RIMELĂRI DE SÂMBĂTĂ – Șerban FOARȚĂ – Tălmăciri de octombrie

ANGELUS SILESIUS

 

D I S T I H U R I

 

 

Prietene, ia seama: nu tot ce-i alb e alb!

Ce nu arde-n uleiul iubirii-i licăr calp.

*

Pământu-i casa pietrei, a păsării-i văzduhul.

În apă-s peşti; în mâna Celui de sus mi-e duhul.

*

Eu nu ştiu cine sunt, eu nu-s ceea ce-ncerc

să ştiu: un lucru sunt sau nu? Un punct? Un cerc?

*

Mă strânge lumea, ceru-i prea mic, să-mi sting nesaţiul:

când fi-va, pe măsura inimii mele, spaţiul?

*

Hrana-ţi nu-i pâinea,-ntr-însa Cuvântul veşnic ţi-este,

al Domnului, şi Viaţa, şi Duhul cel de peste…

*

Ca înţelept, e-adânc; prin milă,-i larg; e foarte

înalt, ca împărat; şi-i veşnic, prin nemoarte.

*

Fără de ce e roza: dă-n floare că dă-n floare;

de ea nu-şi vede, nici nù-şi spune: „Văzută-s, oare?”

*

Îmbrăţişează norul, om fără de glagorie!

Vai, cum te mai încântă zadarnica ta glorie!

*

E-adevăratul vid ca vasul nobil, ce

preaplin e de nectaruri şi nu ştie că e.

*

Nu cred în moarte, – mor în orice zi din lună,

descoperind apoi că viaţa-i şi mai bună.

*

Cel ce e vultur poate să-şi ia avânt şi, peste

Serafi, să suie-n sute de lumi supraceleste.

*

E roza ce-o contemplu acum, cu ochiul meu

de carne, înflorită din veac, – în Dumnezeu.

*

Iubirea nouă-i vinul ce fierbe; cu cât are

a se-nvechi,-i mai molcom, mai limpede, mai tare.

*

E Domnu-atât de peste, că nu se poate cere

s-o spui, – încât slăveşte-L şi roagă-te-n tăcere.

*

Aibi, suflete, răbdare, ce-ţi spun e lucru cert :

nu te-nvestmânţi în raze,-n acest răstimp deşert.

*

Cât încă eşti ceva, cât ştii ceva, cât încă

iubeşti/urăşti ceva, – te-ndoi sub vechea-ţi stâncă.

*

Dacă ţi-e drag ceva, nimic nu ţi-este drag,

nu-i Domnul un ceva, uită-l pe-acesta-n prag.

*

Tu însuţi, Belzebut şi lumea-ţi sunt duşmani;

ca să-l învingi pe-ntâiul, îţi ia cei mai mulţi ani.

*

Nimic nu-ţi dă impuls, eşti însuţi roata care

se-nvârte de la sine şi-o ţine-ntr-o mişcare.

*

Curat fii şi-ntru azi trăieşte, încât Domnul

să se-oglindească-n tine sau, blând, să-şi doarmă somnul.

*

Umbli-ntru ce nu ştii, vezi şi auzi ca-n somn

aşa eşti când grăieşte Cela Ce-ţi este Domn.

*

Spui : „Dragă veşnicia fie-ţi, nu timpul!”

Ci e deosebire, oare,-ntre timp şi veşnicie?

*

Iubesc un singur lucru şi nu-l cunosc de fel,

iar pentru că neştiu-l, alesu-l-am pre el.