REMEMBER: 7.10.1992
… Doliu-al speranţei, al Zecelui
Mai, – în decursul prea recelui.
al mizerabil de recelui
7 octombrie, Regelui
i-au interzis să coboare din aeronavă.
Şi aşa mai aproape.
VLADIMIR ILICI OVAŢIONÂND-O PE ISADORA IOSIFOVNA DUNCAN ÎN BALETUL INTERNAŢIONALA
Unghiile roşii
(de oje?);
velurele roşii
în loje;
în sală – gărzi roşii
и тоже
la uşă – gărzi roşii;
iar Ilici,
preot al roşiei
bazilici,
al pururea roşiei
bazilici,
al purpurei roşiei
bazilici,
visată de barzii
etilici
şi de comunarzii
gentilici,
grăbind Parusia
cea roşie,
ce, iat-o,-n Rusìa
cea roşie,
când vin evi idilici
în roşia
Rusìe-a lui Ilici
şi-n roşia
sa lojă de gală, – din care
(pentru că dânsul grozav o
admiră) aude-se, tare
în sală, un „Bravo,
Miss Duncan!”
LA VIE EN ROSE
[Lui Călin-Andrei Mihăilescu]
Mai şvarţuri, mai o halbă,
mai o frumoasă coz,
mai câte-o noapte albă
’n grădini cu flori de nalbă:
la vie, la vie en rose!
Străin de ce-o să-ţi paţă
la primul chinoroz,
porţi veste-n dulcea faţă
a oului de raţă, —
vernilu-i un alt roz!
Pe valurile vieţii
n-ai greţuri, eşti matroz;
mai bântui cu băieţii,
îţi mai căneşti barbeţii,
mai ai până-n Ventôse…
Te prinde,-apoi, aversa.
Mai tragi un dublu loz.
Câştigi. Dar viceversa.
E nostimă perversa
Fortună. Tu, moroz.
Şi,-atunci, te macini ca un
zid, până la moloz.
Noroc că domnul claun
te scoală de pe scaun, —
adieu la vie en rose!
Facebook
WhatsApp
TikTok
