COSMOJUGGLERY
These balls are not of billiards, red and white,
nor these bright plates for our daily food,
but, as they’re moving in a distant light
so clear and rapid – in the circus’ night –,
they mime the planets (for your better mood!).
An aged juggler, lithe and elegant,
moves them all, balancing upon a drum
situated on the back of elephant,
in keeping with a science relevant
to a mechanics heavenly and rum.
The jugglers mad become* (as, out of hand,
it would be growing dark in music-halls),
and then, alas, they no more understand
wherefore were the creators, in the end,
of all these brittle worlds of plates and balls.
Eppur si muove, Mister Juggler-God!
––––––––––
* „Car il est certain, il est prouvé, il est indiscutable que la plupart
des jongleurs deviennent fous.” (Marcel Achard, La Philosophie du
Cirque)
Oscar Wilde
SFINXUL
De mult, în camera mea sumbră,
se uită,-n ceasul prenocturn,
un Sfinx frumos şi taciturn,
la mine,-nvăluit în umbră.
De neatins şi nemişcat, –
nici lunele de-argint, nici sorii,
nicicând, spre seară sau în zorii
de ziuă, nu-l vor fi mişcat.
Din roşu-n sur trec norii, curg
şi curg izvoare-n care luna
răsfrânge-se, – ci el, întruna,
e-acolo,-n zori, ca şi-n amurg.
Alungă zorii neagra stàfie
a nopţii,-n timp ce-acest felin
bizar, cu-un galben opalin
în ochi, stă-ntins pe-un sul de rafie,
desfăşurat… E-un oaspe vechi,
privind pieziş, dar fără teamăt;
mătasea blănii lui – un freamăt
e, între coaste şi urechi.
Ci vino-mi, seneşale, iară,
în braţe, somnolent şi-atât
de nobil şi nehotărât:
semifemeie, semifiară!
O, vino, galeşul meu sfinx
şi-ngăduie-mi, cât un vechi cuplu
alcătuim, să-ţi pipăi suplu’
grumaz cu pete ca de linx
şi ghearele-ţi de fildeş curb…
Sau coada (marea mea ispită!)
ce-ţi şerpuie, ca o aspidă,
pe trup, – în joacă, s-o disturb.