Jean Cocteau
Veneția
Unde mai vezi balete în vârf de frunză moartă,
Atâţia lei pe labe, în câte-un prag de poartă,
Atâţia stâlpi în apă, fier dantelat, ajur
De marmură, şi caii, atâţia, în azur?
Atâtea fructe care, de coajă, se desfac,
Alunecând pe ape,-atâţi Isuşi,
Şi stolul porumbeilor sus-puşi
Cu mâinile la spate,-n demi-frac?
Un om în echilibru pe o bilă
Cu un vechi sul care, din mână,-i urcă?
Atâta forfotă şi-o liotă abilă
Ce,-n labirintul ăsta, se descurcă?
Unde plutesc, în apă, atâtea coji oranj,
În formă de pătrat, oval, cerc sau lozanj,
Unde vezi busturi mai încântătoare,
Gata să lunece, de pe terase,-n gol?
Unde se vinde-atât profiterol?
Unde se văd epave-n rol
De locuinţe? — Unde, oare,
Dorm monumentele-n picioare?
Unde mai vezi palate într-o rână,
Aşteptând — ce? Şi cu, în şold, o mână?
Unde mai vezi, pe mare, decorul unui port?
Atâtea fete-n doliu şi dame-n alb, pe-un plaur
În carnaval, punându-şi, pe chip, un cap de mort?
Unde băieţii,-atâtea cutii duc, — ce nu rabdă
Un soclu, altul decât mâna dreaptă?
Unde mai vezi bărci trase de hipocampi de aur?
P a ul l V e r l a i n e
Sappho
(baladă)
De-amant şi de gheişă, mâna-mi dulce
Se bucură de-a lungul cărnii tale,
De bucuria ei, când, tandru,-i smulge
Mătăsurile care-i stau în cale;
Făcută mâna-mi e să-ţi fie sclavă
Şi-n preajma ta, mereu, să stea de veghe
Ca să te-mbete-n mângâieri, suavă, –
Magnificei Sappho îi sunt pereche.
Tu lasă-mi capul în tangaj să umble
Ca-ntr-o derivă printre dulci secrete,
În căutare de parfum şi umbre
Ce au savoarea unei flori secrete;
Poetul, lasă-ţi-l să dea târcoale
Acelei roz cochilii nepereche
Cu voia ta şi-a cărnii tale goale, –
Magnificei Sappho îi sunt pereche.
Intregu-ţi trup, avid îmbrăţişându-l
Şi absorbindu-ţi carnea-n propriu-mi ins,
Mă îndârjesc şi mă înmoi de-a rândul,
Fi’nd, deopotrivă,-nvingător şi-nvins,
Când inima, luptând cu stearpa minte,
Repune-n drepturi firea cea străveche
A omului bisex de mai ’nainte, –
Magnificei Sappho îi sunt pereche.
Închinare
Prinţesă, prinţe, – nu mi se cuvin
Atâtea bârfe scurse în ureche,
Faimos poet sau proxenet divin,
Magnificei Sappho îi sunt pereche.