Grigore Leșe